Credința în zei invizibili e doar credința în oamenii care au scris poveștile rupte de realitate. Credința e cu adevărat în divinitate, doar atunci când divinitatea vorbește cu individul credincios, iar lucrul asta nu se va intampla niciodată, divinitatea fiind doar un personaj imaginar.
Dacă divinitatea nu vorbește cu credinciosul, atunci credinciosul nu are de unde să știe ce vrea divinitatea de la el și ce va primi de la divinitate. Toate ritualurile primitive executate de om, nu sunt dorința divinității, iar divinitatea nu va da nimic omului pentru ca nu are nici de ce si nici pentru ce.
Un principiu, daca ii pot spune asa, zice ca trebuie sa crezi fara sa vezi, ca daca ai vazut aia nu mai e credinta, adica tocmai asta e credinta. E complicat, stiu.
Nu e complicat. Daca cineva spune despre mine ca am sa-i dau unui om 100000000lei si acel om vine la mine sa ii dau acei bani, nu va vedea de la mine nici un leu, pentru ca eu nu am vorbit cu el si nu i-am promis nimic. Credinta lui a fost in omul care i-a spus ca eu am sa-i dau 100000000lei. Asta e credinta.
La fel e si cu zeul. Daca zeul nu a vorbit cu mine, eu nu cunosc pretentiile zeului si nici nu astept nimic de la el.
Credinta e semnul nestiintei si a necunoasterii. Zeul nu va cere niciodata asa ceva. Credință cere omul mincinos naivului ca sa-i fie crezuta minciuna.
Spiritualii, cei din mișcarea Noua Eră: Teosofii, yoghinii, Noua Acropola, astrologii, taoistii, budhistii.
Eu cred că Dumnezeu este unul singur și nu are nevoie de vreo religie. Cred și că există spirite, și că doar corpul fizic moare.
IntrebariIntrebatoare întreabă:
LisaJulie întreabă: