Conform Bibliei exista un pacat care nu se poate ierta.Care este pacatul care nu se poate ierta si in ce consta el? Dau fundā.
Pacatul de neiertat este pacatul impotriva Duhului Sfant. Clevetirea, blasfemia Spiritului lui Dumnezeu duce la Ghena (adica moartea a doua, din care, conform Bibliei, nu se mai poate invia)
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
,,De aceea va spun:Orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor,dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului,va fi iertat,dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor.,,
Răspunde
''Nu se supune superiorilor''
Adica alora mandrii.
''Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici''
Tu ai auzit de respect, primul venit, primul sevit. Pe acest sistem nu mai reusesti nimic in viata pentru ca trebuie sa ajunga aia mai slabi la struguri, iar cand in sfarsit ai ajuns si tu, constati ca nu mai sunt.
chiar se poate sa nu știe nimeni! e păcatul contra Duhului Sfânt,sau asa ceva dacă nu ma înșel, nu se poate ierta, pentru ca omul e incapabil sa se ierte.
Crima e cel mai sever pacat. Cine ucide va ajunge in iad si nu exista cale de iertare.
Crima sau badjocura de d-zeu si fintii aia al lor parca oricum de ce-ti pasa?
Excelenta intrebare! Acest pacat care nu se poate ierta, este de fapt singurul asa numit Pacat Capital. Nu sunt mai multe, ci unul singur! In Biblie scrie ca singurul pacat care nu poate fi iertat, este cel savarsit impotriva Duhului Sfant. Intrebarea care ne vine acum, este ce? sau cine? este Duhul Sfant? Sa analizam putin fraza urmatoare din Biblie: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema". Se intelege destul de clar din aceasta fraza ca Duhul Sfant Cel Preainalt, este elementul cheie in creatia Fiului Lui Dumnezeu. Pentru a creea un om este nevoie de un barbat (ca parte pozitiva), o femeie (ca parte negativa), si de conexiune sexuala (ca parte neutra). Duhul Sfant este aceasta parte neutra, asociata cu sexualitatea. Suna poate a blasfemie, dar este adevarat. Astfel, Pacatul Capital este Desfraul, ceea ce inseamna sa lucrezi cu fortele sexuale altfel decat este acceptat de divinitate. Pace!
Mariagoria ai raspuns corect, totusi nu clevetirea impotriva Spiritului Sfant e cel mai grav, in relatarea din evanghelia dupa Matei cap12 vers31 contextul arata ca fariseii l-au acuzat pe Isus ca scotea demonii cu ajutorul lui Satan si nu cu ajutorul spiritului sfant a lui Dumnezeu, de fapt tot capitolul in continuare face de cunoscut ipocrizia omului si arata ca tot ceea ce spun oamenii despre lucrurile sfinte vor fi trasi la raspundere.
Pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta.Ele se refera la incalcarea primelor 4 porunci si anume :
lepadarea de credinta ( azi esti credincios, maine esti ateu convins sau trecerea la o alta credinta - inchinarea, slurijera altor Dumnezei ca si cum ai calarii doi cai in acelasi timp)
increderea prea mare in bunatatea Divinitatii (fur, omor, f^t, distrug, oricum Dumnezeu e bun si ma iarta pan la urma.
Erezeia sau invatatura gresita a fost considerata pacat imp D Sf.
Sa pui intrebari tampite la categoria religie, mai ales alea care nu au nici o legatura.
*Păcate capitale:
Păcatele capitale izvorăsc din slăbiciunea voinţei omului, slăbiciune creată de păcatul strămoşesc. Ele sunt în număr de şapte şi corespund celor şapte patimi:
mândria - izvorăşte din intimitatea spirituală. Este cauza căderii îngerilor răi, şi, deci cauza primă a păcatelor. Semnele mândriei:
Nu se supune superiorilor
Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici
Vorbeşte mult şi cu semeţie
Caută în tot chipul slavă, cinste şi laude
Se înalţă pe sine şi faptele sale
Dispreţuieşte pe ceilalţi
Caută să sară în ochii celorlalţi
Se laudă cu neruşinare.
Orice lucru bun ar avea, şi-l asumă lui, nu lui Dumnezeu
Se laudă cu lucrurile bune pe care nu le are
Se străduieşte mult să îşi ascundă neajunsurile şi păcatele.
Nu primeşte îndemnurile, mustrările şi sfaturile.
Se amestecă în treburi care nu-l privesc.
Este neiubitor şi plin de ură.
iubirea de arginţi are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nestăpânită după lucrurile trecătoare.
desfrânarea înseamnă lăsarea în voile trupeşti realizate prin simţuri şi prin trup. Cine se desfrânează, păcătuieşte în însuşi trupul său. După Sfântul Ioan Casian, desfrânarea are mai multe forme:
una lucrată în cadrul unirii dintre două persoane de sex opus. (curvia premaritală, perversiunile, etc)
alta, în afară sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus, autosatisfacerea
a treia, curvia în suflet şi în minte
invidia se manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiurea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!
lăcomia este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. De acest păcat se leagă obezitatea şi alcoolismul care reprezintă două din cele mai importante probleme contemporane ale omului (alături de fumat şi consumul de droguri).
mânia presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedrilului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului. (Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a adăpat Diavolul sufletul omenesc. Iată caracteristicile mâniei:
când este îndelung păstrată şi hrănită, ea se preface în răutate şi ranchiună. "Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici să nu daţi loc Diavolului." (Efeseni 4:26-27)
împreună cu răutatea, se naşte din o nemărginită iubire de sine
mânia se transformă in cazuri extreme uciderea celui pe care îl priveşte. Astfel Cain, împins de mânie l-a ucis pe bunul său frate Abel.
mânia se înfăptuieşte şi prin defăimare şi clevetire
omul prins de mânie "păcătuieşte şi se laudă cu păcatul".
lenea este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la furt, ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulelele, desele ospeţe, jafurile, călcările de jurământ, jocurile de noroc, înşelăciunile, certurile, bătăile, etc. Cei ce trăiesc în trândăvie sunt supuşi tuturor bolilor şi neputinţelor, căci la fel cum se cloceşte apa stătătoare şi trupul omenesc se strică şi slăbeşte fără mişcare şi osteneală; ei nu au poftă de mâncare, au somn neliniştit, sunt ponegriţi de oameni şi se chinuiesc în sărăcie şi în lipsuri. Se opun lenei: munca, rugăciunea şi cugetarea la poruncile lui Dumnezeu.
*Păcate împotriva Duhului Sfânt
Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea care încalcă conştient şi îndărătnic legea lui Dumnezeu şi adevărurile Sfântului Duh. Ele se opun celor trei mari lucrări ale Harului Sfântului Duh: credinţa, nădejdea, dragostea.
Păcatele împotriva credinţei: necredinţa, nepăsarea faţă de adevărurile creştine (vezi articolul mai cuprinzător nepăsarea), închinarea la dumnezei străini (inclusiv idolatria, astrologia), erezia, lepădarea de Biserică, superstiţia, vrăjitoria
Păcatele împotriva nădejdii
1) Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de aceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5)
2) Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu. De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)
Păcatele împotriva dragostei
1) Pizmuirea aproapelui pentru harul care i s-a împărtăşit
2) Nepocăinţa până la moarte; nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.
Păcatele făcute împotriva Sfântului Duh sunt o cădere totală de har şi sunt de neiertat dacă cel păcătos nu se pocăieşte şi nu renunţă la ele.
*Păcate strigătoare la cer
Greutatea păcatelor strigătoare la cer reclamă o pedeapsă chiar aici pe pământ. Ele strică însuşi chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt:
Uciderea
Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor.
Întârzierea sau oprirea plăţii lucrătorilor.
*Alte păcate sunt:
Furtul
Vrăjitoria
Păcatul jocurilor pe bani
Nedreptatea (măsluirea măsurilor, părtinirea, mita şi primirea de daruri, cămătăria, stoacerea de bani prin forţă sau ameninţarea cu forţa şi altele)
Nesocotirea părinţilor
Nesăbuinţa (lipsa de înţelepciune)
Lovirea
Nepăsarea
Păcatele limbii (minciuna, mărturia mincinoasă, cearta, bârfa, limbuţia, hula şi altele)
Gândurile rele
Fumatul
Drogurile
Cred ca pacatul de a lua viata cuiva este de neiertat.
Adica, oricine are dreptul la viata! 
Sper ca te-am ajutat!
Sinuciderea este pacatul care nu poate fi iertat. Crima poate fi iertat, insa sinuciderea nu.
Si inca ceva, care e o moarte spirituala, sa ajungi sa il iubesti pe Dumnezeu, sa ai o viata cu el si diavolul sa ti se bage sub piele si sa parasesti credinta adevarata, asta e groaznic de rau.
Sinuciderea. Adică, ai observat că nici măcar nu este permis ca unei persoane care s-a sinucis să i se facă slujba în Biserică. Şi din câte am înţeles, nici măcar slujba care îi este făcută afară nu este completă.
Sinuciderea...e singura fapta pentru care nu vei mai putea sa-ti exprimi regretul!
Sinuciderea deoarece nu mai poti face nimic sa te pocaiesti din moment ce ai luat acea decizie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
