Credeti ca Biblia poate fi falsificata?

Http://www.amazon.com/Forged-Writing-God-Why-Bibles-Authors/dp/0062012614
http://www.youtube.com/watch?v=tRrq3s3P3Pw

Nu mai e nimic de falsificat...

Citeste documentarul asta:
--- Codul Bibliei

"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte

cartea până la sfârşitul lumii."



Daniel, 12:4.

Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat,

în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar

nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus,

alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit

cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut

loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Codul

biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în

limba ebraică, în Vechiul Testament. Cel care a

descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este

la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în

teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la

baza fizicii cuantice.

Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai

mereu, tendinţa de a acorda altora meritul pentru

propriile sale realizări, astfel încât la prima vedere

nimeni nu ar bănui că de fapt el este un matematician

de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au

văzut au fost tentaţi să susţină că descoperirile sale nu

au nimic de luat în seamă. Descoperirea lui Rips a fost

însă confirmată de matematicieni de renume de la

Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. Acest cod a fost

verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri şi

coduri de la Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu

succes trei expertize efectuate de specialişti la care a

făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.

Teoria legată de codul biblic a devenit mai

cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios,

abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul

codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în

seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi,

din păcate. Iată derularea evenimentelor: la 1

septembrie 1994, ziaristul american Michael Drosnin a

plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin

următoarea scrisoare:

„Un matematician israelian a descoperit în

Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte

ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii

de ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care

vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura

dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak

Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia

„criminal va asasina". Faptul n-ar trebui tratat cu

indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar

el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime

John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate

în Biblie…

Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest

pericol poate fi evitat."

La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita

adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de

către un om care se credea investit cu o misiune divină.

Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste

2000 de ani.

Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a mai urmărit

să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului

de Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf

şi de intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra

Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului o secvenţă din

codul biblic unde cuvintele "Hussein", "Scud" şi "rachetă

rusească" apăreau codificate împreună. De asemenea

"Hussein a ales o zi" era o expresie ce apărea în acea

secvenţă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a

găsit în cod "foc în 3 Şevat" - dată din calendarul ebraic

ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991. Aceasta a şi

fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud

împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La

întrebarea lui Drosnin "Cine poate şti cu 3000 de ani

înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim

de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18

ianuarie?", Rips a răspuns foarte tranşant:

"Dumnezeu!".


După aceste evenimente prezise de cod şi mai

apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele:

"În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca

profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul "o

stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va

cădea" cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât

să corespundă oricărui eveniment care se petrece în

realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise

ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea

fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă."

Teoria lui Rips despre codul biblic consideră

Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru

a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte

şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir

continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere.

Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a

N-a literă, unde N are o valoare precisă şi

corespunzător aleasă - de exemplu: 4, 5, 12,18,etc. Un

exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia

"Cum să obţii date…", pe care o compactăm şi ea

devine "cumsăobţiidate" din care vom selecta, începând

cu prima, fiecare a cincea literă: "cumsăobţiidate" şi

rezultă astfel cuvântul "cod".

Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate în

această matrice formată de textul biblic adus în forma

descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile

de intervale. Se începe de la prima literă a Bibliei şi se

caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă

cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt descifrate

cu intervale de una, două, trei litere, ş.a.m.d. până la

câteva mii. Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare

începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel

până la ultima literă a Bibliei. După ce găseşte

cuvântul-cheie, calculatorul începe să caute informaţii

asociate aflate cât mai aproape de acesta. Astfel, de

exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau

alături şi alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi

chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756

care începea în septembrie 1995, toate aceste

informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.

Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost

găsit, cu peste cincizeci de ani în urmă, de către H. M.

D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase

că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi

apoi alte cincizeci, găsea cuvântul "Tora", înscris la

începutul "Genezei". De asemenea, observase că

aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou

cuvântul "Tora" în "Ieşirea", "Numerii" şi "Deuteronom".

Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire

publicităţii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o

carte cu tiraj limitat "Torat Hemed", în 1958, în care se

făcea pe scurt referire la cercetările rabinului

Weissmandel în legătură cu codul, pe care acesta le

efectuase în perioada premergătoare celui de-al doilea

război mondial. Unul dintre aceşti discipoli, rabinul

Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea

apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese

întregul text al Torei pe fişe cuprinzând câte 100 de

litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi

căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale

echidistante.

Primul savant modern, omul care a înţeles

mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa

gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de

faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie

viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape

jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac

Newton considera acest cod mult mai important decât

legea atracţiei universale.

