Buddhismul nu e neapărat o religie ci un stil de viață. Și eu m-am trezit și s-au schimbat multe. Cum spunea și sadrian, experiența în sine nu poate fi descrisă, poate, eventual, să fie descris cam 0, 001 la sută din câte se petrec în cadrul acesteia. Trezirea spirituală nu e un eveniment unic, e un eveniment continuu pentru că tot timpul ai ceva de învățat. În primul rând te debarasezi de ego, egoul fiind tot ce ține de tine, de mintea ta, tot ce înseamnă prejudecăți, ură, minciună, mai ales față de tine însuți, invidie, gelozie, etc. Începi să înțelegi mai bine cum funcționează propriul corp și propriul creier, ești capabil să urmărești fiecare emoție cu detașare și să o analizezi, fiecare gând pare strălucitor, rapid și înnălțător pentru că sunt momente când îți dai seama că până și cuvintele sunt o povară, fac parte din ego, îți dai seama că poți să gândești chiar și fără cuvinte. De exemplu eu când mă gândesc la o propoziție deja știu ce vreau să spun după rostirea primei silabe în minte, nu mai am nevoie să gândesc toată propoziția. Începi să fi mai în ton cu vibrațiile din univers, începi să-ți dai seama că totul e vibrație și orice lucru are vibrația sa. Unele vibrează mai jos, altele mai sus, etc. Începi să vezi cum e lumea cu adevărat, te debarasezi de conceptele abstracte precum bine și rău, mare și mic, și îți dai seama că totul e relativ. Aș putea scrie romane pe tema asta... Și ce am spus până acum e o infinitezimală parte din câte se petrec în corp și în minte când o apuci pe calea spirituală.
Buddha le-a spus ucenicilor sa nu faca o religie din invataturile lui. Ucenicii n-au ascultat...
doryk hot întreabă: