Chiar nu se iartă sinuciderea?
Nici dacă ar avea probleme psihice persoana?

Dumnezeu nu poate vedea cât se chinuie unii pe acest Pământ? Nu fizic cât spiritual, dacă tot el a pus sentimente în noi, cu unii de ce își bate joc, lăsându-i să simtă atâtea?

Dar dacă o faci din invidie?

Dar dacă o faci din lașitate, chiar nu ne va ierta?

Și de ce ne-a mai dat și ne obligă să stăm pe aici, dacă ne-a făcut plini de frici, lași și proști?

Dar dacă comitem o crimă? Ne va ierta cândva? E mai iertătoare crima decât sinuciderea? Și dacă comitem crima pentru a ucide pe cineva depravat?

Dar de ce ne dă Dumnezeu să simțim atâtea rahaturi, faza e că unele nici nu au relevanță cu realitatea. De ce? Care-i baiul că nu mai pot face față atâtora sentimente, țineri în mine și decizii?

Cum putem accesa dacă nu măcar coma? Cum se poate accesa o comă?

Ahhh, Seba, mamă, dacă te-aș avea în fața ochilor acum, dacă te-aș vedea acum în fața mea, ciulama te-aș face, mămăligă, în cazul în care nu ai crescut în România și nu știi ce e aia mămăliga, e o mâncare făcută din mălai și apă, le arunci în oală pe foc și le mesteci, de-ți vine rău, așa te-aș mesteca eu pe tine acum.
Dar totuși te las în pace, că în toată poliloghia ta, ahhh, simt că iar ai prins posturile mele, pe alocuri, acelea în care te apuci să descrii societatea și umanitatea. Ador să vorbesc și să dezbat societatea, dar mai ales parșivitățile, răutățile ei, dar și scopurile ei. Mai ales când urăsc pe toată lumea. Dar pe tine nu. Dar tot mă enervezi.

Te ador când printre sfaturi arunci câte o vorbă de aia înțeleaptă de-a ta, cum numa' domnul Seba cu a lui minte și a lui rațiune știe să le descopere. Oare tu ești singurul specimen de pe Pământul ăsta? Știi de când caut oamenii cu minte ca a ta, cu rațiune ca a ta, să dezbatem o groază. Cam rari oamenii ăștia, din păcate.

Stați că eram prea prinsă în ale mele ca să mai citesc tot ce a scris lumea pe aici.
Hai că acum mi-am mai revenit, dar tot am o stare de mi-aș smulge câteva fire din cap. ) Cel mult aș mai trage un pumn în freza cuiva. )
Dar cum vine asta? Cum ați executa pe cineva care vă zâmbește? Sau era metaforic? Habar nu am. Nu înțeleg la ce vă referiți.

Cu tine am mai vorbit si stiu deja de ce spui lucrurile astea.Am 20 de ani, n-as putea spune ca sunt un ratat, dar sunt un singuratic(pe plan romantic ma refer)si ma cam roade interior chestia asta.Si eu ma intreb uneori de ce Dumnezeu ne-a facut in asa fel incat sa trecem prin anumite lucruri.Insa apoi imi amintesc de pildele biblice despre oameni saraci si bolnavi care intr-un final si-au gasit salvarea si mantuirea(chiar daca dupa moarte). Acum ca sa raspund la intrebarea "De ce unii trebuie sa suferim?" singurul lucru pe care il pot spune este ca nu stiu si nimeni nu poate stii.Nu stiu cum o sa-mi consideri discursul, daca o sa ma consideri enervant sau nestiutor sau un incult habotnic cum poate o sa-mi zica cumatrul Bubico de fata cu noi, dar trebuie sa ne supunem voii lui Dumnezeu. Poate stramosii nostri au facut ceva in trecut, iar acum platim noi, poate pur si simplu asta e chemarea unora din noi, nu se stie.Dar sinuciderea nu este niciodata raspunsul.Nu stiu sigur daca esti crestina sau altceva, dar in cazul in care esti, conform religiilor avraamice, sinuciderea este inceputul problemelor eterne, nu sfarsitul.N-o sa te iau totusi cu zaharelul, inteleg ca poate nu esti intr-o pozitie faborabila si nu o sa-ti spun nici ca va fi mai bine, nici vei ramane asa, nimic altceva.Asta numai tu poti sa afli.Seara buna.

Lol!
Știu că întrebarea ar fi fost ceva creepy, dar comentul tău, chiar mi-a dat o nouă perspectivă, cumva liniștitoare, dar și cumva chiar simt o tentă de nihilism acolo.
Deci dacă tot îmi e frică și să sar pârleazul, că de lașă sunt oricum, admit eu și că îmi e frică să trăiesc, atunci cel mai bine, poate ar trebui să văd și eu viața cu o ușoară nepăsare? Să nu-i mai ofer o așa mare importanță ci doar să o trăiesc? Ce-o fi, o fi, oricum tot la moarte se duce. Poate ar trebui măcar să nu o mai simt chiar așa prin toți porii. Poate că de fapt asta e problema mea. O trăiesc prea intens.
Și da sunt creștină. Și da, e ok că pentru prima dată, cineva are tupeul să spună că oricum dacă stau aici, pe lumea asta, tot nu va fi mai bine, doar pentru că mă apuc eu să strâng bani sau să muncesc la 27 de ani sau că trag de coarda unei chitări.
God! Pentru prima dată chiar nu mă supăr când cineva chiar spune adevărul. Și evident că nu e unul foarte optimistic.
Dar e ok.

Nu stiu daca este vorba despre nihilism aici, cel putin nu in totalitate, deoarece inca implicam existenta unei divinitati(un nihilist complet neaga existenta unei divinitati, sau cel putin existenta dovezilor pentru o divinitate). Insa daca tot am dat-o in filosofie, hai sa-ti impartasesc viziunea mea.Eu nu m-as numi un nihilist, ci mai degraba un adept al absurdului asa cum este conturat la Kafka in Metamorfoza si poate si la Camus(insa pe acesta din urma nu l-am citit inca, deci nu ma voi pronunta). Insa in Metamorfoza vedem o viziune absurda asupra lumii, in care personajul central Gregor Samsa se transforma metaforic intr-un gandac si vedem atmosfera absurda si distopica din jurul sau. Opera ne arata cum societatea ii marginalizeaza pe cei diferiti(cum suntem noi de altfel). Ideea este ca teoria absurdului ne spune ca nu exista un sens comun sau obiectiv al realitatii, ci mai degraba cel pe care il dam noi. Operele literare absurde au adesea la baza un personaj marginalizat care observa frivolitatea si lipsa de ratiune a celor din jur. Ceea ce iau eu din aceasta teorie, pe care o prelucrez si o trec printr-o cheie crestina, este ca viata poate are totusi un scop absolut:mantuirea, iar secundar fiind tot ceea ce decidem sa facem noi pe pamant pentru a ne castiga existenta.Insa cea care a luat sensul vietii noastre pe pamant este societatea, prin usuratatea ei, care cuprinde oameni care arata diferit, dar gandesc la fel, iar noi suntem practic niste rari exceptii(fie ca vorbim de aspect fizic sau de gandire). Avand in vedere acest aspect, poate este firesc ca unii din noi sa traim asa cum traim.Nu stiu ce parere ai avea tu, dar acest mod edgy si poate chiar putin arogant de a privi societatea mi-a dat o oarecare pace.

Care dumnezeu? Pai daca era, vedea ce zici tu.
Incepi sa vezi si tu anumite ilogicitati.
Am mai zis de ce nu se iarta suicidul, am explicat amanunte ca era chestie politica.

Ieşirea capitolul 16 fiii lui Israel murmura impotriva lui Moise. Daca aveai virtutea rabdarii si credinta aveai pana acum 100 de pretendenti. Insa din cauza ca esti exploziva si nu ai rabdare pierzi. Daca nu aveti credinta nu veti putea sa faceti nimic pentru ca nu aveti radacina. Dusmanul v-a taiat radacinile ca sa nu cresteti. Insa vei vedea ca atunci cand ajungi acolo sus vei avea probeleme cu materialistii. Viata este scumpa chiar daca lucrurile lor nu valoreaza nimic si sunt vane. Vei vedea ca ala care area 10 case, 10 copii va vrea sa aiba 11 case si 11 copii. Iar greutatile lui va trebui sa i le suporti tu. Cand vei cere un pic mai mult, te va dispretui si te va limita in goana ta dupa averi.

