Cine stie sa explice cele 10 porunci pe intelesul tuturor?

Porunca I: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
-cinstirea internă (credința în El, aducerea aminte de El, preamărirea și lauda; nădejdea și încrederea că El ne va mântui; iubirea față de El, supunerea și ascultarea față de El) și cinstirea externă (a-L mărturisi pe Dumnezeu de câte ori e nevoie, a participa la mărturisirea publică, comună, în cadrul cultului divin)
-fapte contrare: idolatria, erezia, schisma, apostazia, indiferentismul religios, iubirea de sine peste măsură, etc.
Porunca II: Să nu-ţi faci chip cioplit şi niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti; că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele
-idolii pot fi și poftele sau patimile rușinoase; unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta (Matei 6); „Lucrul de care inima cuiva se leagă și către care îl împinge dorința sa, acela este dumnezeul lui" (Sf. Macarie Egipteanul)
-icoanele și sfânta cruce nu sunt idoli)
Porunca III: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui:
-prin chemarea numelui divin (Cel ce este – izvorul existenței, existența de la Sine și prin Sine), se revarsă peste om harul divin, putere izvorâtă din însăși ființa Lui; de aceea numele lui Dumnezeu trebuie sfințit (rugăciunea Tatăl nostru), nu luat în deșert
-se referă și la blasfemie, hulă, blestem, înjurătură, necinstirea lucrurilor sfinte, invocații și incantații magice, etc.;
-invocarea numelui lui Dumnezeu în cazul jurământului sau al votului e un act de preamărire a lui Dumnezeu, pe Care Îl luăm ca martor; jurământul strâmb sau neîmplinirea făgăduinței înseamnă luarea numelui Domnului în deșert
Porunca IV: Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o
-această poruncă, total necunoscută moralei păgâne, înalță creatura din punct de vedere moral (prilej de examinare a vieții, aducere aminte de toate binefacerile lui Dumnezeu, recunoștință față de crearea lumii)
-această poruncă, prin dispozițiile ei speciale, precizează prescripțiile legii morale naturale în legătură cu cinstirea lui Dumnezeu, și anume fixează o zi anumită pentru preamărirea lui Dumnezeu (cultul divin), însă modul acestei cinstiri se precizează prin alte porunci pozitive ale legii ceremoniale, care însă își au izvorul în această poruncă
-prin faptul că această poruncă precizează numărul zilelor lucrătoare, ea impune tuturor îndatorirea de a munci
-faptul că în Noul Testament ziua sabatului a fost înlocuită cu ziua duminicii nu schimbă caracterul sfințeniei zilei de odihnă
Porunca V: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie
-raportul copiilor față de părinți e asemănător cu cel al creștinilor față de Dumnezeu
-în înțeles mai larg, se referă și la datoriile fiilor spirituali față de părinții lor spirituali, ale finilor față de nași, ale elevilor față de profesori, etc.
-necinstirea părinților este un păcat strigător la cer
-Mântuitorul este un exemplu de cinstire și dragoste față de părinți (pe Cruce a încredințat-o pe mama Lui Apostolului Ioan)
Porunca VI: Să nu ucizi!
-uciderea trupească (crima – păcat strigător la cer, avortul, eutanasia, sinuciderea) / uciderea spirituală (îndemnul la păcat, smintirea aproapelui, ura față de aproapele – Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni – 1 Ioan 3)
Porunca VII: Să nu fii desfrânat!
-soții devin un trup (Facere 2), preînchipuie legătura dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5), legătura dintre Dumnezeu și Israel
-prin desfrâu omul păcătuiește împotriva propriului trup, care este templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6)
-desfrânarea – păcat de moarte / dar și desfrânarea în cuget, în gând, ori pofte și dorințe desfrânate (Matei 5)
-curvie / preacurvie (adulter) / perversiuni sexuale – păcate strigătoare le cer
Porunca VIII: Să nu furi!
-după cădere, apare lăcomia unora după bunuri materiale
-Dumnezeu a îngăduit proprietatea personală asupra bunurilor necesare, dar câștigate prin muncă cinstită; această poruncă oprește însă bunurile care prisosesc, bunurile câștigate din furt și exploatare (averile bogaților), furtul din avutul obștesc, răpirea, înșelăciunea, exploatarea, camăta, specula, mita, nerestituirea împrumutului, cerșetoria celor apți de muncă, etc.
Porunca IX: Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
-se oprește mărturia mincinoasă, minciuna în general
-mărturisirea adevărului poate apăra onoarea și bunul renume al aproapelui nostru
-fapte contrare: ignorarea vădită a...
...adevărului și neprimirea lui, minciuna, fățărnicia, perfidia, calomnia, mărturia mincinoasă, pâra nedreaptă, lingușirea, etc.
- Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii (Ioan 8)

Porunca X: Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!
-porunca VIII oprește fapta externă a furtului, dar porunca X pune frâu chiar poftelor și dorințelor lăuntrice ale inimii după bunurile altora; pentru a ajunge la sfințenie omul trebuie să înlăture ispita și dorința de a păcătui
-fapte contrare: pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții.