Hei, sunt fata si am 13. La mine a fost cam asa: de mica nu intelegeam in totalitate ce ni se impunea prin religie. De multe ori mi se parea ca Biblia discrimineaza femeile. De multe ori eram furioasa pe credinta mea.
Prin clasa a sasea, cand m-am transferat la o scoala dintr-un oras (sunt de la tara) am inceput sa ascult rock, dar mai incolo, pe la sfarsitul semestrului intai. Prin aceea perioada incepuse sa asculte o alta fata sa asculte rock si spusese mai multor persoane ca a devenit atee. La inceput n-am vrut sa o ascult, e greu sa accepti ca ai trait toata viata cu o minciuna pa care o inghit milioane de oameni. Dar eram furioasa, fiindca in aceea perioada am inceput sa ma documentez despre acest subiect. In articolele pe care le-am gasit mi se prezenta clar ce face religia din noi.Am gasit pasaje din Biblie in care se prezentau crime, violuri si alte orori si cazuri de indoctrinare religioasa. Si cum, de mica mi se pareau nedrepte lucrurile legate de relige, am devenit mai furioasa. Asa ca pur si simplu injuram ceea ce legat de religii. Nu ma luam de oamenii care traiau cu religia lor ca si cum ar fi cel mai bun lucru din viata lor, dar ma miram de faptul ca am fost si eu asa. Apoi, cu timpul, am iinceput sa ma gandesc mai bine si mi-am dat seama cu lucrurile din Biblie nu doar ca sunt nedrepte, dar n-au nici logica. Asa ca am devenit atee. N-a fost asa simplu cum pare, e chiar trist sa-ti dai seama ca ai trait intr-o minciuna si e si mai trist sa-ti dai seama cati oameni sufera din cauza ei.
Nu a fost prea frumos. Am incercat din rasputeri sa mai cred cu toate ca mintea mea imi spunea altfel. Bineinteles ca n-a mers. Iar acum joc un rol pe langa familia mea credincioasa si ma prefac ca nimic nu s-a intamplat. Astept ziua cand am sa ma satur si de minciuna asta si-atunci sa vezi razboi...