Cine ma ajuta si pe mine cu un eseu la religie? Sau macar cu un raspuns la intrebare : De ce nu mai reactioneaza constinta la anumite pacate? Funda celui mai bun raspuns! :*

Din pacate societatea moderna a pervertit constiinta noastra,iar oamenii nu mai pot identifica raul, de aceea nu se mai pot opune.
Originea este centrarea pe dreptul individului lui sa ii fie bine,notiuni ca familia nucleul de baza al societatii,colectivitatea, natia au fost distruse.Iar niste distrusi sunt usor de manipulat, parca acum 2 ani era o reclama la TV "tu nu trebuie sa gindesti, gindim noi pentru tine "

Apoi :

Asadar, când umplem sufletul nostru, mintea noastră, cu cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu, cu cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, dar pe care noi le găsim bune si frumoase, unde să mai trimită Dumnezeu Harul Său? Nu numai că nu încape Harul, dar nici măcar nu vrem să încapă.

Ps nu am nevoie de funda

Ptr ca lu' DZ nu ii mai pasa de noi pana nu ajungem la el si il lasa pe Lucifer sa ne ghideze.Sau mai simplu: nu ne mai pasa/ne doar-n c*r

Conştiinţa marcată de neascultare

Să presupunem acum că văd lumina din candela Cuvântului lui Dumnezeu, dar refuz să ascult. Să zicem că Duhul Sfânt m-a convins de păcat şi înţeleg perfect ce cere El de la mine, dar este incomod şi nepopular. Ce se întâmplă dacă nu iau în seamă lumina şi resping adevărul pe care mi l-a descoperit Duhul - din orice motiv ar fi? Desigur, Duhul continuă să vorbească şi pentru un timp, se dă o luptă în conştiinţa mea. Mă simt nenorocit şi vinovat. Zilele trec, chiar lunile, în timp ce eu continui să calc pe convingerea a ceea ce este drept. Treptat, conştiinţa începe să se adapteze la ceea ce se face în corpul fizic. Încet simţămintele de vinovăţie se potolesc, iar faptele de neascultare mi se par din ce în ce mai puţin grave.
În cele din urmă, adevărul care mi se părea atât de clar şi necomplicat la început se transformă într-un morman de nesiguranţă. Izbucnesc raţionalizări care să îndreptăţească neascultarea şi primele convingeri de păcat se şterg. Viaţa este aproape tot atât de confortabilă cum era înainte ca să apară lumina. Ce s-a întâmplat? Am păcătuit împotriva Duhului Sfânt şi şi ne afundăm în starea păcatului de neiertat.
Vedeţi, acest păcat de moarte nu este o anume faptă care poate fi izolată şi numită. Poate fi orice păcat care este nutrit, deşi avem lumină şi cunoştinţă. De fapt, este o stare de sensibilitate tocită produsă de o continuă neascultare faţă de un adevăr recunoscut. Reacţia s-ar putea asemăna cu ignorarea ceasului deşteptător. Conştiinţa devine din ce în ce mai tolerantă cu sunetul de amintire a nelegiuirii încât, în cele din urmă, nu mai recunoaşte acul nebinevenit al convingerii de păcat. Asemenea ceasului, care se opreşte din sunat, la fel, nimeni nu mai ascultă.
Începeţi să vedeţi că totul depinde de ceea ce facem cu adevărul? Iacov scria, "Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!" Iacov 4:17. Nu contează nici cât o iotă dacă suntem bogaţi sau săraci, catolici sau evrei sau protestanţi; problema este dacă acţionăm în conformitate cu ceea ce ştim. Domnul Isus a vorbit pe larg despre acest principiu crucial. El a zis, "Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor." Ioan 15:22. Atunci cine trebuie să dea socoteală şi cine este acuzat înaintea lui Dumnezeu? Cei care au fost luminaţi de Duhul Sfânt din Cuvânt. Sufletele sincere care sunt credincioase adevărului pe care îl cunosc, fie el cât de mult sau cât de puţin, vor fi primite. Se va socoti păcat doar în dreptul acelora care au auzit adevărul şi l-au respins.
Domnul Hristos declara, "Dacă aţi fi orbi", le-a răspuns Isus, "n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:, Vedem.' Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne." Ioan 9:41. Întreaga problemă a păcatului de neiertat se învârte în jurul problemei de a asculta ceea ce ştim. Cu o altă ocazie, Isus declara, "Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul." Ioan 12:35.
De unde vine lumina? Duhul Sfânt este Cel care ne călăuzeşte în tot adevărul. Când refuzăm să ascultăm de adevăr, respingem lucrarea Duhului care reprezintă singura noastră legătură spre mântuire. Practic gonim singura Persoană pe care ne-a trimis-o Dumnezeu ca să ne salveze. Înţelegeţi acum cât de auto-distructiv poate fi asta? Mesagerul deosebit al lui Dumnezeu pleacă întristat de refuzul nostru deliberat de a răspunde la invitaţiile Lui de îndurare. Dumnezeu a declarat cu mult timp în urmă, "Duhul Meu nu Se va lupta pururea cu omul." (traducerea King James). El Îi va spune Duhului Sfânt în cele din urmă, "Lasă-i în pace. Dacă insistă să facă cum vor, nu-i mai urmări."
Sper ca ti-am fost de ajutor

Constiinta reactioneaza cum ai educat-o tu. daca ai dat creieruluiu un impuls el asa face. la fel si cu constiinta. daca in subconstientul tau acel lucru nu e perceput ca un pacat, constiinta il vede ca pe un lucru normal sau in cel mai rau caz ca pe un lucru bun si nu reactioneaza. gandeste -te simplu-( nu situ cati ani ai, o sa fiu f.banal) ai luat 10 lei din geanta mamei ii cheltui ok. te simti ciudat la inceput, putin vinovat chiar. daca mama nu observa o mai faci o data si inca o data. pana cand o sa ti se para ceva foarte normal si constiinta ta nu o sa mai reactioneze la acel gest( furt in cazul nostru ), iar exemplele ar putea merge mai departe. succes!

Asta pentru ca nu te simti vinovata... de obicei ai constiinta cand te simti vinovat de ceva...

Poi nu mai reactioneaza pentru ca le-ai facut de foarte multe ori, si ti-au intrat in sange.Ca de exemplu furtul... furi o data, furi de 2 ori, furi de 3 ori si dupa aceea nu te mai poti controla tot timpul o sa vrei sa furi. Spre sa te ajute.

Pai.contiinta nu mai reactioneaza la anumite pacate deoarece ele devin atat de tentante incat contiinta spune "nu" dar nu are la fel de mare putere ca atunci cand acel pacat nu e tentant.E ca la prajituri cand ti o dieta si te uiti la acele prajituri si incepi sa salivezi pana cand iti cumperi una. Sper ca te-am ajutat.O zi buna!

Eseu despre? pai, raspunsul la intrebare este: uneori, facem asa de multe pacate incat nu ne mai dam seama.care este diferenta dintre pacat si fapta buna. poate facem numai pacate sau numai fapte bune.Constiinta este obisnuita doar cu un anume drum, nu cu doua!