Credeti ca Dumnezeu, poate fi atat de rau, rasist si nestiutor, cum il prezinta Biblia?

Daca ania crede ca "il cunosc in mod personal pe Dumnezeul Bibliei", sa-l roage sa vindece toti bolnavii de cancer din lume si vom crede dup-aia.

Numai cei care nu il cunosc in mod personal pe Dumnezeul Bibliei vorbesc asa despre El.

Noul testament se vrea a fii o nouă religie fără continuarea vt, Pavel asta a si vrut, primi creștini la fel, cum poate fii dumnezeul in vt ca Iisus, protestanți sunt mai mult cu nt, biserica catolica e pe la mijloc si ceea ortodoxa, in orice caz Iisus nu a fost mesia cel așteptat de către evrei spune Pavel, categoric nu vorbim de o continuare si de ceva nou

https://www.desiringgod.org/......mans-8-3-4
https://www.academia.edu/......LE_PAULINE
Astfel, Pavel afirma despre Lege ca este „inlaturata" ( Efeseni 2, 15 ), dar tot el spune ca Legea este „intarita" ( Romani 3, 31 ). Uneori el afirma ca Legea este nenecesara ( Romani 3, 28 ), alteori el spune ca Legea este foarte utila ( 1 Corinteni 7, 19; Efeseni 6, 2.3; 1 Timotei 1, 8-10 ). Uneori el afirma ca cei care vor sa fie socotiti neprihaniti prin Lege s-au despartit de Christos, cazand din har ( Galateni 5, 4 ), alteori el spune ca „Legea este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna" ( Romani 7, 12 ).

Existenta unor pasaje in defavoarea Legii in epistolele lui Pavel a condus lumea evanghelica la o anumita perceptie cu privire la acest subiect, scrierile apostolului fiind folosite de unii crestini pentru a demonstra ca Legea Vechiului Testament, in general, si Sabatul, in special, ar fi fost abrogate.

Perceptia generala este aceea ca Legea si Evanghelia sunt opuse, prin jertfa lui Christos fiind inaltata Evanghelia in defavoarea Legii. Ca dovada sunt citate o serie de texte din epistolele lui Pavel, precum Romani 10, 4; 6, 14; 2 Corinteni 3, 1-18; Galateni 3, 15-25; Coloseni 2, 14 sau Efeseni 2, 15, toate aceste pasaje fiind interpretate in sensul ca crestinii nu mai au obligatia sa respecte Legea morala ( Decalogul dat pe Sinai ), in general, si porunca cu privire la Sabatul saptamanal, in special.

Se afirma ca crestinii noului legamant traiesc „sub har", nu „sub Lege", iar principiile morale dupa care trebuie sa se calauzeasca se afla in „legea iubirii" enuntata de Domnul Christos, nu in Decalogul dat lui Moise pe Sinai. De asemenea, se afirma ca moralitatea in Vechiul Testament se verifica in lumina legilor date de Dumnezeu prin Moise, in timp ce in Noul Testament moralitatea se verifica fata de Christos.

Sunt insa aceste afirmatii si adevarate? Oglindesc ele vointa lui Dumnezeu pentru crestinatate?



Eroarea

Toate aceste afirmatii si convingeri dovedesc o gresita intelegere a rolului Legii in viata unuii crestin. In Noul Testament nu intalnim niciodata ideea ca Domnul Christos ar fi dat legi mai bune decat cele din Vechiul Testament.

Dimpotriva, El a declarat categoric: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile." ( Matei 5, 17.18 )

De fiecare data cand era confruntat cu o intrebare de factura morala, Iisus ii intreba pe interlocutori: „Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?" ( Luca 10, 26 ). Iar dupa inviere, pe calea spre Emaus, pentru a-Si dovedi mesianitatea in fata celor doi ucenici debusolati, Iisus a apelat la „Moise si la toti prorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El" ( Luca 24, 27 ).

Daca astfel stau lucrurile cu privire la atitudinea Mantuitorului fata de Legea Vechiului Testament, cum se explica aparentele contradictii din scrierile lui Pavel? Rezolvarea acestora consta in cercetarea atenta a contextului in care Pavel a facut o anumita afirmatie. Atunci cand el se refera la mantuire si la procesul indreptatirii, el se refera la Lege ca fiind nefolositoare.

Astfel, apostolul afirma ca „nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului" ( Romani 3, 20 ). Acelasi lucru il sustine Pavel si in Galateni 2, 16 si 3, 11: „Pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii."

Pe de alta parte, cand Pavel vorbeste despre comportamentul crestin si procesul sfintirii, el apara valabilitatea Legii. In acest context, el spune ca „Legea, negresit este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna" ( Romani 7, 12 ), ca „dragostea este implinirea Legii" ( Romani 13, 10 ), iar „taierea imprejur nu este nimic si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu" ( 1 Corinteni 7, 19 ).

Intelegand contextul in care apar afirmatiile lui Pavel despre Lege, toate contradictiile dispar. In acelasi timp, a tine seama doar de unele texte referitoare la Lege, ignorandu-le pe celelalte, nu ne poate duce decat pe o pista gresita, cu repercursiuni asupra comportamentului crestin si chiar cu consecinte vesnice.



Pavel si Legea

Apostolul Pavel foloseste termenul „Lege" ( „nomos" ) de circa 110 ori in epistolele sale. Intelesul termenului este insa foarte variat. Uneori, prin Lege apostolul intelege legea mozaica ( Galateni 4, 21; 1 Corinteni 9, 9 ); alteori el intelege prin acelasi termen voia lui Dumnezeu scrisa in inima neamurilor ( Romani 2, 14.15 ), alteori inclinatiile firii pamantesti ( Romani 7, 21 ) sau indemnurile Duhului Sfant ( Romani 8, 2 ).

Atitudinea lui Pavel fata de Lege a cunoscut doua etape. Daca inainte de convertire el era tributar conceptiei fariseice care considera Legea ca fiind un mijloc de mantuire, dupa ce s-a intalnit personal cu Iisus Christos pe drumul spre Damasc, el a inteles corect rolul acesteia: nu ca pe un mijloc de mantuire, ci ca pe un raspuns al credintei pentru darul mantuirii primit de cel convertit.

Pavel a inteles un adevar pe care multi crestini contemporani inca nu-l inteleg, si anume ca in Vechiul Testament mantuirea era oferita prin credinta in Rascumparatorul ce avea sa vina si nu prin ascultarea de Lege. „Caci daca mostenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din fagaduinta", spune Pavel ( Galateni 3, 18 ). De aceea, el afirma atat de categoric: „Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului" ( Romani 3, 20 ).

Conceptia gresita ca ascultarea de Lege conduce la mantuirea omului a aparut in perioada intertestamentara, in cele patru secole care s-au scurs de la intoarcerea din robia babiloniana pana la nasterea lui Iisus. In aceasta perioada, conducatorii religiosi iudei, de teama ca poporul sa nu recada in idolatrie si in neascultare fata de porunca Sabatului ( pacate care au contribuit la dezastrul national din timpul exilului ), au dat nastere la o multime de reguli si porunci omenesti cu scopul de a proteja poporul de apostazie.

Toate aceste legi au constituit ceea ce Evangheliile numesc „datina batranilor" ( Matei 15, 2 ), considerata ca avand o mare autoritate in invatamantul rabinic din timpul Mantuitorului si al apostolului Pavel. Legea nu mai este privita ca un raspuns al credintei si al recunostintei omului mantuit prin har, ci ca pe un mijloc de dobandire a mantuirii.

Ca fariseu, inainte de convertire, Pavel a fost si el tributar conceptiei rabinice cu privire la Lege. El insusi recunoaste ca a fost un fariseu plin de zel in pazirea Legii ( Filipeni 3, 5.6 ). Insa intalnirea cu Iisus pe drumul spre Damasc i-a schimbat radical conceptia cu privire la Lege, privind-o acum din perspectiva crucii lui Christos, care a venit pentru ca „porunca Legii sa fie implinita in noi, care nu mai traim dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului" ( Romani 8, 4 ).

Asadar, dupa ce L-a cunoscut pe Christos, Pavel priveste Legea asa cum era ea privita in Vechiul Testament, inainte de perioada intertestamentara, ca o manifestare a credintei si a dragostei omului fata de Dumnezeu, si nicidecum ca un mijloc de a dobandi indreptatirea si mantuirea.

In epistolele sale, Pavel face deosebire intre ascultarea legalista de Lege si cea din iubire, aratand ca ascultarea legalista nu duce nicaieri. Retinand argumentele apostolului impotriva unei ascultari legaliste de Lege, unii crestini au tras concluzia gresita ca Pavel respinge valabilitatea Legii, cand, in realitate, el respinge doar folosirea ei gresita.



Rolul Legii

In conceptia lui Pavel, Legea are un rol multiplu:

1) Legea descopera pacatul

Aceasta functie a Legii este clar redata de Pavel atunci cand afirma ca „prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului" ( Romani 3, 20 up. ). Asadar, Legea ii constientizeaza pe oameni de pacatele savarsite, aducandu-le simtamantul ca sunt fiinte nedesavarsite in raport cu sfintenia caracterului lui Dumnezeu. Iar aceasta constienta, devenita realitate doar prin Duhul Sfant, ii determina pe oameni sa caute o solutie la problema pacatului. Iar daca ei accepta solutia propusa de Duhul lui Dumnezeu, in mod inevitabil vor ajunge la cruce.

Aceasta functie a Legii nu poate fi incheiata odata cu intruparea lui Christos, dat fiind faptul ca nevoia de a identifica pacatul in viata crestinului de azi este la fel de importanta cum a fost si pentru israelitii din vechime.

Cei care pretind ca in noul legamant crestinii nu mai sunt „sub Lege", adica nu mai au obligatia de a o pazi, de fapt neaga acest rol al ei in viata crestinilor. Daca Legea nu ne mai arata ca suntem pacatosi, nici jertfa lui Christos nu mai este privita in adevarata ei lumina.

2) Legea descopera voia lui Dumnezeu

Pentru Pavel, Legea este si ramane totdeauna „Legea lui Dumnezeu" ( Romani 7, 22.25; 1 Corinteni 7, 19, etc. ), deoarece ea a fost data de Dumnezeu ( Romani 3, 2 ), contine voia Lui ( Romani 2, 17.18 ), marturiseste despre neprihanirea lui Dumnezeu ( Romani 3, 21 ) si este in favoarea fagaduintelor lui Dumnezeu ( Galateni 3, 21 ).

Deoarece Dumnezeu este Autorul Legii, aceasta este „sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna" ( Romani 7, 12 ). Vorbind despre concetatenii sai israeliti, Pavel subliniaza faptul ca „darea Legii" este unul din privilegiile acordate poporului ales ( Romani 9, 4 ), dovedind respectul pe care el il avea fata de originea si Autorul ei.

Afirmand despre Lege ca este „sfanta, dreapta si buna", apostolul recunoaste in ea oglindirea caracterului sfant, drept si bun al Autorului ei. In consecinta, relatia pe care omul o are cu Legea lui Dumnezeu reflecta de fapt relatia pe care el o are cu Autorul ei.

In Romani 7, 14, Pavel afirma ca „Legea este duhovniceasca" ( spirituala ). Aceasta inseamna ca ea reflecta natura spirituala a Autorului ei si doar cei ce „traiesc dupa indemnurile Duhului" o pot implini cu adevarat ( Romani 8, 4 ).

3) Christos il face in stare pe credincios sa pazeasca Legea

Contrar parerii unor crestini care sustin ca Christos a desfiintat Legea, una din functiile rascumparatoare ale Mantuitorului a fost aceea de a-i ajuta pe credinciosi sa pazeasca principiile Legii lui Dumnezeu, nu doar in litera, ci mai ales in spiritul ei.

Pavel ne arata ca ceea ce Legea nu putea face prin ea insasi, va face Dumnezeu prin Christos, si anume ii va imputernici pe credinciosi sa traiasca in conformitate cu cerintele ei: „Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand din pricina pacatului pe Insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesi, ci dupa indemnurile Duhului" ( Romani 8, 3.4 ).

Legea, fiind o norma de conduita externa, nu poate da nastere unui raspuns al iubirii in inima omului. Insa, ceea ce nu poate face Legea, va face „dragostea lui Christos care ne strange" ( „constrange" – 2 Corinteni 5, 14 ), conducandu-ne la o viata noua in care ascultarea de Legea lui Dumnezeu devine un raspuns al iubirii si al recunostintei omului. Acest raspuns al iubirii noastre la dragostea lui Christos este, de fapt, implinirea Legii, caci dragostea „nu face rau aproapelui" ( Romani 13, 10 ). In consecinta, aceasta dragoste fata de aproapele nu va minti, nu va fura, nu va comite adulter, nu va pofti si nu va face nimic in dauna aproapelui ( Romani 13, 8-10 ).

Desi Pavel se refera in mod explicit la ultimele sase porunci din Decalog, in pasajul din Romani 13 el are in vedere intreaga Lege. Expresia „orice alta porunca" ( vers. 9 ) include si primele patru porunci care se refera la relatia noastra cu Dumnezeu.

Exista trei texte apartinand epistolelor lui Pavel in care el declara ca „taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic":

– „Caci in Iisus Christos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste" ( Galateni 5, 6 )

– „Caci in Christos Iisus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua" ( Galateni 6, 15 ).

– „Taierea imprejur nu este nimic si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu" ( 1 Corinteni 7, 19 ).

Palalelismul celor trei pasaje este evident, punand semnul egal intre „credinta care lucreaza prin dragoste", „a fi o faptura noua" si „pazirea poruncilor lui Dumnezeu". A elimina cerintele Legii lui Dumnezeu din procesul innoirii omului in Christos este o greseala cu consecinte ce pot fi vesnice.

Credinta adevarata „lucreaza prin dragoste", insa dragostea adevarata nu este un sentimentalism inselator, ci este tocmai trairea principiilor Legii morale, atat in raportul cu Dumnezeu, cat si cu semenii.

4) Pazirea Legii nu trebuie sa ne conduca la legalism

Legea lui Dumnezeu isi atinge scopul numai daca este folosita bine. Pavel ne trage atentia ca ea poate fi folosita si rau, daca nu se urmareste scopul intentionat de Dumnezeu: „Noi stim ca Legea este buna, daca cineva o foloseste bine" ( 1 Tesaloniceni 1, 8 ).

Cum poate fi folosita rau o Lege morala de origine divina? Atribuindu-i un rol pe care nu i l-a dat Autorul ei. In perioada intertestamentara, i s-a atribuit Legii un rol in obtinerea indreptatirii inaintea lui Dumnezeu. Invataturile rabinice din timpul Mantuitorului, si promovate de iudaizantii crestini din timpul lui Pavel, sustineau ca, pentru a obtine indreptatirea, omul trebuie doar sa se conformeze cerintelor exterioare ale Legii.

Acest legalism este viu condamnat de Pavel, care afirma categoric ca „nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului" ( Romani 3, 20 ).

Aici Pavel accentueaza rolul Legii de a demasca pacatul si nu pe acela de a-l indreptati pe pacatos. Ascultarea de cerintele Legii ne poate rezolva, eventual, prezentul. Insa cum ar putea Legea sa ne rezolve pacatele trecutului, care au stricat relatia noastra cu Dumnezeu? Si cum ar putea Legea, prin ea insasi, sa ne dea putere sa nu o mai calcam in viitor?

In viziunea lui Pavel, indreptatirea este posibila doar fara plata, „prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Christos Iisus" ( Romani 3, 24 ). Incercarea legalistilor de a se indreptati singuri inaintea lui Dumnezeu prin ascultarea de cerintele exterioare ale Legii este sortita esecului, caci fiinta umana, in starea ei decazuta, nu poate pazi niciodata pe deplin si prin propria ei putere Legea lui Dumnezeu.

Pazirea legii divine este posibila doar prin har, doar prin puterea data de Dumnezeu prin Duhul Sfant. Greseala pe care au facut-o evreii de a se „rezema pe Lege" ( Romani 2, 17 ), cautand „sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi" ( Romani 10, 3 ) i-a condus, paradoxal, tocmai la calcarea Legii. „Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?" ( Romani 2, 23 ).

Sa nu uitam ca acei conducatori iudei care au refuzat sa intre in sala de judecata a lui Pilat pentru a nu se spurca ( Ioan 18, 28 ), deci pentru a nu calca randuielile rabinice, purtau in inima ura si crima impotriva unui om nevinovat, despre care nu stiau ca este chiar Fiul lui Dumnezeu. Desi in exterior pareau atasati Legii, in interiorul fiintei lor erau niste calcatori ai cerintelor lui Dumnezeu ( Matei 23, 25-28 ).

Insa legalismul nu a pierit odata cu disparitia fariseilor. In Biserica primara, imbracati in haine crestine, ei au continuat sa traiasca si sa predice un mod gresit de a folosi Legea lui Dumnezeu. Iudaizantii au insistat ca si neamurile trebuiau sa respecte cerintele legii mozaice, in mod deosebit circumciziunea.

Pavel nu era strain de aceasta mentalitate, caci el insusi fusese fariseu inainte de convertire, umbland dupa „o neprihanire pe care o da Legea" ( Filipeni 3, 9 ). Dupa convertirea sa, el a inteles rolul Legii in viata crestinului si a respins categoric legalismul, dar aparand in acelasi timp autoritatea Legii.

Epistolele sale dovedesc faptul ca el s-a opus invatatorilor iudaizanti, care tulburau bisericile prin promovarea circumciziunii ca mijloc de mantuire. Aceasta falsa invatatura promova mantuirea prin fapte si nu prin credinta, ceea ce era o mare eroare doctrinala. Era „o alta Evanghelie" ( Galateni 1, 6 ), care in realitate nu era Evanghelie.

Acestor invatatori falsi, dar si celor care luau seama la invatatura lor, Pavel le spune categoric: „Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Christos nu va va folosi la nimic. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Christos, ati cazut din har" ( Galateni 5, 2.4 ).

In timp ce Pavel afirma ca legile ceremoniale si-au incheiat rolul odata cu jertfa lui Christos, el reafirma valabilitatea permanenta a Legii morale pentru toti crestinii, fie dintre iudei, fie dintre neamuri, astfel incat „porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului" ( Romani 8, 4 ).

