Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13.3-13.9 miliarde de ani.
Si chestia aia mica si fierbinte.
Sunt atat de speriati ca decat sa gandeasca ceva logic, mai bine merg pe banuieli, credinta. Si daca ar exista o fiinta inteligenta, aceea nu e dumnezeul biblic, nu e nici un zeu inventat de mintea umana, ca nu le stim pe toate, nu-i bai, partea buna e ca nu exista ceva supranatural care ne poate face rau in vreun fel, restul e can-can.
Ceea ce nu vor sa bage la cap ateii e ca e absurd sa crezi intr-o chestie mica si fierbinte care explodeaza. Unde e logica?
Astrofizicienii nu pot (încă?) explica apariția universului la secunda "zero" (momentul inițial). Ei iau ca punct de plecare momentul 10-43 secunde după explozia originară (Big Bang). La această "vârstă fragedă" tot universul vizibil era conținut într-o sferă de mărime infimă, subnucleară, de numai 10–33 centimetri diametru (nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10–13 centimetri). Temperatura la acel stadiu era însă inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade.
Teoria nu este aplicabila mai devreme de momentul "zero" + 10–43 secunde; pentru că se izbeste de „zidul Planck" (știința este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condițiile în care forța de gravitație devine extremă, așa cum era cazul în universul de 10–33 centimetri). „Zidul Planck" reprezintă de fapt existența limitelor minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este „quantumul de acțiune" sau așa-numita "Constantă a lui Planck" = 6, 62 10–34 Joule secundă, care reprezintă cea mai mică dintre cantitățile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilității spectrale și, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilități. Prin analogie există o „lungime ultimă" numită și „Lungimea lui Planck", precum și „Timpul lui Planck", care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic.
Ei nu cred in big bang care are mai mult sens si logica decat toate aberatiile si basemele alea religioase...dar cred in faptul ca o divinitate ca dumnezeu a existat dintotdeauna.Si mai zic ca sunt rationali si ca stiu ce e aia logica...
Concluzia este eronata. Inceputul si sfarsitul nu sunt necesare, sunt notiuni cu care ne-am obisnuit si pe care le consideram necesare, dar nu sunt. Asa cum timpul nu este necesar, nici conceptul de inceput (Care este strans legat de timp) nu este necesar.
Eu cred ca dumnezeu exista dar nu in forma care o promava oameni de azi! Eu cred ca Dumnezeu poate fi creiatorul nostru dar asa cum stim noi poate o alta finta di alt univers nea creiat! Ca doar noi nu ne-am nascut din nimic dar nimicul ala poate fii ceva sau cineva poate omul a luat ideea asta cu crestinismul ca sa o iei pe alte cai mai usoare decat cea logica!
Invoci necesitatea unui sens acolo unde nu este nici-un sens. Arunci existenta legilor pe spinarea materiei si a energiei, uitand ca si acestea la randul lor sunt dependente de existenta legilor.
Daca ar fi existat aceasta relatie, pe care o propui, intre materie/energie si legile fizicii, atunci realitatea nu ar mai fi existat.
Pentru ca apare intrebarea: Ce a fost mai intailegea sau materia/energia?
Crezi ca ar putea avea vreun sens existenta legilor fizicii fara o forma de energie si spatiu? Crezi ca ar putea ele exista fara energie si spatiu? Eu nu pot crede asta. Ce este fara sens nu poate exista, ce nu este necesar nu poate prinde viata.
Ce te fece sa crezi ca realitatea nu ar mai fi existat? Odata cu aparitia energiei au aparut si legile fizicii. Aparitia a ceva presupune aparitia legilor fizicii, in acelasi "timp".
Sunt in stransa legatura, dependente "una" de alta.
Nu cred,stiu ca legile fizicii nu au nevoie de materie pentru a exista. Legile sunt cauza, materia efectul. Cauza nu are nevoie de efect pentru a exista.
"Ce este fara sens nu poate exista"
Sensul de care vorbesti tu este sensul pe care-l da ratiunea lucrurilor, iar el nu are nici-o legatura cu sensul adevarat al lucrurilor. Cu alte cuvinte, nu poti spune ce are sens si ce nu.