J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că

acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant.

Când Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un

şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se

refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la

astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri

dezvăluiau faptul că marele fizician era încredinţat că în

Biblie era ascunsă o profeţie a istoriei omenirii. Newton

avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar întregul

univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe

care el voia să o descifreze.

Newton nu a reuşit însă să descopere acest

cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost

formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a

scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru

că matematicianul israelian dispunea de un instrument

esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se

pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel

de "zăvor" temporizat, care nu a putut fi deschis până

la descoperirea calculatorului.

Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni

nu a putut găsi vreo eroare în demonstraţia

matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente

solide faptul uluitor că Biblia era codificată şi că

dezvăluia evenimente care ulterior s-au petrecut după

descrierea ei.

Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu

au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui

Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca

Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a

argumentat că este posibil ca anumite tipuri de

configuraţii să existe în orice ansambluri mari de date.

La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este

posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de

date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar

este aproape imposibil să găseşti termenii "Scud",

"rachetă rusească" precum şi data declanşării

războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod

anticipat.

Nimeni nu poate înţelege încă, modul în care a

fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au

constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu

faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care

dispunem în ziua de astăzi şi nici toate computerele de

pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice

Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani

în urmă. Rips declara că :"Este vorba de o minte care

depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră.

Informaţia inclusă în cod este probabil infinită."

Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre

noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează în vreun cod

de nivel superior şi încă necunoscut al Bibliei şi dacă

aceasta nu este într-adevăr o "Carte a Vieţii". Toţi marii

conducători ai lumii din timpul celui de-al doilea război

mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler - sunt

menţionaţi în cod. America, "revoluţie" şi anul 1776

apar la un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa

dar şi de Waterloo şi Elba.

"Când am folosit un calculator, am dat

lovitura", relatează Rips. El a povestit că a găsit mult

mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul

statisticii în virtutea "legiilor hazardului", iar atunci a

fost cel mai fericit moment din viaţa sa. Rips a elaborat

un model matematic complex care, atunci când a fost

implementat pe un program de calculator, a confirmat

faptul că Vechiul Testament este, într-adevăr,

codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre

"victoria finală", care trebuia să fie o metodă simplă şi

elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru

a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron

Witzum, care a completat modelul matematic.

În rezumatul de pe pagina de deschidere a

referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat

"Secvenţe de litere echidistante în Geneză" se

menţiona: "Analiza indică faptul că în textul "Genezei"

sunt intercalate informaţii ascunse sub forma unor

secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este

semnificativ în proporţie de 99, 998%". Rips şi colegii lui

căutaseră numele a 32 de mari învăţaţi, înţelepţi, din

epoca biblică până în vremurile moderne, pentru a

determina dacă numele şi datele calendaristice ale

naşterii şi morţii lor erau codificate în prima carte a

Bibliei. Pe de altă parte, căutaseră aceleaşi nume şi

date şi în traducerea ebraică a romanului "Război şi

pace", al lui Dostoievski, precum şi în alte două texte

originale ebraice. În Biblie, numele şi datele erau

codate laolaltă, pe când în "Război şi pace" şi în

celelalte două cărţi, nu. Probabilitatea ca informaţiile

codificate să apară datorită unor coincidenţe

accidentale s-a dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la

10 milioane. În cadrul experimentului său final, Rips a

luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat

în 10 milioane de combinaţii diferite, astfel încât 9 999

999 dintre ele să nu corespundă şi doar o singură

combinaţie să fie corectă. Apoi a efectuat o verificare

pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10

milioane de combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a

constatat că numai în Biblie numele şi datele corecte

apăreau împreună. "Nici una dintre combinaţiile

aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999

999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane."

Astfel de experimente, cum este cel descris

anterior au mai fost realizate folosind şi alte opere

literare cum ar fi "Crimă şi pedeapsă", tot de

Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind

deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. Aici numele

Yitzac Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de

intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi

Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate

acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau după

numele lui Kennedy erau "va muri", iar oraşul Dallas era

codificat în acelaşi pasaj, în "Crimă şi pedeapsă" nu

apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel,

"Shakespeare" apărea o singură dată în romanul lui

Dostoievski, dar nicidecum asociat cu numele unor

opere ale sale cum apare acesta în Biblie.

"Distincţia dintre prezent, trecut şi viitor este doar o

iluzie, oricât ar fi de persistentă." Albert Einstein, 1955

Experimente de căutare a unui cod,

asemănător celui biblic, au fost realizate şi pentru alte

lucrări literare a căror text a fost introdus pe computer,

cum ar fi, de exemplu "Crimă şi pedeapsă", un alt

roman al lui Dostoievski, având un text ce cuprinde

304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere

din Biblie. În acest caz, numele lui Yitzac Rabin nu

apărea deloc, în nici o secvenţă de intervale. Alte nume

codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy

apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie

cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau "va

muri", iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în

"Crimă şi pedeapsă" nu apărea nici un fel de asociaţie

logică. La fel, "Shakespeare" apărea o singură dată în

romanul lui Dostoievski, dar nicidecum în asociere cu

numele unor opere literare care i-au aprţinut. Testele

realizate pentru a verifica dacă există diverse codificări

şi în alte scrieri l-au ajutat pe Rips să-şi susţină teoria,

şi să concluzioneze:

"Fireşte că dacă s-ar căuta suficiente exemple

într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele cuvinte

asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie

apar informaţii asociate în mod constant şi coerent.

Nimeni nu a descoperit nimic asemănător în nici o altă

carte, în nici o traducere şi în nici un alt text ebraic

original, cu excepţia Bibliei."

Un criptograf veteran de la strict secreta

National Security Agency din SUA, Harold Gans era

sigur că putea dovedi falsitatea demonstraţiei realizată

de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat propriul său

program de calculator şi a refăcut căutările făcute de

Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32

de personalităţi care apăreau codificate în Biblie. Spre

marea uimire a lui Gans, informaţiile existau: datele la

care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau

codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu

i-a venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există

nici un cod în Biblie. Astfel, el a hotărât să caute şi alte

informaţii în legătură cu cele 32 de personalităţi care

apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva

cu care să dea la iveală falsul din experimentul lui Rips,

eventual chiar şarlatania matematicianului israelian.

Gans a pornit de la ipoteza că, dacă există un cod

adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi informaţii

exacte despre localităţile unde s-au născut cele 32 de

persoane codificate. După aproximativ 400 de ore de

căutări, Gans a verificat concordanţa celor 32 de nume

cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o

căutare asemănătoare pentru alte 34 de personalităţi

cunoscute, pentru care a verificat concordanţa

nume-loc de naştere, iar rezultatul a fost exact.

Concluzia lui Gans a fost că în Biblie sunt codificate

informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care

exclude din punct de vedere matematic, orice

coincidenţă, iar acest gen de informaţii nu se găsesc în

nici un alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe

care le-a realizat în legătură cu codul Bibliei l-au

transformat dintr-un ateu convins într-o peroană

profund religioasă.

Rips şi Wiztum au prezentat articolul lor uneia

dintre cele mai importante reviste americane de

matematică, "Statistical Science". Mai mulţi

matematicieni care lucrau pentru acea revistă au

verificat demonstraţia matematică ce susţine existenţa

codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate

aceste teste, fiind astfel acceptată de "Statistical

Science".

În continuare vă prezentăm unele exemple de

personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie,

precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă

codul. Homer apare codificat ca fiind "poet grec";

Shakespeare apare codificat ca "reprezentant pe

scenă", alături fiind codificate şi unele opere a lui:

"Hamlet" şi "Macbeth". Şi Beethoven şi Bach apar

codificaţi în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea

"compozitor german". Mozart apare şi el în cod alături

de cuvintele "compozitor" şi "muzică", iar Rembrant

este codificat "pictor olandez".

Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost

înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi

alături de cuvântul "avion", Edison este codificat cu

"electricitate" şi "bec electric", iar Marconi este codificat

cu "radio". Newton apare codificat cu "gravitaţie". După

cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa

unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat;

codul însă, "ştia" de Newton, deoarece, în codul biblic,

alături de expresia "codul Bibliei" apare şi numele lui

Newton.

Einstein apare codificat în Biblie doar o singură

dată. Enunţul "s-a prezis o persoană cu mintea ageră"

apare în acelaşi loc. Cuvântul "ştiinţă", peste care se

suprapune expresia "o nouă şi excelentă înţelegere"

intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra lui

"Einstein", textul ascuns menţionează "el a răsturnat

realitatea prezentă". Teoria relativităţii, principala

descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificată.

Este posibil ca şi teoria "câmpului unificat" să fie

codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în

matricea în care figurează unica lui menţiune,

împreună cu teoria relativităţii, codul oferă şi indiciul

"adăugaţi o a cincea parte", lucru pe care l-a urmărit şi

Einstein în studiile sale despre "a cincea forţă".