Seba mamă, intri pe un teren sensibil, mamă, acum.
Ia-te de ce vrei tu, de absolut orice vrei tu la persoana mea, oricum chiar și cu unele care nu ar fi adevărate, eu în final tot aș lăsa de la mine și aș zice probabil că ai dreptate. Oricum ce poți face ca în final decât să pleci capul și să zici ca x sau ca y și să-ți vezi de treaba ta. Eu una doar asta am învățat, că orice ai face în final trebuie să taci și să mergi pe drumul tău.

Daaaar nu te lua de inexistenții mei pretendenți și de acest subiect că fac spume. Ok?! Nu îți permit. De ce? Simplu, pentru că dacă nu ați fost în papucii mei de la grădiniță, să fiți bătuți și maltratați de sexul masculin, ca asta să te facă să-i urăști suficient și să ți se și taie, dar chiar și așa, tu să fii veșnic educată și chiar așa cu toată ura, să fii modelată de societate ca tu să nu ai nimic cu sexul masculin și să crezi în el, deși la dracu, dacă tu crezi, și chiar și așa, să mai fii și visătoare și totuși să crezi în cai verzi pe pereți cu iubire și bullsh*turi de genul, când evident realitatea îți arată că bărbații pur și simplu nu sunt atrași de tine, și hai lasă la o parte retardata de idee cu se*ualul și atracția, că dacă e să o luăm așa se căsătoreau doar ăia frumoși și acum deja începea să existe un fenomen al oamenilor frumoși, dar clar realitatea ne-a arătat că nu doar slabi și frumoșii o ard căsătoriți și nu doar ei au populat Planeta. Deci de aici mai extragi evident și alte concluzii, că până la fizic, oamenii nu te suferă și nu te suportă, oricum ai fi. Evident că o simt prin toți porii. Oi fi eu naivă, dar simt că sunt altfel și oamenii nu suferă pe oamenii altfel. Că e iar altfelul ăsta un lucru ce mă aseamănă mai mult cu un Einstein sau cu un Dahmer, iar nu am de unde să știu, vom trăi și vom vedea, dacă totuși la finele vieții, am reușit să aduc ceva inovator și bun pentru umanitate sau pur și simplu am ales demonii și să fac voia lor, deci și rău societății. Vom vedea asta.

Exemplu de altfel cred că am mai dat pe aici, când aveam 80 de kg, ba chiar făceam sport pe stradă, la modul chiar alergam pe stradă, ba chiar în perioada aia nu aveam draperii la geam și făceam sport chiar până și în casă și funny e că chiar și atunci, mă vedeau toți din cartier și bă la dracu, dacă unul a făcut o invitație, nici nu zic musai se*uală, ci frumos era să fiu invitată ca și amică în grupul lor. Dar tot funny e că erau tare amuzați de faptul că făceam eu sport și mai mă și bârfeau la văr-miu, că pe vremea aia văr-miu stătea la casa alor lui, și cum eu cu familia lui stăm în același bloc, ne vedeam des, și el chiar îmi zicea atunci ca să-mi iau draperi că m-au văzut tipii care o ard aiurea, la bârfa cartierului și bla bla și că mă bârfesc. Și să fac sport cu draperii, ca să nu mă mai vadă ăia și să bârfească.

Expun asta, doar ca să înțelegi, de ce azi am anxietate socială și nu pot nici să ies pe afară, fără să nu moară cineva de grija mea sau să râdă, dar și că am avut ocazii când chiar eram mai frumoasă, când chiar aveam o gândire mult mai ok, și când chiar țineam la frumusețea mea și nimeni nu m-a băgat în seamă. Clar nu spun că oricum aș fi vrut să mă bage tipii de la scară în seamă, că oricum erau doar bârfitorii și bețivii cartierului. Dar vreau să spun că am avut ocazii când chiar se putea întâmpla și chiar nu s-a întâmplat. Am înțeles în final că asta este oricum crucea mea și la dracu dacă mă mai auzi pe aici că mă plâng că în fond, până la urmă ce, nu am o știi tu ce, doar ca să am oricum câteva momente de plăcere pentru o veșnicie de durere. Deci oricum, în final zic chiar mersi lui God că m-a salvat de o situație de genul. Dar totuși nu te lua de crucea mea și de faptul că nu am eu pretendenți sau mai grav că ar fi vina mea, man, că dar chiar nu e vina mea. Și în fond oricât de diferită aș fi, să știi că în societate am fost tare educată și nu m-am comportant aiurea, deci la fel, dacă cineva m-ar fi plăcut, ar fi avut ocazia să o facă, ba chiar și un ciudat care să se țină după mine, chiar bolnav psihic și poate măcar din asta și tot se găsea cineva să se țină după mine, dacă Dumnezeu ar fi îngăduit-o, așa că taci și nu mai judeca sau nu mai spune tu ceva ce e în afara experienței tale de cunoaștere, mister Seba.

Dar dacă te face pe tine fericit ca să spui că e vina mea sau doar vina mea că nu am eu pretendeți, știi ceva, fă ce vrei, oricum în fond și ăsta e un site plin de străini și voi sunteți niște străini, care nu ați fost în papucii mei, așa că oricum orice spuneți este ipotetic. Nu aveți cum să trăiți în pielea mea, ca să știți cum este.

Singurul meu mister din toată treaba asta, ar fi de ce mi s-a dat mie crucea asta. Poate că totuși cumva God mă vrea, zic eu, în grădina Lui și atunci El m-a făcut să stau departe de tot ce înseamnă bărbați ca să aleg calea Mănăstirii și evident că în ultimii ani, m-am tot gândit și la asta, oricum se spune, că dacă tot predicam din religie, mister Seba, se spune că Dumnezeu își alege oamenii dintre toți, că totul se întâmpla ci știrea și voia Lui. Deci cine știe, poate și de aceea m-a dat așa singură și chiar să simt la cote mai maxime singurătatea asta ca să mă refugiez cumva în casa și brațele Lui. Dar faza e că și aici se dau alte lupte și dileme de ale mele. Adică încă mă gândesc dacă aș fi suficient de vrednică acolo?! Adică hai să o spunem și pe aia dreaptă, fac chestii nașpa totuși. Bag ca sparta, și sincer nu știu dacă la mâncare pot renunța pentru El , cam am probleme cu ura și nu știu dacă ni cumva n-or să mă năpădească aceste emoții și pe acolo pe la Mănăstire, din câte știu și pe acolo conviețuiești cu alte măicuțe, ba sincer, chiar și asta e o problemă, că eu sunt așa de antisocială, vreau casa, masa, baia mea, încât mi s-ar părea creepy să împart Mănăstirea cu alte măicuțe, care pe deasupra ar fi și niște străine. Clar si muzica rock, care a fost din copilărie alinarea și prietena mea, mai bună decât o mie de oameni trădători și parșivi, și iar acolo, nu mai ai cum să asculți tu muzică rock. :/ Și evident și filmele, știi tu de care, dar oricum alea deja mă cam enervează și plictisesc de pe acum, deci la alea să zic că poate pot renunța, oricum acolo la Mănăstire, bănui că nu ai internet, deși dacă ai avea, nu știu cum ar fi, cât de păcat ar fi dacă ai pica iar în acest păcat?
Aaa și pe lângă filmele cu conținut explicit, ar fi filmele obișnuite, care mie una chiar îmi fac plăcere și mai ales că și am o minte plină de imaginație, ar cam fi greu să renunț complet la toată această treabă. Dar sincer, m-a cam dezamăgit iar și viața mister Seba. Visul meu cel mai mare era să fac artă. Vreau să-ți spun că am fost să scriu prin oraș cu grafitti și al dracu, scria gros, nu scria deloc ok, și nici măcar nu am reușit să fac desene. Nu știam nimic. Iar asta mi-a dat un alt sentiment și de inferioritate și de dezamăgire și de tot.