Concluzii

Pentru Pavel cel convertit, Legea este si ramane Legea lui Dumnezeu ( Romani 7, 22.25 ). Si aceasta pentru ca Autorul ei este Dumnezeu ( Romani 9, 4; 3, 2 ), pentru ca ea descopera voia Lui ( Romani 2, 17.18 ), pentru ca ea da marturie despre neprihanire ( Romani 3, 21 ) si este in acord cu fagaduintele Sale ( Galateni 3, 21 ).

Pentru el, Legea are rolul de a descoperi pacatul ( Romani 3, 20 ), o functie care nu se termina odata cu jertfa lui Christos, caci nevoia de a demasca pacatul in viata crestinilor ramane actuala pana la finalul istoriei.

Christos nu a venit sa abroge Legea, dupa cum El Insusi afirma in Matei 5, 17-20, ci sa-i faca pe credinciosi in stare sa traiasca principiile ei in viata lor, atat in litera, cat mai ales in spirit.

Crestinul, prin Duhul Sfant, asculta de cerintele Legii lui Dumnezeu nu pentru a obtine indreptatirea inaintea lui Dumnezeu, ci tocmai pentru ca au fost indreptatiti si mantuiti prin har, ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu fata de ei.

Ceea ce respinge Pavel in mod categoric nu este Legea, ci legalismul, adica incercarea omului de a ajunge la mantuire prin propriile eforturi de a pazi Legea. Contradictiile dintre afirmatiile pozitive si cele negative cu privire la Lege sunt aparente si ele isi gasesc rezolvarea in intelegerea contextului in care au fost facute fiecare din ele.

Cand Pavel vorbeste despre obtinerea indreptatirii si a mantuirii, mai ales in polemica cu iudaizantii, el afirma ca pazirea Legii nu este de folos ( Romani 3, 20 ). Insa cand vorbeste despre comportamentul crestin, mai ales in polemica cu antinomianistii ( impotrivitori fata de Lege ), el inalta autoritatea si valabilitatea Legii lui Dumnezeu ( Romani 7, 12; 13, 8-10; 1 Corinteni 7, 19 ).

De la neintelegerea contextului in care Pavel a facut o afirmatie sau alta, in lumea crestina s-a ajuns la falsa concluzie ca Pavel respinge Legea. Ceea ce este cu totul gresit si avand urmari grave, atat pentru viata aceasta, prin neintelegerea vointei lui Dumnezeu cu privire la comportamentul crestin, cat mai ales pentru viata viitoare.

Lori Balogh

This entry was posted in Decalogul, Subiecte controversate, Ziua de odihna and tagged Legea, Pavel, Sabatul. Bookmark the permalink.
← Ilustratii despre perseverentaMaxime si cugetari despre spiritul de economie →
17 Responses to Legea in scrierile apostolului Pavel
Lori Balogh says:
20/08/2018 at 00:17
Frate Tibi,

Am inteles pozitia dv. fata de doctrina adventista, deci nu mai este necesar sa continuati cu explicatiile kilometrice pe care le faceti pe spatiul acestui blog in numele dreptului la replica. V-am respectat acest drept, lasandu-va comentariile total nepotrivite la adresa bisericii pe care ati slujit-o 50 de ani, dupa cum ati afirmat chiar dv.

Totusi, totul are o limita. Deci va rog sa nu mai continuati cu astfel de comentarii, caci vor fi sterse. Asa cum v-am sugerat intr-un comentariu anterior, sunt destule pagini pe net care ataca Biserica AZS si doctrina ei, in care va puteti desfasura argumentele ( pe care le consider, de altfel, nefondate si chiar rastalmaciri ale unor pasaje biblice ).

Am fi putut avea un dialog fructuos si insotit de respect reciproc, insa la avalansa de idei pe care le prezentati intr-un singur comentariu, as avea nevoie de zile intregi ca sa raspund pe larg la fiecare in parte.

In privinta responsabilitati mele cu privire la continutul blogului, va asigur ca mi-am asumat-o inainte ca dv. sa stiti de mine si de ceea ce scriu. Este o experienta personala cu Dumnezeu pe care nu aveti cum sa o intelegeti. Existenta acestui blog cu intregul sau continut o datorez in exclusivitate ajutorului divin, fara de care nu as fi reusit sa scriu nici macar o iota. Va asigur ca sunt gata sa raspund oricand inaintea Domnului nostru de afirmatiile facute in articolele mele. Si daca sunt unele greseli inerente naturii umane, ele sunt neintentionate.

Daca doriti sa continuati dialogul cu vreunul din cititorii blogului, sunteti liber sa o faceti, insa cu conditia sa dati dovada ca sunteti un adevarat crestin care respecta si crezul semenilor sai. Eu nu voi mai acorda timp comentariilor dv., pe care le consider adesea jignitoare.

Cu stima,
Lori B.

Tibi says:
19/08/2018 at 17:58
Frate Lori,

Imi cereti sa va respect crezul. Mai intai respectati-i si dumneavoastra pe proprii cititori, dandu-le dreptul elementar sa afle si cealalta fata a monedei. Exista atat de multe pasaje biblice pe care nu le mentionati, desi sunt in Biblie si au legatura directa cu subiectul. Ba subt chiar foarte directe si foarte concludente in privinta subiectului in discutie. De fapt sunt argumente de-a dreptul zdrobitoare, pe care le ignorati si dumneavoastra si biserica, aducand la suprafata doar textele care par sa sustina propriile convingeri si doctrinele bisericii. Aceeasi metoda o folosesc si Martorii lui Iehova, Mormonii si altii.

Nu este cinstit cum procedati, tinandu-le ascunse, iar daca indraznesc sa le scot la iveala, devin deranjant si incercati sa scapati de mine, ca sa ramana cititorii in continuare doar cu pozitia dumneavoastra si a bisericii in privinta acestor subiecte. V-ati creat acest imperiu, in care doriti sa sustineti doar pozitia bisericii, eliminand si ingotrand argumentele biblice de-a dreptul covarsitoare, care contrazic in mod clar pozitia dumneavoastra si a bisericii.

Lansand acest blog public, pe umerii dumneavoastra apasa o mare responsabilitate si sunteti automat obligat sa prezentati lucrurile din toate punctele de vedere. Odata ce este public, nu se poate rezuma doar la argumente preferentiale cu care incercati sa expuneti doar propriile convingeri, mai ales cand se semnaleaza inconsistente si greseli de intelegere.

Pretindem ca suntem ramasita, dar faptul ca suntem putini, nu este o dovada de necontestat ca suntem intr-adevar ramasita. Si Baptistii de ziua a saptea "tin" poruncile, nu numai noi adventistii, ca sa nu mai spun de Miscarea de reforma, care sunt chiar mai "sfinti".

O dovada zdrobitor de concludenta ca suntem gresiti, (inclusiv Ellen White) este aceasta doctrina a judecatii de cercetare. Aici se poate observa extrem de usor contradictiile fata de Biblie.

Pacatele au fost curatate deja total (nu partial) la jertfa lui Isus, nu abia incepand cu 1844:

Evrei 1.3 „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, A FĂCUT CURĂŢIREA PĂCATELOR (inainte de 1844) şi A ŞEZUT la dreapta Măririi, în locurile preaînalte

2 Petru 1.9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că A FOST CURĂŢIT DE VECHILE LUI PĂCATE. (inainte de 1844)

1 Ioan 1.7 „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi SÂNGELE LUI ISUS HRISTOS, Fiul Lui, NE CURĂŢĂ (inainte de 1844) de orice păcat"

1 Cor. 6.11 „AŢI FOST SPĂLAŢI, AŢI FOST SFINŢIŢI, AŢI FOST SOCOTIŢI NEPRIHĂNIŢI (inainte de 1844) în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezea ului nostru.

Evrei 10.10 „Prin această „voie am fost sfinţiţi noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. (Nu cred ca este posibila sfintire fara curatare, mai ales ca textele anterioare intaresc faptul ca am fost deja curatati la jerfa lui Isus)

Evrei 10.14 „Căci PRINTR-O SINGURĂ JERTFĂ EL A FĂCUT DESĂVÂRŞIŢI pentru totdeauna pe cei ce sunt SFINŢIŢI.

Iar in privinta intrarii lui Isus prima data in Sfata Sfintelor in 1844, Stefan contrazice extrem de clar aceasta teorie: STEFAN L-A VAZUT DEJA PE ISUS STAND LA DREAPTA LUI DUMNEZEU, INCA DE ATUNCI!

In plus avem multe texte la fel de clare in Evrei, subliniind ca la inaltarea Sa la cer, Isus a intrat dincolo de perdeaua dinlauntru, ca sa nu fie nici un dubiu si s-a asezat la dreapta Tatalui, ince de atunci. Iar apoi ne explica ca de fapt Isus este perdeaua, deci nu numai ca nu pot fi incaperile separate, dar El chiar le uneste si astfel a facut legatura noastra cu Tatal.

Sunt pasaje biblice atat de clare si asa de simple de inteles, fara sa avem nevoie sa incercam sa inerpretam lucruli atat de simbolice in Daniel si Apocalips si nu numai atat, dar, pe deasupra, si tot felul de notiuni si date istorice. Nu-i nimic rau de stiut daca se poate, fiindca ne intareste credinta, dar ce avem nevoie pentru mantuire ne este descoperit foarte clar si putem sa le intelegem "din pruncie".

Iar 1 Petru 2.24 scrie prea clar ca Isus a purtat deja "pacatele noastre in trupul Lui, pe lemn" (le-a purtat deja pe Golgota, care era in afara cetatii!), contrar invataturii noastre (de la Ellen White, bineniteles), ca Satana va purta pacatele omenirii, ca si tapul in afara cetatii. A facut-o deja Isus, scrie foarte clar. Deci iata alta contradictie atat de limpede fata de Biblie.

Iar afirmatia ca vom ramane fara Mijlocitor la un moment dat, este iarasi o contradictie foarte clara fata de Biblie. Si, din pacate, mai sunt multe altele.

Deci din doctrina aceasta, atat de nebibilica, se poate observa cel mai usor modul cum sunt rastalmacite invataruile asa de clare ale Bibliei. La fel ca Martorii si Mormonii.

Pionerii nostri au facut cat au putut si ei atunci. Nu aveau pregatire in scoli si seminarii, acces la informatii, la Biblia interlineara greaca-engleza, nu aveau notiuni de hermeneutica, exegeza etc. Insasi Ellen White vorbeste despre "adevarul prezent", si ii condamna pe cei care cred ca au deja tot adevarul si resping orice lumina noua. Deci este suspect atunci cand ne cramponam de anumite invataturi, mai ales cand sunt specifice doar bisericii noastre.

Repet, aveti o mare responsabilitate, odata ce ati lansat un blog public! Este extrem de periculos sa prezentati lucrurile doar din punctul dumneavoastra de vedere si al bisericii. Bineinteles ca dati dreptul la replica, insa vad ca tindeti sa-l dati doar celor care sunt usor de combatut.

Domnul cu dumneavoastra!

Cu stima,
Tibi

Tibi says:
19/08/2018 at 08:48
Frate Lori,

Abia acum, dupa ce i-am raspuns fratelui Eugen Dutu, am observat raspunsul dumneavoastra.

Indiferent ce au inteles fratii din lectiunile din 2017 din Galateni si Roamani, ele au afirmat foarte clar in repetate randuri ca legea data la Sinai (nomos) este toata legea. Iar Biblia este foarte limpede ca aceasta lege a fost temporara si s-a sfarsit la venirea Semintei, adica la venirea lui Isus: Galateni 3.19, Romani 10.4; 7.1-7; 8.2; 6.14; Galateni 4.4, 5,8-11; 2 Corinteni 3.7-13; Efeseni 2.15; Coloseni 2.14; Matei 11.13; Luca 16.16; Fapte 15.5 si 10; Coloseni 2.16.17 etc.

PASAJELE ACESTEA VORBESC CLAR DESPRE INCETAREA LEGII DE LA SINAI. Acestea nu au legatura cu pasajele in care Apostolul Pavel incearca intr-adevar sa-i convinga pe unii iudei ca indreptatirea se capata doar prin credinta, fara faptele legii. Sunt doua subiecte diferite.

Cand Pavel spune ca prin credinta nu desfiintam, ci intarim legea, sau ca porunca legii este implinita in noi atunci cand traim dupa indemnurile Duhului, in privinta aceasta tot lectiunile din 2017 au dat raspunsul: "intrucat iudeii venerau legea, Pavel o elogiaza ori de cate ori are ocazia". 1 Corinteni 9:20 „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, CA SĂ CÂŞTIG PE IUDEI.

Pavel avea tot interesul sa nu se puna rau cu iudeii, ca sa nu-i indeparteze si de aceea, vorba lectiunii, le elogia legea ori de cate ori avea ocazia, desi in 1 Corinteni 9.20-21 Pavel precizeaza ca el era sub legea lui Hristos, nu sub legea celor care erau sub lege, adica a iudeilor!

Acelasi lucru l-a facut si in Romani 7.12, unde iarasi elogiaza legea, pentru ca in versetul 6 facuse o afirmatie greu de acceptat pentru iudei: Romani 7. 6. Dar ACUM, AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA CARE NE TINEA ROBI, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.

In Romani 2.13, unde scrie ca trebuie sa implinim legea, nu doar sa o auzim, daca este vorba despre legea de la Sinai, atunci se refera la TOATA LEGEA, conform Bibliei si lectiunilor de anul trecut! Asa ca aici nu are cum sa se refere la legea de la Sinai, pentru ca, in continuare vorbeste despre Neamurile care scrie clar tocmai ca nu au legea data evreilor. Deci conform acestui pasaj si altele, cum este si cel din Galateni 3.19, a existat intotdeauna o lege a lui Dumnezeu, dar scrie atat de clar ca cea de la Sinai a fost adaugata temporar. Si inainte de legea de la Sinai, nu a fost legea celor 10 porunci, sub forma aceea, pentru ca abia atunci a fost adaugata iar inainte de Sinai, inca nu fusese nimeni rob in Egipt.

1 Corinteni 7. 19. Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.

Legea de la Sinai avea 613 porunci. nu doar cele 10. De aceea, iata poruncile lui Dumnezeu, acum dupa ce legea si poruncile de la Sinai au fost inlocuite: 1 Ioan 3.23. Si porunca Lui este (1) sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si (2) sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.
Iar in Ioan 15.10, 14.15, 14.21, si Matei 28.19 Isus clarifica faptul ca noi acum trebuie sa pazim poruncile Lui. (Isus chiar face distinctia clara dintre poruncile lui Dumnezeu si poruncile Sale!)

Ioan15.10 Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.

Ioan 10.17. „Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. 18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu."

Isus si apostolii Sai au tinut nu doar Sabatul, ci si legea ceremoniala. Isus a tinut praznicul, a incurajat aducerea jertfelor la altar, l-a trimis pe leprosul vindecat la preot, dupa legea ceremoniala, iar Isus a fost si circumcis. Si Pavel a tinut praznicul, l-a taiat imprejur pe Timotei si a urmat chiar si un ritual de curatire in templu, dupa care a adus jertfa ceruta de ritual (Fapte 21.26)

Iar daca legea este asa de importanta, cum de Pavel pune problema asa de usor despre lege?

Tit 3.9 „Dar de intrebarile nebune si insirarile de neamuri, DE CERTURI SI CIOROVAIELI PRIVITOARE LA LEGE, FERESTE-TE, caci sunt nefolositoare si zadarnice."

Din nou reiese clar ca argumentele tipice adventiste sunt scoase din context si rastalmacite, incercand sa justifice doctrina care contrazice invatatura biblica atat de limpede in privinta legii de la Sinai. Legea aceea a fost adaugata doar temporar si s-a sfarsit la jertfa lui Isus, fiind inlocuita de Legea lui Hristos. Cand Pavel elogiaza totusi legea, scrie clar ca o face doar ca sa-i castige pe iudei. Aceste adevaruri biblice sunt atat de clare, incat nu sunt negociabile.

Totusi Isus a spus clar ca oricum nimeni nu tine legea (Ioan 7.19), deci degeaba ne laudam noi ca o "tinem". Sunt Adventist de peste 50 de ani si stiu foarte bine ca noi nu tinem Sabatul!

Si de aceea vorbeste Apostolul Pavel despre mahrama care ramane peste inimile unora la citirea Vechiului Testament, fara sa inteleaga ca totul s-a implinit la venirea lui Hristos, iar acum suntem sub Legea si poruncile lui Hristos, asa cum a afirmat Pavel. Daca am intelege lucrul acesta, nu ar mai exista polemici nesfarsite.

Cu stima,
Tibi

Tibi says:
18/08/2018 at 23:22
Frate Eugen Dutu,

Am folosit cuvantul "noi" cu referire la noi adventistii, pentru ca sunt Adventist (foarte activ in biserica) de peste 50 de ani. Este biesrica in care m-am nascut, in care am toata familia, toti prietenii, toata implicarea si toate amintirile.

Insa cand am vazut ca lectiunile de anul trecut au rasturnat total si au contrazis un crez pe care si acum il gasim in doctrine, am inceput sa studiez Biblia din noua perspectiva, propusa de insasi biserica noastra, ca sa vad care varianta este biblica de fapt, cea dinainte sau cea de dupa lectiunile de anult trecut, pentru ca de atunci lucrurile nu mai pot ramane cum au fost.

Odata ce au recunoscut ca atunci cand este vorba despre legea data la Sinai (nomos), se refera la toata legea (si morala si ceremoniala), acest adevar biblic vine in contradictie clara cu invataturile noastre traditionale adventiste. Deci acele lectiuni contrazic in mod clar doctrinele.

Si am constatat ca, conform Romani 2.17-25 si conform altor multe pasaje, cand se vorbeste despre legea data la Sinai, se vorbeste intr-adevar automat despre toata legea (si morala si ceremoniala), asa cum face si Apostolul Pavel. In cazul acesta in toate invataturile de pana atunci cu privire le lege si Sabat, apar erori si contradictii. Inclusiv Ellen White a afirmat ca in Galateni (Galateni 3.19) este vorba despre toata legea. Este o contradictie clara cu doctrina noastra adventista.

Bineinteles nu putem accepta lucrul acesta pentru ca ar fi un dezastru, asa ca trebuie sa apelam la rastalmaciri, scoateri din context, exagerari etc, ca sa pastram traditiile, la fel cum fac Martorii lui Iehova sau Mormonii.

Si tocmai pentru ca este toata legea, de aceea EVREII CARE TINEAU SABATUL, TINEAU IMPREUNA CU EL, TOATA LEGEA, INCLUSIV LUNILE NOI SI CELELALTE SARBATORI, NU LE SEPARAU CUM FACEM NOI ADVENTISTII. Iata texte care spun clar lucrul acesta: 1 Cronici 23.31, 2 Cronici 2.4, 2 Cronici 31.3, Neemia 10.33, Osea 2.11 (aici chiar precizeaza ca vor inceta toate), Isaia 2.11 (aici Dumnezeu le respinge pe toate), iar Levitic 23 chiar precizeaza ca Sabatul este primul dintre celelalte sarbatori.

Iar ca sa nu mai fie nici un dubiu, apostolul Pavel le aminteste si el impreuna, in Noul Testament:

Coloseni 2.16. Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la O ZI DE SARBATOARE, CU PRIVIRE LA O LUNA NOUA SAU CU PRIVIRE LA O ZI DE SABAT, 17. CARE SUNT UMBRA LUCRURILOR VIITOARE, DAR TRUPUL ESTE AL LUI HRISTOS.

Si aici este si raspunsul la intrebarea dumneavoastra! „Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos." Toate acestea si tot Vechul Testament erau o umbra, care s-a implinit in Hristos.

Galateni 4.9. Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? 10. Voi PAZITI ZILE, LUNI, VREMURI SI ANI. 11. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.

Asa ca acesta este raspunsul si la prima intrebare, cu privire la Sabat: atunci cand s-a dat Sabatul, in cele 10 porunci, tot atunci s-au dat si celelalte sarbatori, impreuna cu toata legea, de aceea le amineste si Pavel impreuna. TOATA legea aceea s-a sfarsit la cruce, ori cat ar suna de erezie pentru NOI adventistii!

Spre deosebire de noi adventistii, evreii nu fac focul in Sabat, pana in ziua de astazi, conform poruncii atat de clare din Exod 35.3. M-ati intrebat ce parere am despre porunca Sabatului din textele pe care mi le-ati amintit, iar acum va intreb si eu ce parere aveti despre porunca aceasta atat de clara, pe care evreii continua sa o respecte. Si ca dovada, exista in magazin aragaze cu functia „Sabbath mod", deci este o realitate, pentru ca unde-i lege nu-i tocmeala, daca „tinem legea". Noi adventistii ne permitem totusi sa luam doar anumite aspecte din lege, nu pe baza biblica, ci pe baza de traditie si interpretari preferentiale.

Insa despre unii ca noi adventistii Pavel spune clar ca mahrama o sa ramana pe fetele noastre la citirea Vechiului Testament, pana cand o sa intelegem ca Hristos este sfarsitul legii (toata legea), care a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta. Odata ce a venit Isus, toate s-au implinit in El, iar legea lui Hristos cu poruncile Sale, au inlocuit Legea aceea data la Sinai, lege data doar pana la venirea lui Sa. Numai cand vom intelege lucrul acesta atat de evident, abia atunci va fi data la oparte mahrama la citirea Vechiului Testament.

Nu numai porunca a 4-a aminteste faptul ca Dumnezeu este Creator ci si Deuteronom 10.12. Acum, ISRAELE, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tau, decat… 13. sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? 14. Iata, ale Domnului Dumnezeului tau sunt cerurile si cerurile cerurilor, pamantul si tot ce cuprinde el.

Aici aminteste nu numai poruncile, CI SI RESTUL LEGILOR LUI DUMNEZEU, DATE POPORULUI ISRAEL, care a fost scos din tara Egiptului (iar conform Romani 9.4 sau Romani 11, noi nu suntem Israel), CA FIIND UN MEMORIAL AL CREATIUNII. Deci, conform Bibliei, nu doar porunca a 4-a este un memorial al creatiunii, ci toata legea! Fie ca acceptam fie ca nu.

Si mai sunt si alte texte care amintesc despre Creator, nu numai porunca a 4-a: 2 Imparati 19.15, Neemia 9.6, Isaia 37.16, Apocalipsa 14.

Sabatul nu il gasesc poruncit la creatiune, chiar daca a fost binecuvantat. Tot atunci a fost binecuvantata si casatoria, iar in privinta aceasta Dumnezeu a avut grija sa le dea o porunca: „inmultiti-va si umpleti pamantul". In schimb, cu privire la Sabat, pe care l-a binecuvantat la fel, totusi nu a poruncit nimic. Daca binecuvantarea este porunca, atunci Apostolul Pavel a calcat-o, de vreme ce a fost necasatorit si nu a avut copii.

Deci inainte ca sa ma intrebati ceva cu privire la ceea ce am afirmat, amintiti-va ca atunci cand este vorba despre legea data la Sinai, este toata legea, si ceremoniala si morala, inclusiv Sabatul, care se aflau doar in chivotul vechiului legamant. Si atunci raspunsul il gasiti singur.

Multa sanatate si din partea mea!

Cu stima,
Tibi

Lori Balogh says:
17/08/2018 at 22:33
Frate Tibi,

Am citit comentariile dv. si constat ca dv. nu mai sunteti adventist ( cel putin in privinta crezului pe care l-ati afisat in comentariile dv. ), desi folositi adesea expresia „doctrina noastra". Si eu si fratii de credinta pe care ii cunosc am studiat cu atentie studiile biblice din 2017 cu privire la Romani si Galateni, insa nimeni nu a inteles din aceste studii ce ati inteles dv. Din acele studii reiese clar subiectul care il preocupa pe Pavel: indreptatirea prin credinta si nu prin faptele Legii. Daca indreptatirea se capata doar prin credinta, fara faptele Legii, aceasta nu inseamna ca Legea este desfiintata. O afirma chiar Pavel de mai multe ori in epistolele sale: Romani 2, 13; 3, 31; 7, 12; 8, 4; 1 Corinteni 7, 19, etc.

Eu nu vreau sa intru intr-o polemica nesfarsita cu dv. cu privire la Sabat, Lege, E. G. White si altele, caci nu are sens. Si aceasta pentru simplul fapt ca dv. ati afirmat ca stiti deja care sunt argumentele adventistilor in apararea doctrinei lor. Daca dv. ati ajuns la concluzia ca Sabatul nu mai trebuie respectat ca zi de odihna saptamanala de crestini ( asa cum a fost tinut de Insusi Mantuitorul si apostolii Sai ), eu va respect convingerea. In acelasi timp, va rog sa ne respectati si dv. crezul.

Cu stima,
Lori B.

Eugen Dutu says:
17/08/2018 at 21:26
Frate Tibi
Mi-am verificat ȋn minte toţi fraţii pe care i-am cunoscut vreodată şi care răspund la numele Tiberiu sau Tibi şi sunt convins că nu ne cunoaştem.
De aceea nu ȋnţeleg cum dumneavoastră vă permiteţi să scrieţi folosind persoana I-a plural şi să afirmaţi :

„suntem nevoiti sa filozofam si sa complicam lucrurile scrise atat de clar si limpede"
„avem mare nevoie sa justificam doctrina noastra"
„contrazicem ce scrie atat de clar"
„noi avem nevoie sa rastalmacim ceea ce scrie atat de clar, ca sa ramana doctrina in picioare"

Mă ȋntreb sincer, la care „noi" vă referiţi dumneavoastră?
Este bine să ştiţi că eu nu am devenit creştin azş ca să justific doctrine false şi nici nu petrec timp căutȃnd să „filozofez şi să complic lucruri clare".
Pentru mine Jertfa Domnului Isus Hristos şi mȃntuirea care mi-a fost oferită ȋn dar prin această Jertfă sunt lucruri prea serioase ca să mă ocup cu asemenea fapte, demne doar de mintea celui viclean.
Cum v-aţi permis o asemenea abordare, cȃnd nici măcar nu mă cunoaşteţi?
Dacă dumneavoastră v-aţi ocupat ȋn viaţa dumneavoastră cu asemenea lucruri şi doriţi eventual să faceţi penitenţă publică pentru necinstea de a vă ocupa cu aşa ceva, vă rog frumos să vă exprimaţi corespunzător, folosind persoana I-a singular.

Sau sunteţi cumva doar o persoană care a considerat a fi o cale de urmat aceea de a arunca cu noroi asupra numelui de creştin azş mimȃnd apartenenţa la poporul advent (doctrina azş, lecţiunile azş, cărţile Spiritul Profetic plus o mulţime de comentarii pro şi contra circulă liber pe internet)? Şi mi-aţi spus „frate" doar pentru a ȋncerca să mă faceţi să par ca vinovat ȋnaintea cititorilor acestui blog?
Este cea mai urȃtă posibilitate care mi-a venit ȋn minte şi aleg să o resping, sperȃnd că sunteţi un om cu un caracter mai nobil decȃt cel necesar pentru o asemenea alternativă.

Acum, frate Tibi, dacă doriţi să dialogăm pe subiecte din Sfȃnta Scriptură, vă rog ca pe viitor să vă argumentaţi afirmaţiile.
De exemplu, dacă sunteţi de părere că eu am filozofat şi am complicat lucrurile vorbind despre Deuteronom 5:14, 15, Exod 20:10 şi Exechiel 20:12, 20, vă rog să explicaţi pentru toţi cititorii cum vedeţi dumneavoastră că am făcut eu acest lucru.
Altfel este doar o afirmaţie fără susţinere.

Pe de altă parte, vă rog să vă explicaţi şi eventual să explicaţi şi cititorilor, cum poate fi Sabatul zilei a şaptea, care este un memorial al Creaţiunii prin excelenţă (vezi Exod 20:11), adică face trimitere clar şi limpede la un eveniment trecut, o umbră a lucrurilor viitoare?
Iată afirmaţia dumneavoastră la care mă refer :
„ Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos."

Nu o să fac greşeala de a mă referi dintr-o dată la toate textele amintite de dumneavoastră. Pentru binele tuturor cititorilor vom analiza (sau doar „voi analiza", după cum doriţi) public şi cu de-amănuntul cele scrise de dumneavoastră ȋn cele două răspunsuri la comentariile mele din 12 şi 14 august.

Vă doresc sănătate, frate Tibi şi lumina Duhului Sfȃnt!
Cu stimă
Eugen Dutu

Tibi says:
15/08/2018 at 05:46
Pana la lectiunile de anul trecut gandeam si vorbeam exact ca dumneavoastra. Acele lectiuni m-au trezit si am inteles cat de rastalmacit ne-au fost prezentate lucrurile, cu tot felul de rationamente sofisticate si fortate, doar ca sa ne justificam doctrina.

Apostolul Pavel nu spune ca porunca de mai inainte s-a schimbat, ci spune tocmai ca S-A DESFIINTAT, odata schimbata preotia, lucru care a dus si la SCHIMBAREA LEGII (nu s-a schimbat raportarea noastra la lege, cum sustineam si eu pana anul trecut)

De aceea textele din Romani 5.13 si 14 precizeaza ca PACATUL EXISTA INAINTE DE LEGEA (nomos) DE LA SINAI. Atentie, nu spune inainte de legea ceremoniala, ci spune inainte de lege, adica toata legea (nomos), cum a fost data la Sinai:

Romani 5.13. „Caci INAINTE DE LEGE (nomos) PACATUL ERA IN LUME. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege. 14. Totusi moartea a domnit, de la Adam pana la Moise."

Scrie clar: PACATUL ERA INAINTE DE LEGEA DATA LUI MOISE (toata legea). In alte cuvinte reiese foarte clar ca legea data lui Moise (toata legea) nu a fost de la inceput, ci pacatul a fost de la inceput, chiar dinainte de legea data lui Moise.

Asa ca atunci cand spune ca pacatul este calcarea legii, nu ineseamna strict legea celor 10 porunci, data la Sinai, pentru ca pacatul a existat si inainte de legea de la Sinai (care insist, inseamna toata legea-nomos).

Lectiunea de marti, 31 octombrie, 2017, recunoaste ca „Legea morala exista, CA PRINCIPIU, înainte de Sinai". Nu scrie Legea morala exista inainte de Sinai, ci scrie ca exista doar CA PRINCIPIU, deci nu in forma in care a fosta data la Sinai!

Adam si Eva AU CUNOSCUT PRINCIPIILE MORALITATII MANCAND DIN POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI. Ei nu au avut Decalogul, sub forma data la Sinai, tocmai pentru ca nu au fost robi in Egipt si nu aveau cum sa-si cinsteasca parintii pe care… nu-i aveau! De aceea spune Dumnezeu in Genesa 3.22. Domnul Dumnezeu a zis: „Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, CUNOSCAND BINELE SI RAUL. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci."

Tocmai mancasera din pomul cunostintei binelui si raului si dintr-o data li s-au deschis ochii si au vazut ca sunt goi! Au aflat automat principiile moralitatii, fara oglinda celor 10 porunci.

In Exodul 31.13-17, unde scrie ca Sabatul a fost un semn intre Dumnezeu si poporul Israel, scrie, de asemenea, ca cine il calca va fi pedepsit cu moartea. Deci legea logicii (pe care nu o respectam) nu ne lasa sa o luam pe una si sa o ignoram pe cealalta. Acolo unde scrie ca era un semn pentru Israel, tot acolo scrie si faptul ca cei care il calca trebuie pedepsiti. Inca un exemplu in care se vede cum noi luam doar ce ne convine din Biblie. Stiu deja variantele de raspunsuri, pentru ca si eu le foloseam ca sa apar doctrina, insa inconsecventa ramane totusi clara.Iar punand atat de mult accentul pe Sabat, am ajuns sa facem din el zi de inchinare, ceea ce este fals, asa cum am explicat in raspunsul anterior. VITA MENTIONATA IN PORUNCA A 4-A NU ARE CUM SA SE INCHINE. De aceea este de-a dreptul o blasfemie sa afirmam ca ar exista o zi falsa de inchinare. Nu poate exista zi sau moment fals de inchinare. Noi ar trebui sa ne inchinam in fiecare zi, asa cum scrie despre Daniel sau primii ucenici de exemplu.

In plus am mai mentionat o dovada scrisa atat de clar: 2 Corinteni 3. 11 "CE ERA TRECATOR ERA CU SLAVA" iar versetul 7 precizeaza ca poruncile scise si sapate in piatra erau cu slava, deci tocmai la cele 10 porunci scrise si sapate in piatra se refera ca ERAU TRECATOARE. De aceea spune in Luca 16.16 „Legea si prorocii au tinut pana la Ioan, iar in Matei 11.13 Caci pana la Ioan au prorocit toti Prorocii si Legea" (legea mozaica inseamna toata legea, deci si morala, adica cele 10 porunci. Nu putem sa le separam).

Apoi noi ignoram inca o dovada atat de clara: chivotul care continea tablele celor 10 porunci a fost doar in vechiul legamant, pentru ca acolo se afla si toiagul lui Aron, a carui preotie nu mai este valabila. Erau impreuna in chivot. Noi incercam sa le separam, fara vreun suport biblic. Noul legamant nu mai are chivotul. Cel vazut de Ioan in Apocalipsa este tot chivotul vechiului legamant, pentru ca legamantul nou nu are chivot. Apocalipsa este plina de simboluri, asa ca prin prezenta chivotului evreii intelegeau prezenta lui Dumnezeu. Insist, tablele celor 10 porunci erau doar impreuna cu toiagul lui Aron, nu erau separate cum le separam noi. Iar preotia lui Aron a fost valabila doar in vechiul legamant, deci chivotul cu tot ce cuprindea in el a fost doar in cadrul vechiului legamant, indiferent daca vrem sau nu vrem sa acceptam.

Lucrurile acestea si multe altele sunt scrise atat de limpede si sunt atat de usor de inteles, incat este de-a dreptul o incumetare modul cum le ignoram, le rastalmacim si, mai grav, chiar le respingem, de dragul traditiilor noastre. Iar celor care indraznesc sa le citeze, li se spune ca si Satana vine cu texte biblice. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru cei care incearca sa justifice doctrina noastra adventista. Eu nu mai am curajul sa am atitudinea asta, pe care am avut-o inainte.

Apostolul Pavel scrie ca o sa ramana mahrama pe fetele noastre la citirea Vechiului Testament, pana cand o sa intelegem diferenta dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Hristos este sfarsitul legii care a fost adaugata pana cand avea sa vina El. Pavel afirma acolo (si in alte locuri) ca Vechul Testament era o umbra care arata spre venirea lui Isus, iar odata ce El a venit, toate s-au implinit in El, iar legea Sa cu poruncile Sale, au inlocuit Legea si poruncile acelea date la Sinai, lege data doar pana la venirea lui Isus. Numai cand vom intelege lucrul acesta atat de evident, abia atunci va fi data la oparte mahrama la citirea Vechiului Testament.

Cu stima,
Tibi

Eugen Duțu says:
14/08/2018 at 07:50
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.

2 Îmi permit să apreciez că este o greșeală de logică să citești cuvintele fratelui Pavel din Epistola către Evrei, legate de schimbarea Legii în condițiile schimbării preoției și să concluzionezi că au fost schimbate și cele 10 Porunci.
Dacă e normal să spun că un întreg compus din acte normative s-a schimbat ca urmare a modificării unei părți a lui, e absurd să presupun că toate părțile întregului s-au schimbat doar pe baza modificării menționate.
Reamintesc că cele 10 Porunci constituie oglinda care descoperă PĂCATUL, iar fratele Pavel vorbește clar împotriva acestuia.
Iar câtă vreme discutăm despre păcat ba ne și confruntăm cu păcatul în condițiile noului legământ, este complet greșit să facem aprecieri cu privire la schimbarea vreuneia dintre poruncile Decalogului.
Pe de altă parte, câtă vreme Sabatul poruncii a 4a constituie semnul Dumnezeului nostru, semn prin care El își marchează proprietatea în calitate de Creator dar și în calitate de Eliberator = Mântuitor, este la îndemâna noastră să gândim : cine altcineva decât diavolul în persoană poate fi direct interesat ca cei creați și eliberați să nu mai poarte semnul Tatălui?

Tibi says:
13/08/2018 at 21:32
Frate Eugen Dutu,

Vedeti, acesta este inca un exemplu concret cum suntem nevoiti sa filozofam si sa complicam lucrurile scrise atat de clar si limpede, in loc sa le lasam asa cum sunt, doar pentru ca avem mare nevoie sa justificam doctrina noastra.

Daca dumneavoastra Domnul v-a raspuns la rugaciuni si v-a aratat ca eliberarea din robia Egipteana simbolizeaza eliberarea noastra din robia pacatului (desi nu scrie asa in Biblie), problema este ca si rugaciunilor mele a raspuns si mi-a aratat scris foarte clar in Biblie ca Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Deci toate (tot Vechul Testament) aratau spre Hristos, iar in trupul Sau s-au imlinit toate. Dupa venirea Sa, trebuie sa asultam doar de legea si poruncile Sale, nu de cele care au fost doar umbra Sa. In Leviticul 23.2 scrie atat de clar ca Sabatul este prima pe lista sarbatorilor, spre deosebire de interpretarile noastre.

Inclusiv odihna de la creatiune reprezenta odihna pe care urma sa o aduca Isus dupa jertfa Sa pentru cei ascultatori, care accepta sa intre in odihna Sa ASTAZI. Si aici contrazicem ce scrie atat de clar, ca a hotarat o alta zi, ASTAZI (astazi este luni, de exemplu, nu sambata). Este vorba despre intrarea in ohihna din tara promisa in care evreii au ratat sa intre din cauza neascultarii. La iesirea din Egipt, Dumnezeu le asigura hrana si bautura, iar hainele si incaltamintea nu li se uzau. Apoi in Canaan ar fi curs lapte si miere si ar fi avut odihna, la fel cum S-a odihnit Dumnezeu dupa creatiune. Tocmai de aceea nu scrie ca ramane Sabatul, ci „ramane Sabatisos". Deci nu Sabatul ci odihna, la fel ca odihna care a fost atribuita Sabatului. Bineinteles si aici noi avem nevoie sa rastalmacim ceea ce scrie atat de clar, ca sa ramana doctrina in picioare.

Si inca o dovada ca gresim filozofand, in loc sa lasam Biblia asa cum scrie, este faptul ca am transformat Sabatul in zi de inchinare. Porunca a 4-a nu porunceste inchinarea ci odihna. VITA NU ARE CUM SA SE INCHINE. Din Biblie reiese clar ca fiecare zi este zi de inchinare, nu are cum sa fie doar Sabatul sau o zi. De aceea nici nu are cum sa fie o „zi falsa de inchinare"! Deci, iata inca odata cum gresim filozofand, in loc sa lasam Biblia asa cum scrie ea.

De aceea insist, chiar daca contrazice traditiile noastre, eu de la lectiunile din Galateni si Romani de anul trecut, am inceput sa inteleg si sa stau la ce sta scris atat de clar: legea de la Sinai (nomos) a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta, iar Hristos este sfarsitul acestei legi, nomos (si ceremoniala si morala, toata). Nu sfarsitul raportarii noastre la legea morala! Acum, ca si apostolul Pavel, sunt sub legea si poruncile lui Hristos, nu mai sunt dupa vechea slova. Lectiunile acelea au fost tocmai raspunsul la rugaciunile mele, pentru ca eram confruntat cu problemele acestea si m-am rugat cu seriozitate pentru lumina. Raspunsul a venit din acele lectiuni in care biserica noastra a schimbat invatatura traditionala despre legea ceremoniala si legea morala, recunoscand ca Pavel si evreii nu faceau deosebire intre ele, ci legea insemna toata, si morala si ceremoniala. Numai ca acest adevar rastoarna toata traditia noastra de pana acum si deci este prea grav, asa ca majoritatea au trecut peste acest lucru ignorandu-l si continuind cu sofismele noastre obisnuite si specifice.

Cu stima,
Tibi

Eugen Dutu says:
12/08/2018 at 11:47
Pacea Domnului Isus Hristos să fie ȋn inima fiecărui cititor.

Citind ultimele comentarii la articolele fratelui Lori mi-am amintit de propriile ȋntrebări legate de Deuteronom 5:15, mai precis despre menţionarea sclaviei ȋn cadrul poruncii a 4 a.
Pentru binele celor interesaţi am să scriu ceea ce Domnul, prin studiul cu rugăciune, mi-a descoperit.
Problema care mă interesa ȋşi are originea ȋn versetul 14, verset care e folositor a fi comparat cu Exod 20:10.
Cele două merg ȋn paralel pănă unde Exod menţionează „nici vita ta", iar Deuteronom detaliază „nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale",
Imediat după aceasta amȃndouă menţionează „străinul care este ȋn casa ta" sau „ȋn locurile tale", dar Deuteronom detaliază din nou : „pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească ȋntocmai ca tine."
Iar versetul 15, care este un comentariu ȋntreg la porunca Domnului, se leagă de acest detaliu ȋn primele cuvinte : „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob ȋn ţara Egiptului" sensul fiind evident cel puţin pentru generaţia de evrei care a primit porunca direct, prin gura Domnului : « arată milă robilor, lasă-i să se odihnească ȋn ziua de odihnă, pentru că şi tu ai fost rob, ştii cum e».
Ȋnsă ceea ce urmează ȋn versetul 15 este folosit greşit ȋn multe cazuri cu scopul de a arăta că Sabatul trebuie legat de robie, iar creştinii avȃnd Noul Legămȃnt sunt „LIBERI" să respecte ziua aleasă de oameni ȋn locul celei sfinţite şi binecuvȃntate de ȋnsuşi Domnul.
Citim urmarea versetului 15 : „ şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mȃnă tare şi cu braţ ȋntins, de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă"
Mi-am permis să folosesc italicele ȋn textul sfȃnt tocmai pentru a arăta motivul principal pentru care Domnul pune Sabatul asupra poporului Său, cel de atunci şi cel de azi.
El este ȋn primul rȃnd Creatorul şi apoi Eliberatorul şi Mȃntuitorul, de aceea El ȋşi aşează semnul Său asupra celor mai ȋntȃi creaţi şi apoi eliberaţi de El.
Cȃnd citim Ezechiel 20:12 sau 20:20 problema dispare singură :
12. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.
20. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!"
Deci, dacă judecăm cronologic lucrurile, Creatorul a pus asupra creaţiei Sale semnul Său, iar mai tȃrziu Eliberatorul pune acelaşi semn asupra celor eliberaţi de El.
Este evident că Sabatul arată legătura cu Dumnezeul Cel Atotputernic.
Celor care insistă totuşi cu robia, le reamintesc că ȋn conformitate cu Porunca Ȋntȃia toţi creştinii de astăzi sunt nişte eliberaţi de Domnul nostru din robia păcatului, simbolizată prin „ţara Egiptului, casa robiei", ca urmare ne putem asuma pe deplin toate cuvintele Poruncii a 4a din Deutoronom 5.

Revin cȃnd găsesc timp.

Tibi says:
03/08/2018 at 08:51
Frate Sebastian,

Tocmai asta precizeaza lectiunile din Galateni si Romani de anul trecut, inclusiv un citat introdus acolo din Ellen White, ca apostolul Pavel si evreii nu deosebeau legea morala de legea ceremoniala.

Aici este problema pe care n-am inteles-o pana la lectiunile de anul trecut. Legea mozaica cu AMBELE componenete MORALA SI CEREMONIALA a fost adaugata dupa 430 de ani de la fagaduinta facuta lui Avraam, deci nu de la creatiune. AMBELE au fost adaugate sub forma respectiva. Deci atunci a fost adaugata si legea morala, impreuna cu legea ceremoniala. Asta nu intelegem noi adventistii, ca legea aceea morala nu a fost din vesnicii, sub forma celor 10 porunci, cum au fost date la Sinai.

Legea lui Dumnezeu (morala sau cum vrem s-o numim) a fost bineinteles si inainte de Sinai, insa nu exact sub forma aceea, pentru ca INCA NU FUSESE NIMENI ROB IN EGIPT. Legea lui Dumnezeu care exista dinainte de Sinai are elemente comune cu legea morala data la Sinai pentru ca niciodata nu a fost si nu va fi voie sa furam, sa mintim, sa ucidem etc.

Ca dovada Evrei 7.12 precizeaza ca "odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o SCHIMBARE A LEGII" (atentie, toata legea moazica, conform lectiunilor). Deci la jertfa lui Isus s-a schimbat preotia de la Aron la Isus si ca urmate legea s-a schimbat si ea. Lectiunile si Ellen White au precizat ca lega mozaica inseamna toata legea, deci toata legea s-a schimbat, incusiv cea morala din legea mozaica. Dovada vine mai jos, in versetul 18, unde precizeaza ca SE DESFIINTEAZA ACI O PORUNCA DE MAI INAINTE. Deci chiar subliniaza ca inclusiv poruncile, sub forma aceea de la Sinai, s-au desfiintat, nu doar legea ceremoniala. Asta nu putem noi sa acceptam si nici eu nu puteam pana la lectiunile de anul trecut. Stiu ca pentru noi este o erezie.