În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare

explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a

supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu

forţa a peste un miliard de megatone, generând globuri

incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea

cometei cu Jupiter este codificată de două ori în Biblie,

o dată în Geneza şi o dată în Isaia. Cometa "Shoemaker

- Levy", apare de ambele dăţi cu numele complet -

numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar

impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o

reprezentare grafică. În codul Bibliei, numele cometei şi

numele planetei Jupiter se intersectează de două ori,

iar data impactului era menţionată anticipat: 16 iulie.

Astfel, evenimentul pe care astronomii fuseseră în

măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a se

produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani

înainte de a avea loc.

Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în

codul biblic apare "Şi i-a pus sub pază în temniţă",

expresie care intersecteză cuvântul "Tibet".

Marea criză economică prin care a trecut SUA,

în 1929, este codificată împreună cu prăbuşirea pieţei

bursiere. "Colaps economic" şi "criză" apar laolaltă în

Biblie, alături de cuvântul "acţiuni". Anul în care s-a

declanşat criza, 1929 - adică 5690 în calendarul ebraic -

este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment bulversant

petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui

Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de

asemenea codificat în Biblie. "Watergate" apare

împreună cu "Nixon" şi cu anul în care acesta a fost silit

să demisioneze - 1974. În pasajul în care a fost codat

"Watergate", textul codat al Bibliei formează o

întrebare: "Cine este el? Preşedinte, dar a fost alungat."

De asemenea, cu şase luni înaintea alegerilor

pentru preşedinţia SUA din 1992, codul a dezvăluit

alegerea lui Clinton. Alături de "Clinton" apărea viitorul

său titlu: "preşedinte".

Aselenizarea primei nave pământene pe Lună

este codificată şi ea în Biblie. "Om pe lună" apare în cod

împreună cu "navă spaţială" şi "Apollo 11". Până şi data

la care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună - 20

iulie 1969 - se regăseşte în Biblie. Cuvintele lui

Amstrong: "Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru

omenire" îşi găsesc şi ele ecoul în codul biblic: în

pasajul unde apare data aselenizării, "Luna" este

intersectată de expresia "Realizat de omenire, realizat

de om".

Cu acest gen de exemple am mai putea

continua, însă cele oferite până acum sunt suficiente

pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi totuşi

interesant să aflaţi rezultatele unor căutări în codul

Bibliei ce au avut drept scop aflarea mai multor

informaţii despre România. Astfel au fost găsite

informaţii impresionante despre ţara noastră, chiar

dacă nu s-a folosit un program foarte performant de

căutare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am

avut la dispoziţie pentru căutare au fost următoarele:

- textul original în ebraică al Genezei, aşa cum

apare el în cea mai cunoscută ediţie a Bibliei - "Biblia de

la Ierusalim";

- o traducere în greceşte a Noului Testament,

recunoscută ca fiind foarte valoroasă;

- cea mai veche şi mai importantă traducere în

engleză a textului Noului Testament, ce aparţine

versiunii cunoscute sub numele "King James Version",

publicată în 1611.

Chiar dacă cele mai numeroase şi autentice

informaţii pot fi găsite apelând în special la textul

original al Bibliei, cel în ebraică, datorită încărcăturii

spirituale excepţionale pe care o are textul biblic,

anumite date se pot afla chiar în cazul în care apelăm la

unele traduceri inspirate ale Bibliei. Cu toate că în cele

trei surse conţinute în programul de căutare în codul

biblic (menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie

traducerea integrală a Bibliei, chiar şi o bază de date

limitată a fost de natură să ofere unele informaţii

profunde. Pentru traducerea în română a pasajelor din

Biblie a fost folosit textul Bibliei în limba română.

În textul ebraic original al Genezei, numele

României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante

informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele

trei exemple:

- în secvenţa de mai jos, alături de "România"

(ortografierea ebraică a numelui ţării noastre este

încadrată în text) apar următoarele citate:

"Iată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe

orice cale vei merge..." şi "nu te voi lăsa până nu voi

împlini toate câte ţi-am spus". (Geneză, cap. 28,

versetul 15).

- într-o altă secvenţă din originalul Genezei în

care apare codificat numele "România", textul care

intersecteză numele ţării este următorul:

"Şi cutremurându-se Iacov a zis: "Cât de

misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără

numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"

(Geneza, cap. 28, versetul 17).

- în cea de-a treia situaţie, numele codificat al

"România" este intersectat de citatul următor: "Şi a luat

Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus

în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o

păzească." (Geneza, cap 2, versetul 15).

În textul Noului Testament tradus în greceşte,

numele "România" apare de 2 ori. Informaţii mai

importante au fost găsite în secvenţa pe care o

prezentăm mai jos: numele "României" este codificat

mai sus cu următorul pasaj: "Zis-a lui Stăpânul: "Bine

slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost

credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru

bucuria Domnului tău." (Matei, cap 25, versetul 21).

În cazul Noului Testament tradus în engleză,

numele "România" apare de două ori. Vă prezentăm o

secvenţă concludentă şi pentru această căutare în

codul Bibliei: în secvenţa de text care va urma se

observă cu uşurinţă cum expresia "His own house

Jesus", care se traduce prin "însăşi casa lui Iisus",

intersectează numele României. Toate aceste informaţii

din codul biblic vin să confirme profeţiile despre ţara

noastră, şi anume că România a fost aleasă de

Dumnezeu, să fie centrul spiritual al planetei în epoca

ce va urma.

Majoritatea oamenilor consideră că Biblia este

o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre

aceştia, Biblia este o lucrare divin inspirată. Având în

vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că

a început un nou mod de explorare a Bibliei. Toţi cei

care au avut posibilitatea să se convingă de existenţa

codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi

Biblie - cartea propriu-zisă - este doar primul său stadiu

(nivel). Biblia s-a dovedit a fi şi un program de

calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o

într-un computer, ci un program pe care autorul său l-a

conceput ca interactiv şi mereu adaptabil. Codul Bibliei

se prezintă ca o serie de revelaţii temporizate, fiecare

dintre ele fiind programată pentru a corespunde

nivelului epocii sale. Eliyahu Rips spunea referitor la

cod: "Cantitatea de informaţii din codul biblic este

incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât

începutul, primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic.

Codul este mai puţin asemenea unui joc de cuvinte

încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei holograme.

Noi observăm doar matrice, adică tablouri

bidimensionale, când probabil ar trebui să privim în cel

puţin trei dimensiuni, dar nu ştim cum." ---

Ce crezi despre asta?

Biserica in sine este o copie dupa alte mitologii sa nu uitam de mitrha, horus sau potopul = cartea mortilor si multe alte lucruri, biblia a fost modificata de multe ori si multe mitologii au intervenit in ea cum e craciunul, pastele etc in concluzie biblia este, poate fi, si va vi mereu falsa

Da, dar ai nevoie de aparate sofisticate.

Deja a fost demult falsificata!
Si anume acum 2000 de ani atunci cand crestinii au furat textele scripturii religiei mozaice, si le-au schimbat numele si intelesul, adica au falsificat-o exact asa cum zici!
Gogomania apare acolo unde niste texte cronica istorica scrise si asumate de rabini, sunt prezentate prostilor ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, si culmea prostiei este ca acele texte cronica istorica scrisa de martorii la evenimentele petrecute, sunt vazute ca semne de minune Dumnezeiasca care adeveresc faptul ca Dumnezeu stie!, si nu minte!
Sa iti vina sa te strici de ras nu alta cand vezi atata prostie omeneasca!

Faptul ca iti lipseste cultura ni l-ai dovedit de mult! Dar acum ne surprinzi si cu lipsa ta de logica!
Poi cum se face ca Tanachul (pe care voi il numiti in mod mincinos VT) nu contine idea de Diavol sau de personalitate negativa, si nici despre pacatul primordial, si nu o face pentru ca in religia mozaica nu exista asemenea concepte, dar ele apar odata cu furtul intelectual cand a fost furat textul Tanachului de crestini, care i-au schimbat si intelesul si il interpreteaza strict in interesul minciunii pe care ei o propovaduiesc ca religie, astfel profetii care anuntau venirea unui messiah, au devenit profetii care anunta venirea lui Dumnezeu Junior, ceea ce este cu totul altceva decat un messiah, asa cum a fost de ex. regele Carol I pentru romani, adica un rege/messiah care le-a eliberat tara si a facut o tara moderna pentru toti romanii.
Minciuna crestina merge pina intracolo incat ii indeamna pe crestini sa se kce pe Torah care este Legea lui Dumnezeu, si sunt convins ca Dumnezeu ii va rasplati pe toti care s-au rahat pe Legea Lui!

Da, traducerea Bibliei este gresita. Din aceasta cauza Coranul nu a fost niciodata tradus.