Pentru mine arta era foarte importantă. Simt că dacă pierd și asta, chiar simt că Dumnezeu îmi ia tot. Deci iar sunt cumva supărată pe God ăsta. Nu știu, dar uite spre exemplu, de vreo 2 luni am tot ieșit prin oraș și simțeam depresia și stările astea nașpa, ba chiar și de plimbatul prin oraș m-am plictisit. Cum el e și mic, deja simt că am epuizat toate drumurile. Și îmi venise în minte de vreo 2 luni ideea de a mă ocupa de grafitti, dar acum că chiar m-am apucat, simt că iar am eșuat cu un vis de-al meu. Eu una chiar mă simt epuizată. Simt că orice, bă, dar orice îmi propun în cap și visez sau zic, gata asta chiar vreau să o fac, vine realitatea și -mi arată că nu se poate. Nu înțeleg de ce? Chiar nu știu, dar sincer uneori am impresia că pe mine God chiar mă vrea handicapată, că altfel chiar nu-mi explic de ce, nu mă lasă și pe mine să am rezultate în ceea ce vreau să fac?
Ok, poate ai să spui că oricum grafitti e activitatea gangsterilor și aia e. Nu e de mine. Dar te dezarmează totuși, știi, pentru că dacă spui că niște scrieri și desene nu ești în stare să faci pe piatră, atunci ce dracu mai ești în stare să faci?
Spre exemplu, îți mai dau cu engleza, știi că de la 22 de ani, cam așa, m-am apucat serios să o învăț, îți arăt caietele toate pe care le-am început cu scris, cu gramatică, cu tot, am tradus melodiile mele favorite, zicând că așa poate dacă le și traduc și le și ascult oricum non-stop în playlist, poate îmi dezvolt și partea audio, a englezei, și la dracu, mister Seba dacă eu astăzi, înțeleg măcar 3 replici la tv sau în filme sau dacă eu înțeleg ceva în engleză. Doar așa propoziții simple înțeleg, în scris, dar și alea sunt doar așa, cât să nu mă înec. Ceva de genul, ca să-ți faci o idee, cât de greu îmi merge mie viața. Dar funny e că eu am o sumedenie de vise tâmpite. Ba tot funny e că, exact ca și cu visul iubirii, în care cred orbește, dar bărbații nu mă palc, cam așa e și cu visele despre viața mea, am o mie de idei în cap, o mie ee vise care-mi bântuie mintea, dar când vreau și eu să fac ceva, pur și simplu nu-mi iese. Hai să zicem că totuși diferența de la 20 la 27 de ani, e că am înțeles că orice am face, trebuie clar să muncim și să depunem efort pentru visul nostru. Deci poate la faza cu desenele și astea nu ao avea cum să fii as, când tu nu ai mai desenat de pe vremea școlii, când făceai un desen. Dar la faza cu engleza? Explică-mi și mie, că eu chiar nu pricep? Și din cauza ei stau în stand-by și cu coreeana, că eu de fapt voiam să învăț coreeana, dar cum nu știam engleza și și mai împinsă de la spate de unchi-miu, am zis, să învăț prima dată bine de tot engleza și apoi coreeana. Acum cum oricum engleza e peste tot și cum am și studiat-o ceva ani, am zis să mă axez doar pe ea și să o învăț bine de tot, dar parcă e frustrant când vezi că au trecut la dracu 5 ani și tu tot nu poți rupe să zicem engleza cum rupi măcar pe jumătate limba ta? E și mai frustrant când vrei să cauți documentare inteligente cu diverse subiecte pe Youtube și toate sunt în engleză și tu nu o știi. Și atunci cum să mai găsești plăcere în viața asta de rahat.

Și hai că-ți mai aduc un argument. Faptul că engleza eu am învățat-o pe cont propriu. Adică eu aici nu mă compar cu colega de la școală, care a luat 10 și eu 7 și care notele le-a pus la oral profa aia care mai dă note subiective. Eu vorbesc ee mine și atât. Cu dovezi clare, îți fac dacă vrei poze la toate caietele ca să vezi câte rahaturi am scris în engleză în acești ultimi 5 ani. Am peste 10 aplicații în telefon, fiecare cu vocabulare și gramatică. L-am lucrat până și pe Duolingo și FuneasyLearn, de care mă și plictisisem, care chiar mă și plictiseau la un moment dat tocmai pentru că păreau simple, am deschis uneori chiar și din astea pe Youtube audio, că ziceam eu că totuși pe partea audio, aș fi avut mai mult de lucru. Și la dracu dacă eu azi sunt în stare să înțeleg un documentar la tv sau să înțeleg un englez ce dracu vrea să zică? Deci nu știu, poate că asta nici nu trebuia să o expun aici, că în fond din astea tragem doar concluzia că da, aș cam fi proastă și învăț greu. Dar dacă așa stă treaba, te mai întrebi pentru ce dracu să mai trăiești, Seba? Că hai să o spunem pe aia dreaptă, și psihologii susțin că dacă nu ești făcut pentru o zonă vieții, poate cauți unde nu trebuie și să cauți zona ta bună. Ideea este că sociabilă nu sunt și deși pare pe aici pe TPU că aș da cumva dovezi că scriu mult și vreau să socializez, totuși mă obosesc oamenii, și clar nu-mi plac oamenii băgăcioși. Deci nici joburi pe direcția asta nu pot să am, nici gașca aia după care tânjesc oarecum nu pot să o am.
Clar treaba cu sexul și să zici că aș fi chiar vreo femeie ce lucră în prostituție și salvează bărbații nu pot fi, clar pretendenți măcar nu pot avea, cum ai spus și tu și deci nici familie nu o să am. Hai să zic că pe direcția asta măcar mi-am asigurat spatele și o să înfiez copii, dar până și aici am dubii că aș fi o mamă ok, pentru ei, când eu abia pot avea grijă de mine.
Apoi clar cum am dat și sfaturi pe aici, asta am făcut eu, m-am axat pe mine și pe visele mele, m-am ținut de unele care păreau mai tangibile, să învăț pentru examenul de profesor, să citesc psihologie și să învăț limbi străine, asta așa în prima fază, deși cum ți-am mai spus mintea mea e plină de mult mai multe vise, dar nici astea la care am luptat zic eu ceva timp, tot nu am rezultate notabile, unele evident prin prisma ierarhiei sociale, că de exemplu nota la titularizare se compară mereu cu alte mii de note ale unor profesori din întreg județul, dar clar și cele personale, cum îți povesteam cu engleza și rezultatele nu au fost cele mai grozave. Deci cine știe poate totuși Dumnezeu mă lasă așa proastă pe toate palierele și chiar m-a dat o persoană slabă, că dacă e să ne gândim mai mi-a dat și hipotiroidismul care îmi încetinește viața și mai mult. Deci ori îmi dă astea ca să nu mă potrivesc cu nimic și ca să mă trimită la Mănăstire, ori chiar vrea să mă dea pe mână demonilor, că sincer dacă am să o țin din eșec în eșec, eu una chiar o să mă sinucid cândva. Evident că atunci nu va știi nimeni, că e mai ok să o faci fără să se bage lumea în treburile tale, dar ți-am zis ori eu îmi pun capăt ori chiar dacă tot nu am fost bună în viața asta la nimic, o să mă gândesc la fel ca și criminalii la o viață în care chiar să fiu bună la ceva și o să comit și eu crime, oricum în fond, criminalii tot de aceea au făcut asta, că nu ai fost buni la nimic altceva și de-odată doar la a suci gâturi și băga frica în oameni, ori chiar a se gândi la crime cât mai macabre, cum ei aveau și o imaginație debordantă, ceea ce oricum am și eu, au decis să meargă pe acea cale.
P. S. Funny e că, tot criminalii uneori ajung vedete mai ușor decât alții care trag să facă ceva wow sau să aducă ceva nou sub soare sau inovativ ca să fie cunoscuți sau de ce nu, ca să fie un om influent și cunoscut al vieții și lumii ăsteia. Da, e suficient să dai în cap unui prost, că imediat ajungi faimos. Deci de ce nu? Mai ales că unii chiar ar merita să se ducă dracu de pe Planeta asta. Ahh și în loc să mă ajuți să mă calmez, mă ajuți să mă turmentez și mai tare.

1 Iti ierti dusmanii
2 Fii tu! AlexandraMariaStancu.
3 Sa ma iubesti pe mine.

Lol! Ești sigur că nu te îndrăgostești de mine, mister Seba?
Eu clar sunt fascinată de mintea ta. Clar îmi ești un user drag. Poate mă atrage și misterul faptului că nu știu cine ești de fapt și cum arăți.
Dar nu te îndrăgosti de mine, atât îți zic. Nu ar ieși nimic bun din asta. Probabil deja mi-ai citit și văzut toți monștri. Deci am mulți, dragă Seba.

Ahhh, dar acum că îmi faci declarații de genul, îmi pare rău că te-am luat mai tare. Ahhh, de ce n-am văzut prima dată acest mesaj? :') Nu mă lasă totuși inima să fiu rea cu oamenii buni și care mă plac din varii motive. Mă rog, pe mine nu mă lasă inima să fiu rea pe deplin nici cu cei răi, dar uneori te îndeamnă.

Dar toate punctele pe care le propui tu aici, par cam greu de îndeplinit. De fapt cred că mai simplu ar fi punctul 3, decât punctul 1.
Dar oricum mulțu că ești pe aici.
Și-mi pare rău dacă am "țipat" la tine, dragă Seba.