"Omul se naste ca sa sufere, precum scinteia se naste ca sa zboare" zice patriarhul Iov in Biblie. Si, da, are foarte mare dreptate.
Viata e viata si atat. Suferinta apare atunci cand vietuitoarea nu se adapteaza la mediu sau cand mediul e ostil. Vietuitoarea are inscrise in codul genetic mecanismele necesare pentru a se se adapta la mediu, pentru a strange resurse, pentru a trai si pentru a se inmulti. Atunci cand vietuitoarea nu isi poate indeplini comenzile de baza din codul genetic se zice ca vietuitoarea sufera In timpul vietii, vietuitoarea intampina tot felul de dificultati si acelea sunt momentele de suferinta ale vietuitoarei.
Si cum ramane cu suferinta "vietuitoarei" care se intreaba de ce i se intampla ceea ce i se intampla, si nu intelege, si de aceea sufera? De unde acel "de ce" atit de suferind? Nu ar trebui sa se multumeasca doar cu ce se intampla?
Nu.
viața nu însemnă suferință
Viața are și părți bune și părți rele nimic nu-i perfect in viața și nici corect.
Eu am citit asta in romanul Demonii al lui Dostoievski! Nu stiu sa fi vazut asta altundeva!
AvalohAlyn întreabă:
DeeeaA întreabă: