Credeți că vom continua să existăm, într-o formă sau alta, și după moartea trupului sau că lopata groparului este ultimul răspuns al vieții (după cum plastic se exprima cineva)?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Speranta acestei vieti de dupa moarte este esenta crestinismului.
Si cand te gandesti ca atatea fiinte umane au fost torturate pentru aceasta speranta, chiar si in secolul XX. vezi Constantin Oprisan, vezi Sf Mc Lidia din Rusia. vezi cazul Danielei Paximade. A fost nevoie de niste cizme care sa le arate lopata.
Răspunde
Eu cred asa simplu cum scrie in biblie, si cum au intarit oamenii mai apropiati de Dumnezeu decat mine.
Personal, eu am incetat sa caut despre acest adevar, insa cautarea despre schimbarea personala nu cred ca trebuie sa inceteze niciodata.
Eu sunt ortodox si spiritualitatea ortodoxa ofera multe modele de smerenie, de rabdare, de iertare si multe cuvinte de invatatura ale celor inteleptiti de Duhul Sfant.
Ce ma nedumereste este de ce atatia oameni isi pun toata puterea vietii pentru a-mi demonstra marele adevar al "Lopetii", cum bine ai spus.
Pe principiul "nimic nu se pierde, totul se transforma", vom exista in continuare, dar nu ca entitati vii sau constiente.
Interesant raspunsul! Multumesc. Sa inteleg ca vom exista doar ca o forma de energie pura sau si sub o forma constienta (ori o alta forma)?
N-ai citit cu atentie, ca de obicei as zice. ".dar NU ca entitati vii sau constiente.", dupa care vii si intrebi: "Sa inteleg ca vom exista sub o forma constienta."(?!?). Referitor la "forma de energie', poti sa-i spui si asa daca hrana pentru alte animale sau plante o poti asimila ca fiind energie.
Holiday, nu e nevoie sa fii ironic. Nu ai scris domuri intregi, ca sa fie nevoie de prea multa atentie.
Am observant prea bine ca a ai spus "nu ca entitati vii sau constiente". Dar, pentru ca intrebarea mea era despre ultimul raspuns al VIETII am vrut sa ma asigur ca asta si crezi de fapt, nu ca doar ai scris-o pe nemestecate, sa inteleg daca tu crezi ca „noi" suntem doar materie.
Sunt sigur ca doar ca sa te asiguri de asta ai intrebat din nou 
Mai ales ca ti-ai editat raspunsul, poate pentru a nu fi ironizat, si pe buna dreptate, si de altii. Si da, suntem doar materie. Sper ca nu ma mai intrebi iarasi ca sa te aisguri...
Mi-am editat comentariul inainte ca tu sa raspunzi, pentru ca am realizat ca vei intra intr-o dilema. Nu simt nevoia sa ma fac crezut, apropo. Este alegerea ta daca o vei face sau nu.
PS: apropo, functia aia de editare are un scop, nu este degeaba acolo. Daca in loc sa facem pe desteptii am utiliza-o mai des nu s-ar ajunge la manifestarile defectuoase care apar uneori. Apropo, PS-ul este si el un edit aici.
Si functia "sterge raspunsul/intrebarea" are o functie, de ce nu o folosesti mai des, pe aceleasi principiu enuntat de tine referitor la "editeaza". Si, intr-adevar, nu te cred, nu ca ai simti nevoia, doar asa, informativ...
"Si functia "sterge raspunsul/intrebarea" are o functie, de ce nu o folosesti mai des" - Nu stiu daca adminii au evidenta.Dar merita sa ii intrebi. Eu sunt unul dintre cei care a facut lucrul acesta.
"Si, intr-adevar, nu te cred, nu ca ai simti nevoia, doar asa, informativ..." - Este alegerea ta si o respect.Voi dormi la fel de bine la noapte si fara. 
"Nu exista suflet. Nu se poate demonstra sub nici o forma ca el exista, nici macar noi ca indivizi nu-l putem identifica." - Faptul ca nu se poate demonstra inseamna ca el nu exista?
Pana la urma nu cei care spun ca nu exista suflet trebuie sa demonstreze asta, ci cei care cred asta ca exista. Unii confunda dorintele si sperantele proprii cu realitatea.
Intrebarea catre om era simpla si nu vorbea despre obligativitatea nimanui. Poti raspunde si tu la ea.
Apropo, nu iti datoreaza nimeni o demonstratie care sa te scuteasca de propria responsabilitate de a afla adevarul. Iar cei care incearca sa te ajute sunt vrednici de multumirile tale, indiferent ca le reuseste sau nu. Ai putea sa apreciezi motivatia.
"Unii confunda dorintele si sperantele proprii cu realitatea." - Chiar nu este timpul si locul sa ne exprimam frustrarile, aruncand sageti catre "unii". Nu te obliga nimeni sa conversezi daca esti atat de indignat.
"Apropo, nu iti datoreaza nimeni o demonstratie care sa te scuteasca de propria responsabilitate de a afla adevarul."
La intrebare ti-am raspuns demult, poate n-ai citit, sau ai uitat(iar), dar vad ca tu sustii altceva fara nici o dovada, mai mult, daca esti intrebat ce argumente ai, vii cu afirmatia cum ca nu datorezi explicatii nimanui pentru ceea ce sustii. Ce vrei acum, sa-ti detaliez procesul de descompunere si apoi eventual fosilizare, ma gandesc ca nu e cazul, sau vrei imagini cum arata o persoana decedata de o zi, o luna, un an, o suta de ani sau cateva mii/zeci de mii de ani?! Vii si sustii tot felul de fantezii, dar cand vine vorba de argumente o dai cotita ca nu e responsabilitatea ta sa demonstrezi ce sustii...Ce vrei sa auzi, ca o sa traiesti vesnic in iad/rai sau aiurea? Ei bine nu, n-o sa traiesti vesnic, asta e, obisnuieste-te cu ideea, sau agata-te in continuare de fantezia asta.
Probabil ca nu ai observat, dar eu nu am folosit in aceasta intrebare cuvantul suflet si nici nu vorbeam despre Dumnezeu. Obsesia pe care o ai spune multe despre ceea ce iti doresti de fapt. Pana la urma nu trebuie sa te simti obligat sa raspunzi mereu. Dar ma bucur ca o faci, asa te pot intelege mai bine.
O seara binecuvantata, sa ai, prietene!
"O seara binecuvantata, sa ai, prietene!"
Binecuvantata, de cine?
Nu ca ar recunoaste public vreunul, dar dorinta de nemurire a unora e atat de mare incat nu mai tin cont de nici un argument, Sa fim seriosi, pana la urma ce-ti promite credinta in orice zeu al oricarei religii, cu ce sunt momiti credulii? Evident, cu viata vesnica, si mai mult de atat, si intr-un loc minunat care dealtfel difera de la credinta la credinta. Iti dai seama ca nu e usor sa accepte cineva, dupa ce s-a visat nemuritor, ca de fapt o sa-l manance bacteriile si viermii ca si pe noi astilalti necredinciosii.
Draga navaspatiala, nu vi se pare ca rabufnirea dumneavoastra este disproportionata in raport cu ceea ce am afirmat eu? Imi puneti cuvinte in gura si asta nu se face. Am pus o intrebare simpla, pentru a ma lamuri cu privire la ceea ce ati vrut sa spuneti, nu v-am contrazis in nici un fel. Mai erau si altele, apropo de explicatia dvs, dar ma bucur ca nu am facut-o, daca nu sunteti capabil sa va gestionati emotiile.
O zi frumoasa.
Draga navaspatiala, pentru prima oara simt ca cineva este mai aerian decat mine.
"ba din contra sunt mai multe argumente SOLIDE ca chiar nu exista." - Mi-ar placea si mie sa stiu cum arata un astfel de argument solid. Puteti oferi cateva exemple?
"Adica eu iti expun deja parerea mea despre suflet si tu repeti iar intrebarea?" - Asa se intampla cand cititi printre randuri. Eu am mers pe logica dvs, intreband: "Faptul ca nu se poate demonstra inseamna ca el nu exista?"
"corect era din partea ta odata ce iti expun o parere sa-mi arati ca e gresita ca mai apoi sa intrii in alte "subiecte"." - Nu ti se pare absurd sa intram intr-o discutie din unica dorinta de a demonstra ca celalalt este gresit, mai ales inainte de a intelege ce crede, pana la urma? Din pacate ne plangem de astfel de tratamente, iar atunci cand ele nu sunt practicate... le ducem dorul. Poate ca ai dreptate, cu atitudinea asta nu vom ajunge nicaieri, asa ca don't bother
Uita-te la indivizii astia morti de foarte mult timp, si imagineaza-ti ce fel de viata de dupa moarte ar putea ei avea: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_human_evolution_fossils
Apoi gandeste-te si la specia noastra, si pune-ti aceeasi intrebare. Fiecare e liber sa traga propriile concluzii.
Sublime89, cand am pus intrebarea nu am intentionat sa cer o lista de cadavre pe care sa le contemplez. Poate ca cer prea mult, dar am sperat ca, oameni profunzi si onesti cum se presupune ca suntem, sa punem la o parte obsesia de "exista / nu exista" Dumnezeu si sa impartasim modul in care noi am raspuns (fiecare in dreptul lui) la aceasta intrebare - pe care, cel putin o data in viata, ne-o punem.
Daca nu avem inca un raspuns final, e ok, dar, pe bune, nu trebuie sa ne simtim obligati sa zicem ceva (orice). Dar eu nu am chef de mistouri, mi s-a cam acrit de ele.
Inca sunt in impas in legatura cu subiectul intrebarii tale. Si cred ca voi fi toata viata.
Mi-as dori ca ceva din noi sa mai existe intr-o forma sau alta si sa mearga in alte taramuri.
Numai ca nu stim daca informatia, constiinta, ramane nealterata sau, dimpotriva, isi pierde pe parcurs integritatea...
"Credeți că vom continua să existăm, într-o formă sau alta, și după moartea trupului?"
Nu cred ca vom exista sa existam ca si constiinta dupa moartea trupului.
"sau că lopata groparului este ultimul răspuns al vieții (după cum plastic se exprima cineva)?"
Nici nu cred ca ultimul raspuns al vietii se opreste la lopata groparului.
Cred ca mai e o alta optiune: anume ca toti oamenii (teisti sau non-teisti) au valori si ceea ce va conta ca raspuns actual al vietii sau ultim raspuns sa continue dupa moartea persoanei atat in mod subiectiv cat si obiectiv depinzand de impactul ce il vor face in jur. Stiu foarte multi parinti ce raspunsul lor pentru viata de zi cu zi e sa munceasca doar ca fii si ficele lor sa aiba o viata mai buna. Apoi tot aceleasi persoane poate au ajutat si alte persoane in nevoie, macar dandu-e haine, suport moral sau au "facut cinste" cand au iesit in oras.
Toate aceste fapte independente nu fac sa fie raspunsul absolut ce cred ca il cauti, dar e un raspuns ce pastreaza pe unii in viata, deoarece viata (cel putin) astfel are un scop. Mai mult, atunci cand vor muri, tot ce a ramas in urma lor, va putea continua ca valori pentru copii lor sau cei ce au interactionat: pot sa afle povesti despre acea persoana, poate sa fie o gradinita de copii ce acel om a pus un zid, poate sa fie o poveste a unui musulman ce ajuta un om fara casa (ca aici: http://www.huffingtonpost.co.uk/......05239.html )
Despre ateism si imoralitate (ce cred ca intrebarea este directionata):
http://atheism.about.com/od/atheismatheistsmorals/a/AtheistsMoral.htm
http://www.askanatheist.org/morals.html
O singura existenta este prea putin ca sa avansam macar o treapta pe scara lui Iacob.
Iar pana la perfecțiune drumul este lung.
Prin urmare, crezi ca e nevoie de mai multe vieti, in care sa ajungem, eventual, la perfectiune?
Ultimul raspuns nu este pentru ca Biblia vorbeste despre o inviere, inviere care va avea loc chiar aici pe pamant. Si crestinii adevarati au toate motivele sa creada in promisiunile Bibliei si in cuvintele lui Isus: Faptele 24:15
Cand oamenii isi pun intrebarea asta, se gandesc adesea la o continuare a starii de constiinta intr-un spatiu concret.
Insa, pentru a iti face o idee ce ar putea urma dupa moarte, ar trebui sa ai o idee ce presupune constiinta ta, in timpul vietii.
In acest sens, iti recomand sa citesti Eckhart Tolle - Puterea Prezentului.
Omul este tentat sa se identifice cu corpul si gandurile sale. Insa, starea de constiinta este ingropata sub ele. Ca un exercitiu propus si de cartea recomandata mai sus (si care este dealtfel practicat si in timpul meditatiilor), incearca sa ramai linistit, cu ochii inchisi, pentru cateva momente si sa observi toate acele "false euri" cu care te identifici. Observa-ti gandurile. Observa-ti starile si sentimentele. Observa fara sa judeci.
Practic, TU (constiinta) poti observa, detasat, ceea ce credeai ca esti tu (ganduri si sentimente egoiste, un corp efemer, etc.)
Aceasta constiinta care esti, se pare ca este racordata la / este parte a unei constiinte universale, pe care multi o numesc Dumnezeu. O constiinta universala care nu are forma, nu are manifestari egoiste, are doar o... prezenta. Aceasta prezenta este uniforma, ne-egoista, fara identitate. Nu degeaba, crestinismul (ca mai toate religiile, de altfel), iti spune ca Dumnezeu este in tine, si pretutindeni, neavand inceput si neavand sfarsit. Dumnezeu este in tine si il gasesti in stare de constiinta, de unde, de altfel, poti accesa o inteligenta superioara. Si cand mori, revii la aceasta inteligenta universala, lipsita, insa, de identitate.
Prin urmare, raportandu-ma la ceea ce am mai citit / perceput / experimentat de-a lungul timpului, parerea mea este ca dupa moarte tot acest invelis de identitate falsa se pierde (practic tot ceea ce iti imaginezi ca te defineste - ganduri, sentimente, amintiri, identitate, personalitate, corp, etc.). Ramane doar acea prezenta fara identitate, pe care o poti experimenta si acum daca meditezi si daca iti golesti mintea de ganduri (te detasezi).
Crestinii nu cred ca transcendentul se reduce la "o constiinta universala care are doar prezenta fara identitate"!
TOTUL in lumea aceastaeste energie si informatie...
Si daca insasi creatia este energie si informatie cum nu ar putea fi Divinitatea - Sursa din spatele cortinei, Inteligenta -Cauza, Inteligenta Creatoare?
Cum sa nu fie loc pentru MISTERUL unei entitati supranaturale personale daca pana si cea mai banala gena din ADN constituie in ea insasi un MISTER a carui fiziologie, a carui functionare nu se poate baza doar pe cunostintele de fizica si chimie? (aceasta limitare fiind chiar imposibila...)
Nu am zis ce cred crestinii sau biserica. Religiile ofera niste linii directoare, niste principii valoroase, imbracate in pilde usor de priceput dar periculoase daca sunt luate "mot a mot" (asa cum multi crestini sau biserica o fac).
Daca te gandesti la transcedenta - in termeni crestinesti - ca la o trecere, dupa moarte, a "sufletului" catre Paradis sau catre Infern... atunci consider ca gresesti. Dumnezeu nu are o dimensiune temporala sau spatiala (implicit nici raiul sau iadul), prin urmare, pe Dumnezeu nu il gasesti dupa moarte si nici in Rai / Iad nu ajungi dupa moarte. Transcedenta inseamna mai degraba dezbracarea de "ego", de "lumesc", de "corpul fizic" (adica de identitate), ramanand doar "constiinta universala".
Raiul sau Iadul reprezinta doar dimensiuni ale Prezentului lumesc.
Exemplu : Daca faci bine vei primi inzecit, in Prezentul lumesc. Intrucat te vei apropia de natura ta "divina" si te vei racorda mai bine la constiinta ta universala. Cumva, acest racoraj te va ajuta, te va face mai bun si va materializa mai mult din ceea ce iti doresti.
Cred ca principiile religioase se bazeaza pe idei foarte destepte si ar fi pacat sa fie percepute cu superficialitate. Sunt concepte de mare valoare in religiile lumii, din care am putea invata enorm daca ne-am dezbraca de idei preconcepute si interpretari "mot a mot".
PS : Nu va legati prea mult de cuvinte. Sunt de acord cu Eckhart Tolle, cuvintele sunt niste directii si este periculos sa ne blocam pe niste definitii rigide si saracacioase. "Dumnezeu" sau "Paradis" sunt doar directii pe care oamenii tind sa le rigidizeze in chipuri lumesti si lumi de basm.
Cei care se definesc a fi "crestini" cred in mod real in realitatile la care se refera invataturile de baza ale religiei lor...
Eckhart Tolle cu teoriile lui, crestinismul cu Revelatia lui.
Mi-ar placea sa iti sugerez cartea Kybalion.
"MISTERUL unei entitati supranaturale personale "
Aici e un paradox, misterul entitati creatore nu poate fi persoanale, sau nu se poate intentifica cu nimic asemanator.
Uite aici cateva link-uri interesante da un ochii:
www.ocult-ro.com/2012/05/despre-dumnezeu-partea-i.html
www.ocult-ro.com/2012/05/despre-dumnezeu-partea-2-a.html
www.ocult-ro.com/2012/05/o-scurta-idee-asupra-naturii-lui.html
Exista un mai mare conflict intre principiile crestine si (cea mai mare parte a) crestini, decat intre crestinism si "teoriile lui Eckhart Tolle".
Eu ti-am dat exemplul lui Eckhart Tolle pentru ca intamplator l-am citit mai mult decat pe altii. Insa cam toti liderii spirituali si religiosi care sunt cu adevarat "iluminati" vorbesc despre aceleasi principii.
Daca nu ar exista viata dupa moarte atunci lopata groparului cu siguranta nu este ultimul raspuns al vietii ci ultima rasuflare plus cele cateva secunde dupa oprirea inimii reprezinta ultimul raspuns al vietii. dar pentru ca exista viata dupa moarte, iarasi lopata groparului nu si are sensul in intrebare.
"lopata groparului nu si are sensul in intrebare" - este o figura de stil pe care am auzit-o la un vorbitor si mi-a ramas in minte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
