Convingerea iti poate crea orice in imaginatie?! Daca crezi cu adevarat in Monstrul Zburător de Spaghete, sau in orice alt personaj imaginar, convingerea il va crea viu in imaginatia ta?! Acest personaj imaginar va oglindi caracterul si modul tau de a gandi, cu alte cuvinte, el va fi "dupa chipul si asemanarea ta"!? Cu perseverenta, prin rugaciune si autosugestie(data de convingere si dorinta) vor aparea si minunile?! Adica tu le produci(gandirea ta), interpretezi totul cum iti convine in dorinta de a-ti justifica credinta. Si binenteles, totul in sprijinul lui, atribui totul personajului imaginar din convingerea ta. Daca mai sunt si alte persoane care au adoptat acelasi personaj imaginar, convingerea se consolideaza. Iar prin sugestie reciproca, "adevarul" se stabileste, asfel apare religia.
Gresesc, unde?
Imi puteti spune o diferenta dintre Dumnezeu si oricare alt personaj imaginar?

Nu, nu cred că greşeşti.
Ai redat foarte bine psihologia, fenomenul şi mecanismul religios.

Tu sti cum au aparut oamenii? si pamantul?
Tu sti ce mult te iubeste Dumnezeu? iti spun eu si scrie in biblie:Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea caci a dat pe singurul lui fiu ca oricine crede in el sa nu piara si sa aiba viata vesnica!
Este adevarat ce ai spus tu ca daca eu imi inchipui ca monstrul de spaghete exista... el exista in mintea mea... ceea ce va fi foarte ridicol pentru ca nu exista asa ceva,voi vorbi singur cu el si poate mai merg si pe la spitalul de nebuni.
Dumnezeu chiar exista iti sugerez sa citesti din biblie caci te asigur caci tot ce scrie acolo este adevarat si te poate ajuta.Tu chiar nu sti de cate ori Dumnezeu te-a salvat,diavolul te pacaleste cum vrea el ca tu sa nu crezi in Dumnezeu si le acum diavolul rade de tine cu gura pana la urechi caci te indeparteaza de Dumnezeu.Ce-ar fi sa il enervezi si sa faci o incercare sa te rogi lui Dumnezeu intr-o zi cand esti doar tu singur acasa si sa-i vorbesti lui Dumnezeu,sa-i spui absolut toate problemele tale,tot ce te apasa si ai sa vezi cum Dumnezeu cu timpul le va rezolva,ce-ar fi sa incerci caci nu ai nimic de pierdut sa mergi la biserica si sa asculti predici,sa-i canti lui Dumnezeu cantari de lauda caci el merita toata lauda si cinstea noastra pentru viata care ne-a daruit-o.

Crede-ma caci daca vei incerca sa crezi in Dumnezeu si sa te rogi lui,si sa faci voia lui,sa nu injuri, sa mergi la biserica, sa-ti ajuti aproapele crede-ma caci Dumnezeu iti va raspunde la rugaciuni si ti se va arata dar nu il vei vedea cu acesti ochi de carne ci il vei vedea cu ochii sufletului, fa doar o incercare caci nu ai nimic de pierdut sa te rogi lui Dumnezeu sa ti se descopere, sa-ti arate caci el exista.

Domnul sa fie cu tine! Pace!

Eu cred ca Dumnezeu se concepe drept supliment, ca o complinire a fiintei.
Un Dumnezeu care se concepe doar cu simplele caracteristici ale fiintei nu e necesar din punct de vedere psihollogic, o idee generala in psihologie este ca ce e redundant pentru psihic nu e produs de psihic, deci daca psihicului nu ii este necesar nu ar avea de ce sa fie ideat.
Insa Dumnezeu apare ca o "Constructie auxiliara" ce-l ajuta pe individ sa surmonteze, din acest potiv el trebuie sa fie ceva mai mult decat simpla proiectie a individului, trebuie sa posede insusiri pe care individul nu le are si care sunt utile in depasirea problemelor.

Da, ateii stiu cum au aparut oamenii si Pamantul, spre deosebire de tine, care tocmai ai dat dovada ca habar n-ai cum au aparut. Se pare ca asta e o conditie pe care trebuie s-o indeplinesti pentru a fi crestin.

Istoria religiilor nu ne invata ca religiile au aparut asa cum spui tu. NU pornind de la imaginatia bogata ori bolnava a unui individ. Tu afirmi ca fiecare excroc sau nebun care pretinde ca-i iluminat si vorbeste cumva cu un personaj supranatural ar putea fi intemeietorul unei religii. Esti mult prea limitat.

Nu gresesti absolut deloc. Daca cineva ar crede cu suficient de multa convingere ca monstrul zburator de spaghete chiar exista, probabil ca dupa o perioada ar incepe sa-l si vada si sa primeasca mesaje de la el. In loc de cunoscutele aparitii ale fecioarei Maria, mai ales din tarile catolice unde aceasta e venerata ca o zeita, am avea aparitii ale monstrului din spaghete. Si acesta probabil ar aparea sub forma unui om, pentru ca pana la urma, ar fi creat dupa chipul si asemanarea noastra.

Ok, acum spune-mi de ce un anumit personaj imaginar(altul decat Dumnezeu) nu-i aduce omului complinirea de care vorbesti. Si cred ca ar trebui sa specifici la ce te referi prin "complinire", exemple realiste, nu subiective.

Necesarul psihicului consta in ceea cu ce il hranesti, adica cu acea convingere subiectiva. Ex. "Personajul imaginar este perfectiunea, drept, iubitor, plus imi ofera aia si aia" Nu e destul? Tu de ce crezi ca sunt enspe mii de zei? De ce crezi ca fiecare tine de zeul imaginat de el? Ala este in imaginatia lui, subiectivismul lui l-a creat, in functie de caracterul/necesarul lui.
Normal ca zeul imaginar il ajuta pe om sa surmonteze, mai exact, sa se autosugestioneze, ca zeul lui, care este bun si drept, va face dreptate, "pacatosii" vor plati, iar "sfintii"(printre care si el) vor castiga...

Si cum explici tu "prezenta" miilor de "zei" mai luminato? Si de cand istoria religiilor reflecta realitatea(cuprinde tot ce trebuie)?

Nu mi-ai spus nimic interesant. Am fost crestin, am citit biblia, am fost la biserica si m-am si rugat la viata mea, asa ca sfaturile tale sunt apa de ploaie pentru mine, la fel si afirmatiile tale.

Ce e gresit daca monstrul din pufarine ma asteapta in fiecare zi cand vin acasa si am 3000 de pagini de invatat?
ar fi dureros sa deschid usa si sa nu dau de nimeni.
iar daca pufarina e ca un drog nimeni nu va reusi vreodata sa ma scape de el. ai putea sa ma tragi dar nu ii dau drumul. oricat de buna e intentia ta de a ajuta un drogat
daca drogul m-ar duce pe drumuri si m-ar face mizerabil as continua sa imi imaginez ca pot sa imi pun viata pe picioare si pe jumatate sa continui sa ma droghez. ce poate sa imi ofere o viata normala si rationala, sa imi umplii golul cu lucruri? dar subiectivitatea mea e deja golul, niciun obiect nu poate sa o umple.

Vrei sa spui ca doar persoana drogata conteaza, nimic altceva? Ea nu interactioneaza cu nimeni? Deci nu conteaza actiunile si valorile la nivel de comunitate? Nu inteleg de ce se mai plange omul ca este rau intr-o tara(debandata, nedreptate si anormalitate, etc). De ce se mai plange lumea de rautate, excroci, etc daca doar propria persoana conteaza?

Atata timp cat influenta "drogului" nu afecteaza pe nimeni dintre persoanele cu care interactioneaza persoana "drogata", nu este nimic rau in asta. Dar daca se instiga la acel drog si pe alte persoane, iar altele au de suportat efectele drogului, inclusiv subiectivismul "drogatului", asta deja e problema. Asa cum alcoolul, in timp, ii fura mintile(il limiteaza) pe alcolist, iar alti suporta din cauza asta, asa se intampla si cu "drogatii", doar ca la un alt nivel.

Spuneai ca oamenii isi creaza zei ("proeteni imaginari") care sunt "dupa chipul si asemanarea ta", eu am spus ca in general acesti "prieteni imaginari" au si niste insusiri supranaturale, adica sunt mai mult decat "dupa chipul si asemanarea ta".

Un om slab nu va crede intr-un Dumnezeu slab, dupa cum afirmi tu, el va crede intr-un Dumnezeu puternic care sa suplineasca slabiciunea sa, pe care se va putea baza, deoarece un Dumnezeu tot atat de slab ca el nu il va ajuta cu nimic din punct de vedere psihic.

"Ok, acum spune-mi de ce un anumit personaj imaginar(altul decat Dumnezeu) nu-i aduce omului complinirea de care vorbesti."
Nu-i aduce?

"Si cred ca ar trebui sa specifici la ce te referi prin "complinire", exemple realiste, nu subiective."

Ma refeream la faptul ca oamenii cred in zei ce poseda calitati pe care adesea ei nu le au: Putere, cunoastere, inteligenta, etc.

Tot ceea in care crezi cu putere devine real pentru tine si se materializeaza in realitate din imaginatie. Ia forma.
Indiferent de orice ar fi ceea in care crezi.
E adevarat pentru tine si orice e simtit ca si adevarat devine real pentru noi, o perioada sau chiar toata viata.

Da, asa e. Asta am zis si eu. Eu prin "dupa chipul si asemanarea ta" m-am referit la faptul ca zeul imaginar este in functie de caracterul(slabiciunile) omului care il "creaza". Normal sa-si imagineze idolul ca fiind cel mai tare(din parcare). Personajul imaginar fiind pe placul persoanei care-l creaza, el va raspunde necesitatilor lui, el va avea calitatile care-i convine lui.

Nu te atinge de Monstrul Zburator de Spaghetti! Voi ereticii ar trebui sa cititi si sa va rugati sincer la el si atunci ati intelege de ce adevaratii oameni ce gasesc sunt in realitate pirati!

"Imi puteti spune o diferenta dintre Dumnezeu si oricare alt personaj imaginar?"
Dumnezeu e clar imaginar, dar FSM e clar adevarat: el a facut predictii care-s confirmate, intre care ca a facut lumea prin evolutie si mai ales ca scaderea numarului piratilor a dus la incalzirea globala!

La final, stiu ca pentru unii nu e convingator, dar in realitate FSM si acum lucreaza:
http://www.venganza.org/category/sightings/

Cred ca tu faci parte din gasca Illuminati.

*isi mangaie pisica* asta e foarte trist. si eu la randul meu am fost manipulat.
religia este opium pentru popoare si totusi popoarele au nevoie de ea. cum. ar. putea. sa. suporte. totul. fara sa creada in el. ideea de credinta desemneaza un plan, o legatura intre om si tot. poate as separa credinta de delir si halucinatie dar e imposibil intr-o perceptie invadata complet de dorinta. si aici e foarte greu sa imi traduci inconstientul care mi se opune perceptiei. sunt plin de mine insumi, fara control, perceptii gresite fata de inconstient. pot sa mor un obosit al unei vieti ordinare sau un fals sfant, si inteleg ca e foarte rau ca oamenii vor prelua de la mine. aici un intreg ciclu de imi spun ca voi renunta la drog nu voi renunta la drog. drogul e enorm, pot sa simt mult mult vid, de fapt nu ma face puternic. pot sa spun ca ii fac pe ceilalti sa se comporte cum spun eu? mai degraba am o mistica atee si profit de faptul ca pot sa inving dorinta ramanandu-mi destula. imi spun ca ma rog facand lucruri umilitoare, imi spun ca nu exista d-zeu pentru a nu-l dori, imi spun ca eu nu exist cand indeplinesc chestii sociale, imi spun ca citesc din biblie dar merit mult mai putin de 3 randuri. credeam ca sa fiu crestin ma face sa ma supun societatii fata de care trebuia sa ma supun, ca o sa ma planuiasca, de fapt planul este sa imi controlez drogurile, cel mult reusesc sa fiu stapan pe drogul meu.
revenind la credinta, ar trebui sa spunem ca a crede se refera numai la a crede intr-un dumnezeu? sau pur si simplu relatia omului cu adevarul sau relatia omului cu totul? crezi o gramada de date stiintifice cum ar fi ca maine soarele e logic sa rasara. a fi ateu iti poate da o credinta in lumea asta care rezista prin ratiune. e corect ca si ceilalti sa creada in lume, in felul lor.
ai citit vreodata kierkegaard si pascal? credinta la ei este ceva din care extragi posibilitati, nu sunt ocupati cu existenta lui dumnezeu ci cu posibilitatile pe care le aduce. e un moralism incredibil de util care nu e moral in sine, si o credinta care nu e religioasa in sine, chestii care rezista prin ceva transcendent, catolicism la pascal si protestantism la kierkegaard
cred ca avem nevoie de o etica bazata pe credinta, o etica care iti permite sa crezi in lume. si cine nu intelege asta e inuman.

Da, inteleg ce zici. De acord pana aici: "crezi o gramada de date stiintifice cum ar fi ca maine soarele e logic sa rasara. a fi ateu iti poate da o credinta in lumea asta care rezista prin ratiune. e corect ca si ceilalti sa creada in lume, in felul lor." - Datele stiintifice sunt valabile unanim, pentru orice persoana capabila sa le inteleaga, acolo nu este subiectivism. In credinta e cu totul altceva, dar ma abtin... Fiecare e liber sa creada ce vrea, corect, dar sa nu promoveze si sa introduca in societate ca pe un adevar acea credinta. Daca acea credinta ajunge sa aiba o pozitie importanta in societate, nimeni din acea tara nu scapa de ea, toata lumea va plati pentru ea, si toata lumea va gandi si in functie de valorile acelei credinte. Nu cred ca exista o pesoana(sa zicem majora) in tara asta care nu a auzit de "Dumnezeu, Satana, Rai, Iad, Ingeri etc". Toti gandim in functie de valorile acestei credinte, in alte tari, necrestine, oamenii de acolo gandesc in functie de alta credinta(valorile credintei religioase de acolo). Daca omul vrea sa creada ceva, e treba lui, dar sa nu-mi impuna mie adevaruri, sa nu ma eticheteze subiectiv, in functie de credinta lui, sa nu faca din credinta lui un necesar social(s-o introduca la cheltuieli si in programa scolara). Credinta este doar subiectivism, iar subiectivismul ce face? Isi atribuie adevarul si binele, separa oamenii, indoctrineaza si promoveaza la greu. Insa totul este atat de anormal, este doar credinta. Nimeni nu are treaba cu credinta nimanui, atata timp cat ea este intima.

"cred ca avem nevoie de o etica bazata pe credinta, o etica care iti permite sa crezi in lume. si cine nu intelege asta e inuman." - Asta nu prea o inteleg, te referi la optimism, sau la ce fel de credinta te referi.

Istoria religiilor poate nu o reflecta chiar realitatea, dar daca ea care e scrisa de istorici, filozofi, nu reflecta realitatea de ce ar reflecta realitatea ce ai scris tu aici? Tu cine esti ca nu te cunosc?

Te rog nu ataca persoana(ea nu conteaza in cazul asta), ataca afirmatiile, rationamentul.

Si eu sunt foarte obosit sa-mi raspund mie, multumesc ca faci asta
datele stiintifice presupun un anumit empirism.ai vazut ca soarele rasare dimineata, trecutul este o regula pentru viitor.nu mai e vorba de relatia ta cu adevarul ci mai degraba cauti indicii si concluzionezi decat intelegi cu dificultate sau esti inteles cu dificultate. nu vreau sa spun ca sunt unele lucruri pe care le stii si restul pe care trebuie sa le crezi. cunoasterea insasi inseamna sa crezi.si toata cunoasterea existenta este credinta.
spui ca o anumita cunoastere, sa crezi in dumnezeu este nelegitima. in kierkegaard vezi ca ideea iti propune sa traiesti intr-un anumit fel. aici ideea e dumnezeu, in celalalt caz este ca soarele rasare sau cunoasterea in general.
avem doua tipuri de cunoastere si inseamna ca si traim intr-un mod diferit, existam diferit. pentru ca ne organizam intr-un anumit fel trupul. credinta uneste ceea ce gandesc cu ceea ce fac
daca esti alpinist ai multe accesorii pe care trebuie sa le iei cu tine, care sa iti inbunatateasca performanta si pe langa asta alpinistii au si idei cum sari din mers la o rotatie si la un aterizat pe spate, e ca un film de pozitii. poate corpul nu se mai refera aici la d-zeu sau la soarele care rasare sau la insasi saritura pe spate. ideea ma face sa ma misc intr-un anumit fel si sa exist intr-un anumit fel
poate vorbim despre stil si nu despre credinta. si problema se pune, pana unde te determina o idee.
credinta isi atribuie adevarul si binele, dar credinta nu trebuie sa fie atasata de o religie sau sa induca o punte spre hierofanie, adevarul inseamna sa faci o regula pe viitor, fie sa te rogi seara fie cum sa sari peste obstacole.
acum intrebarea este ce poate face credinta mea, wolf, in istoria stiintei noastre s-a pus un mare accent pe creatie, mai mult pe geniu decat pe ceea ce au descoperit geniile, ceva ce nimeni nu a mai descoperit. ideea pe care o poarta stiinta acum este: adevarul exista pentru a fi cunoscut dar mintea noastra datorita obstacolelor nu a reusit sa vada adevarul, mintea e facuta sa vada adevarul dar obstacolele care ar fi sociologice, economice, credinta naiva in mituri religioase si diverse moralitati o impiedica sa il vada. asta ii orbeste pe cei care vor sa vada adevarul. dar conceptiile astea traditionale incurca. mai intai credem ca avem dreptul sa avem adevarul si apoi ca sistemul vechi nu ne lasa.
ma ingrijoreaza ideea de revolutie stiintifica. in aceeasi masura in care nu as fi crestin. ce se intampla cand apare o revolutie stiintifica? uita-te la nasterea biologiei, filologiei, psihologiei de exemplu. obstacolele si traditionalismele cad. cand o stiinta se naste nu numai ca le arunca toate dar elimina si cunoasterea existenta. dpdv al adevarului acopera ce a pierdut si acopera cunoasterea deja existenta. progresul stiintei nu e numai faptul ca scapi de vechituri dar acoperi ceea ce ai cunoscut pana acum in timp ce esti de acord cu aparenta unei noi cunoasteri
99% din programa scolara e inutila. scoala ca institutie fabrica un anumit model de tont in functie de clasa care e la putere, religia este un procent foarte foarte mic in tot balastul care formeaza un tont.
prin etica bazata pe credinta ma refer la formarea unei legaturi dintre adevar si modul de existenta, dincolo de toata religia pe care ar avea-o de exemplu kierkegaard, cel care crede in acest adevar poate primi un mare bine. ca sa ne intelegem trebuie sa vorbim empiric in termeni de a crede si mod de existenta. aici dumnezeu nu este adevar, adevarul este cunoasterea inteleasa ca intemeierea unei reguli pe viitor si nu conteaza daca in momentul acela tu faci alpinism iar eu sunt la biserica.

Nu prea am inteles mare lucru din ce mi-ai zis. Combini credintele, ceea ce nu mi se pare just. Imi spui ca toata cunoasterea e doar credinta, apoi imi vorbesti de adevar. Faptul ca stiinta ne spune exact unele lucruri, spre ex. datele exacte cand o sa fie eclipse, sau cand o sa-si faca aparitia o anumita cometa, si astea sunt credinte?
Iar privind programa scolara, zici ca 99% din ea este inutila. Nu e doar mult, e prea mult spus.

Chiar daca dumnezeu moare dpdv cultural tu continui sa crezi in dumnezeu
nu esti un credincios tipic care e nesigur in legatura cu ce crede si intre fantasmele lui. esti un om care se prezinta hedonist, altruist, in cautarea fericirii, nu reprimi dorinte si pasiuni pacatoase, doar interdictii

Tocmai la afirmatia ta ma refer cand zic ca nu reflecta realitatea. Trecad peste asta, iti voi arata care este opinia mea completa privitoare la afirmatia ta. Asadar, prin faptul ca ai adus vorba de personaje imaginare, nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca tu, cu alte cuvinte, afirmi ca Dumnezeu ar fi doar un personaj imaginar ca oricare alt personaj imaginar despre care se vorbeste in basme sau povesti. Din acest rationamet se deduce ca intre Biblie (cartea care ni-l face cunoscut pe Dumnezeu) si alte carti de povesti nu exista nicio diferenta si implicit Biblia este doar o carte de povesti. Dar diferente exista si sunt chiar foarte mari. Mai intai de toate exista intampalri relatate in Biblie, indiferent de perioada istorica, care sunt aprobate de alte documente apartinand celor mai vechi timpuri, documente descoperite de arheologi nu de omul de rand care doar crede in Dumnezeu si atat. Biblia este un izvor istoric, istoricii nu au ognorat-o si de foarte multe ori cand acestia au luat-o la "puricat" dovezile arheologice au scos la iveala ca ceea ce e scris in ea mai reprezinta si adevarul. De pilda, multa vreme istoria nu stia nimic despre Sargon I, imparatul Asiriei, despre care se vorbeste in Isaia 20:1, ca apoi in 1842 sapaturile arheologice sa-i confirme existenta. De asemenea, si existenta lui Belsatar(Daniel 5) ca imparat al Babilonului a fost pusa la indoiala, ca apoi la jumatatea secolului al XIX-lea sa fie atestat de inscriptiile de pe tablitele descoperite in urma unor sapaturi arheologice. Exemple de acest gen pot fi aduse cu duiumul si sunt indubitabile, iar de aici reiese ca ceea ce scrie in Biblie nu sunt tocmai povesti, ca Biblia nu este o carte de povesti asa cum tu prin rationamentul tau induci ca ar fi. Prin aceste descoperiri arheologice care sunt multe ne dam seama ca Biblia reprezinta, printre altele, si istorie. Istoria inseamna fapte reale, nu basme. Asadar cum cum poti sa vorbesti in cazul ei ca si cum ai vorbi despre o carte de povesti cu personaje imaginare? Ai auzit de Assurbanipal ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian? Acest rege a infiintat prima biblioteca sistematic organizata din Orientul Mijlociu antic ' Biblioteca Ashurbanipal", din care supravietuieste o parte si astazi la Ninive. Ea contine peste 30.000 de tablite datand din secolul VII. Mai mult decat atat, majoritatea tablitelor descoperite de arheologi pot fi gasite astazi la British Museum. Iar despre intemeietorul acestei biblioteci, Assurbanipal, se pomeneste si in Biblie in Ezra 4:10. Dar noi nu trebuie sa luam in considerare toate acestea, noi trebuie sa spunem ca rationamentul tau este unul excelent si implicit sa mergem pe ideea ta cum ca Biblia este doar o carte de povesti cu personaje imaginare. Daca vrei obiectivism atunci, gandeste obiectiv si ia in considerare si aceste dovezi care exista sub ochii oamenilor, dovezi ale existentei multor personaje din Biblie si nu mai lua in deradere parte din istorie punand egal intre afirmatiile astea ale tale (infantile) si ceea ce scrie in biblie, acolo unde se scrie si despre Dumnezeu. Asa cum crezi ca au existat dinozaurii fiindca exista descoperiri arheologice in privinta asta, tot la fel trebuie sa crezi si despre artefactele care dovedesc existenta multor personaje biblice. Daca tu si toti ceilalti care pledeaza in favoarea rationamentului postarii tale nu vreti sa credeti in ele nu-i nicio pierdere.Aceste dovezi exista oricum.

"Chiar daca dumnezeu moare dpdv cultural tu continui sa crezi in dumnezeu"

Dar nu e corect sa raportam totul la noi, la prezent. Adevarul nu tine de timp sau de persoane. Daca Dumnezeu moare dpdv cultural, credinta in el se va rezuma la o generatie, doua, trei. Lumea, generatia prezenta, continua sa creada in Dumnezeu pentru ca ea a fost indoctrinata cu acea credinta, dar daca ea nu mai este promovata, generatiile viitoare nu vor mai avea gandirea conditionata de valorile acelei credinte. Asa cum zeii din credinta oamenilor din trecut s-au demodat, au devenit mitologici, la fel si Dumnezeu va intra in mitologie. Totul depinde de ce se promoveaza.

"nu esti un credincios tipic care e nesigur in legatura cu ce crede si intre fantasmele lui. esti un om care se prezinta hedonist, altruist, in cautarea fericirii, nu reprimi dorinte si pasiuni pacatoase, doar interdictii"

Convingerea si principiile omului credincios sunt in functie de valorile credintei lui, asfel tot ce reprima el, cat si fericirea lui depinde(si) de acele valori. Insa nu-i tot una a experimenta si intelege un adevar cu a adopta un "adevar".

Dar eu nu am nici-un motiv sa neg istoria biblica. Eu doar in supranaturalul indicat de Biblie nu pot crede. Faptul ca a existat sau nu Iisus, ca simplu om, prea putin interesant. Faptul ca istoria indicata de Biblie este adevarata, asta nu face ca si fantasticul din Biblie sa fie adevarat.

Felul meu de a aborda lucrurile e mult mai primitiv decat al tau, nu pot sa definesc, de fapt nici nu am idee de un model social pentru societatea noastra stiintifica si tehnologica in care criticam doar institutiile neutre si independente

Credinta nu e credulitate, se bazeaza pe dovezi, nu pe imaginatie.