Cei care sunteți atei, cum ați devenit atei? Ce s-a întâmplat? Sau întotdeauna ați gândit așa? Credeți totuși în viață după moarte?

In orice alt domeniu, credintele pe care le avem sprijina pe ceva.
Nu o sa incep dintr-odata sa cred ca elefantii pot zbura, ca luna este facuta din martipan sau ca exista spiridusi invizibili sub patul meu.
Doar pastrand aceeasi consistenta a gandirii ajungem la concluzia ca nu exista motive suficient de bune pentru a crede asemenea povesti.

Gandeste-te cat de absurde ar fi intrebarile tale daca il loc de Dumnezeu ai substitui cu "spiridusi", sau "zane".
"Cum ai ajuns sa nu crezi in zane, ce s-a intamplat?"
Nu s-a intamplat nimic. De ce as crede asa ceva de la bun inceput?

Gândește-te și tu daca nu erai învățat de mic sa crezi in Dumnezeu, nu erai ateu? Daca te nășteai in India nu credeai in brahma? Deci ne naștem cu toți fără religie, natura noastră umană nu este religioasă dar avem tendințe spre o gândire magica, viața de apoi nu exista nici biblic

Prin educație.
Când studiezi fizica, chimie, biologie e mai greu sa crezi in povesti. Plus anturajul și familia care a trăit mereu în realitate.

Cum ați devenit atei? Am început să gândesc. 3. Cred că moartea este moarte de aceea se numește așa. După ea nu mai există nimic. Așa că totuși nu.

Vechiul Testament
"Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu." (Eclesiastul.3:11)

Noul Testament
"Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin." (Romani.1:18-25)

Tendința naturii noastre pământești, păcătoase este să înnăbușim în noi cunoștința de Dumnezeu. Îl urâm pe Dumnezeu fără să avem vreun motiv, doar pentru că așa este natura noastră în care ne-am născut. Și cu cât mai mult Îl urâm cu cât ajunge la noi cunoștința că Dumnezeu este atotputernic și nu face nimic ca să oprească răul. Dar dacă Dumnezeu chiar nu ar face nimic ca să oprească răul, atunci pământul ar fi fost distrus de diavolul încă de la creațiune. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut nimic, atunci nici Domnul Isus nu ar fi părăsit cerul ca să aibă parte de nelegiuirea umană casă ne salveze, nelegiuire în mijlocul căreia ne-am născut și ne complacem cei mai mulți dintre noi.

Știința este darul lui Dumnezeu pentru omenire; știința nu trebuie folosită împotriva Aceluia care ne-a dăruit-o. Dar nu trebuie să ne mirăm de acest lucru, pentru că toate darurile divine le folosim împotriva Dătătorului, fie că este vorba de trup, minte, plăcere, mijloace materiale, familie, servici, bani, etc. Toate acestea și toate celelalte neamintite -deci toate lucrurile, tot ce are ființă și neființă le folosim în scopuri egoiste, în scopuri conduse de natura inimilor noastre născute și crescute în păcat, obișnuiți fiind cu păcatul și complăcându-ne în el.

Ce facem cu gândul veșniciei, cu acel gând care ne dă imbold și neliniște când ne aduce aminte că "Ceva" există, chiar dacă nu cunoaștem? Îl înnăbușim în noi așa cum spune apostolul Pavel în versetul citat mai sus?
Cercetăm doar lucrurile pe care ne bazăm, pe care le putem pipăi, și care avem instrumente de măsură? Dar cum măsurăm lucrurile cărora nu le-am descoperit instrumente pentru a le măsura? Cu ce măsurăm ura, și cu ce cântărim dragostea?
Ne bazăm pe dovezile contra lui Dumnezeu, dar ignorăm cu desăvârșire dovezile pro Dumnezeire. Pe primele le cercetăm cu o amănunțire extremă, ieșită din comun, iar pe ultimele le ignorăm cu desăvârșire. Și facem asta în timp ce Dumnezeu Se luptă pentru salvarea noastră.
Dar cu toate acestea Dumnezeu nu are timp să Se mire de noi și nici aceia care L-au cunoscut și au trecut de partea Lui. Ci împreună cu El suntem slujitori pentru salvarea semenilor noștri. Îndurăm multe lipsuri materiale și chiar ura familiilor noastre și a multora, pentru salvarea a cât mai mulți oameni.
Da, Dumnezeu mă folosește pe mine printre mulți alții pentru salvarea voastră. Căutați să nu vă iubiți viața aceasta chiar până la moarte. Măcar că-L respingeți pe Dumnezeu cât sunteți în putere, pe patul de suferință gândiți-vă la El, și veți găsi pacea.
Gândiți-vă că viața nu poate să fie creată de cineva care nu are control asupra ei. Omul nu poate da viață. Omul doar procreează, adică omul este împreună lucrător cu Dumnezeu la crearea vieții, și trebuie să vedem acest lucru ca un privilegiu deosebit dat oamenilor; ca o dragoste supranaturală a lui Dumnezeu oferită unei omeniri care-și găsește plăcerea în nelegiuire.
Păcatul a denaturat toată ființa umană -și trup și suflet, și implicit capacitatea de a gândi, în sensul că noi considerăm buni de cei răi, și răi pe aceia care ne doresc binele.
Vrăjmașul sufletelor noastre are capacitatea de a ne influența, de a ne deruta; dar nu poate lua decizii în locul nostru. Rațiunea, echilibrul și pacea se găsesc doar la Dumnezeu. Iar dacă credem că suntem raționali, echilibrați și plini de pace în brațele celui rău, cât de mare poate să fie întunericul acesta! În lupta dintre bine și rău nu poate exista teren neutru și nici spectatori. Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Acesta este un îndemn; pentru că zilnic facem astfel de alegeri.

Am fost foarte religioasa pana in adolescenta, cand un profesor ne-a aratat la clasa un documentar, Zeitgeist, si am inceput sa imi pun intrebari. Tot odata vedeam ipocrizia preotilor cand venea vorba de bani. In orasul unde locuiam, preotii erau cei mai bogati:toti avea vile, masini scumpe etc. si unii aveau copii deloc smeriti, ci cu atitudine.

Iar dupa ceva timp plin de vizionat documentare despre religion hoax, conspiratii si altele, am inceput sa citesc Biblia ca sa ma lamuresc si asta m-a facut sa renunt complet la Crestinism. E o contradictie intre cele doua parti, Vechiul T si Noul T. si nu prea se leaga de corelarea intre existenta, Pamant si fiinte ca in Hinduism, Budism sau Taoism. Consider ca scrierile acestor religii-filosofii sunt cu mult superioare fata de Biblie unde sunt scrise povestiri istorice ale israelitilor transpuse intr-un cadru SF. Nu e nimic universal acolo, exceptie Geneza, ci totul se limiteaza la acel popor si la cum supravietuiesc ei dupa ce sunt goniti din tara lor, cum se intorc inapoi si cum isi cladesc societatea. Sa nu mai spun ca sunt prezenti alti zei (cei ai Egiptului). Deasemenea vorbele celui de sus sunt limitate si fara multa intelepciune spre deosebire de Budism, Hinduism si Taoism. Daca esti o persoana cat de cat citita, incepi sa prinzi limitele intelectuale scrise acolo.
Si in alte religii, scrierile fundamentale nu sunt intelese la propriu, ci la figurat, iar acest lucru nu poate fi spus despre Crestinism.

Ce am inteles insa si din religiile mentionate e ca si ele se incred intr-o doctrina unde omul trebuie sa faca bine pe Pamant sau sa sufere ca sa aiba o urmatoare viata frumoasa sau sa atinga Nirvana. Consider ca bunatatea trebuie sa vina din inauntrul omului pentru ca asta isi doreste si ar trebui sa se promoveze asta, iar nu ca TREBUIE sa fii bun ori te duci la dracu si nu mai castigi nu stiu ce dupa ce mori.

Probabil cea mai inalta ideea a existentei e sa existi pur si simplu si sa nu incerci sa ai atat de mult control asupra vietii sau asupra rolului pentru care ai fost pus pe Pamant. Iar ca o ultima idee, nimic nu se pierde, totul se transforma. Corpul acesta ne ramane pe Pamant si devine mancare pentru alte vietati, sol etc, iar energia iese din el si se transpune si ea in ceva, ori devine parte din altceva. Posibil ca totul sa fie legat si continuu.

Eu sunt ateu de când am început să gândesc critic și rațional despre religie și credință. Nu am avut niciodată o experiență care să mă convingă de existența lui Dumnezeu sau a oricărei alte entități supranaturale. Am fost crescut într-o familie evreiască, dar nu am fost niciodată foarte religios. Am citit Biblia și alte texte sacre, dar le-am găsit pline de contradicții, absurdități și imoralități. Am studiat știința și filosofia, dar nu am găsit nicio dovadă sau argument solid pentru existența lui Dumnezeu sau a sufletului. Observand suferința și nedreptatea din lume, nu am văzut nicio intervenție divină sau plan cosmic.

Am explorat diferite forme de spiritualitate, dar nu am experimentat nimic care să depășească legile naturii sau să necesite o credință irațională.

Nu cred în viață după moarte, pentru că nu cred că există ceva care să supraviețuiască morții corpului fizic. Nu cred că există un suflet imaterial sau o conștiință independentă de creier. Nu cred că există un rai sau un iad, unde să fim răsplătiți sau pedepsiți pentru faptele noastre.
Toate aceste concepte mi se par iluzorii și lipsite de sens. Viața este un fenomen natural și temporal, care se termină odată cu moartea. Stingura modalitate de a avea o viață semnificativă și fericită este să trăim în prezent, să ne bucurăm de frumusețea și minunea lumii, să ne iubim și să ne ajutăm semenii, să ne dezvoltăm intelectual și moral, și să acceptăm realitatea așa cum este.

Stiinta in primul rand dar si cineva care mi-a spusaca tu vorbesti cu Dumnezeu inseamna ca te rogi dar daca Dumnezeu vorbeste cu tine inseamna ca ai probleme medicale.

Daca citesti serios Biblia devii ateu pentru ca este ambigua adica se contrazice de la o fraza la alta, plus ca avem n religii n dumnezei.Iar daca studiezi Stiinta vei descoperi ca Dumnezeu daca ar exista ar fi nebun ar avea multiple personalitati! Si de ce s-ar ascunde? Si de ce ar realiza o Creatie pe Pamant? De ce ar face celelalte planete si pietrele cazatoare..etc?