"Odata cu aparitia energiei au aparut si legile fizicii."
Pai energia este dependenta de legile fizicii, ea apare datorita functionarii lor. Daca legile fizicii nu existau cum a aparut energia?
"Aparitia a ceva presupune aparitia legilor fizicii, in acelasi "timp". "
Ceva nu poate sa apara decat daca exista niste legi ce permit acest lucru. Nu apare Universul din nimic, de nebun, fara a exista niste legi care sa permita asta.
"Ce este fara sens nu poate exista, ce nu este necesar nu poate prinde viata."
Sensul noi il atribui. Semnificatie este ceva relativ.
"Concluzia este eronata."
Problema se pune ca chiar si o entitate antemporala (timpul este chiar ceia ce noi percepem) trebuie sa aiba o origine, in cazul acesta zeul crestin, dar crestini sustin sus si tare ca dumnezeul crestin a existat din tot deauna, de aici se poate deduce ca o asemenea existenta este practic imposibila.Cu alte cuvinte singura existenta a acestui zeu este in mintea lor.
Apoi, te contrazic. Legile sunt generate de conditii. Timpul e si el relativ. Deci, daca exista o lege, ea este produsa de ceva. Doar ca ea depinde de o lume superioara Daca privesti doar lumea asta fizica, asa cum o priveste stiinta, ti se par in plop si ca sunt absolute. Dar ele nu sunt absolute deloc. Sunt la fel ca legile de circulatie Daca nu ar exista sosea, nu ar exista legi de circulatie Dar soseaua a fost creata pentru ca era nevoie sa se circule pe ea. Daca privesti doar soseaua si legile de circulatie, ti se par ca se aplica aceste legi peste tot si in orice conditii. Si asa si e, atat timp cat te uiti la sosea. Ele sunt facute pentru sosea.
Daca ai avea o stare superioara de constiinta, ai vedea ca timpul curge diferit in functie de obiecte si de materia din care este facuta. Timpul pentru un scaun nu este acelasi cu timpul pe care-l masuram noi. Nici macar timpul copilului din burta nu e acelasi cu timpul de aici. Daca iti duci constiinta pe o vibratie superioara o sa vezi ca timpul se dilata sau se contracta. Asta inseamna ca ai 2 timpi. Tu faci x lucruri. Pentru tine, au trecut 10 minute. Dar pentru cel de langa tine, au trecut 2 secunde. Cand revii, iti dai si tu seama ca au trecut 2 secunde, dar cat timp ai fost in starea aia, ai avut timp 10 minute. Ai facut lucruri pe care aici le poti face in 10 minute. Nu stiu cum sa explic mai bine.
1. "la" "ii atribuiau"
2. Ai dreptate, dar scrie corect daca nu vrei sa se ia de tine. Stii cum e, daca nu poti sa-l contrazici, il corectezi gramatical.
Inteleg ce vrei sa spu, si anume ca timpul e ceva relativ, nu trebuie sa fiu intr-o stare de constienta superioara ca sa-mi dau sema de asta.
Ba nu, o entitate atemporala nu are o origine, nu are un sfarsit si nu exista decat in momentul prezent. Ea exista. Asta in teorie.
Ba da. Altfel nu intelegi cum functioneaza. Iar intelegerea nu vine din teorie. Sau intelegi doar o parte din efecte.
Asta este punctul de vedere religios. Legile nu au nevoie de un scop pentru a exista, deci si de o inteligenta care sa le creeze in functie de situatie. Cu toate ca este posibil cea ce spui, dar nu necesar. Nu e ca si cum ai spune: "Domne, e clar o entitate inteligenta a creat legile."
Nu. Poate tu ai dreptate, poate am eu.
Chiar daca in inteleg perfect, imi dau seama ca in afara pamantului nu exista aceiasi corespundere de timp ca pe Terra. In spatiu daca nu ai avea ceas cum ai masura timpul? Ar fi imposibil neavand nici un standar de inceput.
Chiar si sa presupunem ca exista cineva care a creat universul, acesta trebuie sa aiba o anumita origine deoarece e imposibil sa existe din totdeauna.