Nu scrie nicaieri ca legea ceremoniala s-a desfiintat, iar cea morala a ramas sub forma in care a fost data la Sinai. Dimpotriva, chiar precizeaza ca porunca aceea (de mai inainte sau VECHEA SLOVA) s-a desfiintat, pentru ca apartinea legii mozaice, care a fost adaugata doar pana la venirea lui Isus. NU DOAR LEGEA CEREMONIALA A FOST ADAUGATA, CI AMBELE.

Ca dovada TABLELE LEGII ERAU IN CHIVOTUL VECHIULUI LEGAMANT, care a fost inlocuit cu noul legamant. NOUL LEGAMNAT NU MAI ARE CHIVOTUL (chivotul amintit in Apocalipsa este tot chivotul vechiului legamant, si este amintit ca o asigurare a prezentei lui Dumnezeu, cum erau evreii obisnuiti). Noul legamant nu are cum sa aiba chivotul, pentru ca in chivot era si toiagul lui Aron, a carui preotie a fost valabila doar in vechiul legamant. In noul legamant s-a schimbat preotia lui Aron cu a lui Isus si de aceea precizeaza in Evrei ca atunci S-A SCHIMBAT SI LEGEA SI S-A DESFIINTAT PORUNCA DE MAI INAINTE. Noi spunem invers, ca legea ceremoniala s-a desfiintat, iar legea morala a ramas. Atunci care s-a schimbat? Toata s-a schimbat, cu legea lui Hristos, pentru ca pana la venirea Sa, toate erau o umbra care aratau spre El si urmau sa fie inlocuite, schimbate de El. Deci nici acum nu putem fura, minti, ucide etc, asa cum bine ati spus: "Legea lui Hristos este cel mai bine exemplificată în viața lui Hristos și a apostolilor."

Stiu ca este o erezie pentru noi adventistii, insa sunt prea multe texte care sustin limpede adevarul ca legea mozaica a fost temporara in totalitatea ei.

Noi facem ca si fariseii care cereau neamurilor sa se taie imprejur (noi nu cerem taiera imprejur) si SA TINA LEGEA LUI MOISE (Fapte 15.5). Deci Legea lui Moise inseamna toata legea, nu doar ceremoniala, ci si morala. Iata raspunsul biblic:
Fapte 15.10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si PUNETI PE GRUMAZUL UCENICILOR UN JUG PE CARE NICI PARINTII NOSTRI, NICI NOI NU L-AM PUTUT PURTA?

Din raspuns reiese clar ca nu erau necesare nici taieriea imprejur (legea ceremoniala), nici legea lui Moise, care, repet, inseamna toata legea, deci si cea morala, dar numai sub forma in care a fost data la Sinai, pentru ca oricum NIMENI NU LE-AU PUTUT PURTA!

Inca o dovada scrisa atat de clar: 2 Corinteni 3. 11 "CE ERA TRECATOR ERA CU SLAVA" iar versetul 7 precizeaza ca poruncile scise si sapate in piatra erau cu slava, deci tocmai la cele 10 porunci scrise si sapate in piatra se refera ca ERAU TRECATOARE. De aceea spune in Luca 16.16 „Legea si prorocii au tinut pana la Ioan, iar in Matei 11.13 Caci pana la Ioan au prorocit toti Prorocii si Legea" (legea mozaica inseamna toata legea, deci si morala, adica cele 10 porunci. Nu putem sa le separam).

In plus scrie clar ca Hristos este sfarsitul legii, iar lectiunile din Romani precizeaza ca Pavel se refera si la legea ceremoniala si la legea morala. Deci este sfarsitul legii mozaice in totalitatea ei, a legii nu a raportarii noastre la lege Iar in Evrei scrie ca LEGEA S-A SCHIMBAT, nu raportarea noastra la lege, cum incercam noi sa interpretam. Lucrurile acestea sunt scrise atat de clar si totusi noi le rastalmacim, pentru ca ne incurca…

Stiu bine ce alte argumente imi mai puteti aduce, le cunosc pe toate si multe apar si in articolul fratelui Lori, insa totul se rezuma si se clarifica atunci cand intelegem notiunea clara biblica: legea mozaica inseamna legea ceremoniala si morala si au fost adaugate temporar IMPREUNA, sub forma specifica in care au fost date la Sinai. Pe de alta parte legea universala a lui Dumnezeu a fost si inainte, insa nimeni nu fusese inca rob in Egipt, deci sunt doar asemanatoare pentru ca interzic la fel furtul, mintitul, uciderea etc.

Imi pare rau, nu eu am scris lucrurile acestea atat de clar in Biblie. Si sunt prea clare (de exemplu ca legea mozaica a fost adaugata temporar IN TOTALITATEA EI), scrie prea clar, ca sa fie doar niste interpretari, numai ca contrazic doctrinele noastre si de aceea nu putem sa le acceptam asa limpezi cum sunt. Mai bine le complicam si le scoatem din context (deci nu eu le rup din context, pentru ca sunt scrise prea clar) si mai bine ii acuzam si ii facem in toate felurile pe cei care doar le citeaza, pentru ca noi tindem sa uitam de ele sau sa le rastalmacim.

Ca o concluzie: legamantul avramic avea legile lui de atunci, legamantul mozaic avea legile lui date la Sinai, iar acum noul legamant are legea lui Hristos. Toate au elemente comune, asa cum diferitele tari au legi cu elemente comune si asa cum la schimbarea conducerii unei tari, legile se mai schimba (Evrei 7.12), dar raman elemente comune. Stiu ca nici asta nu va convinge, pentru ca nu este conform doctrinelor noastre, dar si logica are o lege pe care trebuie sa o respectam. Iar Biblia apeleaza din plin si la legea aceasta a logicii mai ales cand enunta anumite notiuni atat de clar.

Multa sanatate!
Tibi

Sebastian says:
02/08/2018 at 11:46
Am înțeles. Problema dvs este Sabatul. Faceți confuzie între Legea morală sau Legea lui Dumnezeu și Legea mozaică sau Legea lui Moise. Apostolul Pavel le deosebea.
Galateni 3:19 – „Atunci pentru ce este Legea (Legea mozaică)? Ea a fost adăugată din pri

Nu cred. Dar acesta era zeul vechilor evrei, nu Dumnezeul tuturor.

Dumnezeu e creat după chipul și asemănarea omului și fiind un personaj imaginar de poveste absurdă, puerilă și primitivă creată de omul primitiv, neștiutor, rasist, misogin, neserios și necinstit e normal să fie înzestrat cu asemenea însușiri. Dumnezeu e o justificare a dorințelor și acțiunilor omului primitiv, neștiutor, viclean, neserios și necinstit. Dumnezeu e un simbol al neputinței, neștiinței, neseriozității, înșelăciunii și absurdului.

Chiar din cartea "sfântă" se deduce că zeul e neștiutor, neputincios, incorect și necinstit.
Aici https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=59&cap=13 se vede cum "Creatorul" Universului n-are de unde să dea niște pământ unor oameni, nu știe ce e pe acel pământ și sugerează trimiterea de iscoade ca să vadă dacă pământul e bun și dacă poate fi ocupat prin tâlhărie, deci zeul "atotputernic, atotștiutor, bun și drept, creatorul Universului" îndeamnă la furt, tâlhărie și război și promite oamenilor un pământ despre care nu știe nimic și pe care tot oamenii ar trebui să-l dobândească prin tâlhărie și război.

Dumnezeu prin definitie nu e rau, El fiind bunatate suprema. Daca crezi ca e rau n-ai inteles nimic din Biblie

Nu cred nimic
ce tot dumnezau in stanga si in dreapta
Stii cum se numeste o persoana pe care nu a vazut-o nimeni decat in povesti?
personal fictiv, imaginar, no asa si in cazul asta.anonim

Biblia nu Îl prezintă rău, rasist sau neștiutor.

De fapt, Biblia nu Îl prezintă așa. Dar atunci când citești, trebuie și sa înțelegi ce citești, nu sa interpretezi cum vrei și sa judeci.

Dumnezeu nu va zice mergi furați Dumnezeu nu va zice mergeți dacă-ți în cap Dumnezeu nu va zice mergeți luați-vă piane din gura unul de la altul Dumnezeu nu va ziceți sa va drogați Dumnezeu nu va zice sa curviți Dumnezeu nu va zice sa sa va bateți între voi mai rău ca animalel Dumnezeu nu va zice sa beți și sa va bateți joc de copii voștri și famili voastre El nu va zice nimic și nici nimic nu va face da mulți sunteți contra lui și nici măcar un singur gram unul singur nu va dați seama puțin de tot ca de mult greșiți față de el și cât îl judecați greșit rău de de tot el nu vrea sa fie haos si pace el nu vrea sa fie certă și înțelegere voi veniți de fiecare dată peste el cu încă o prostie peste prostile care le spuneți nu știți cu ce să-l atacați în fiecare nu mai știți ce sa faceți să-l vorbiți de rău și sa minți în numele lui doar atâta va zic el nu Doarme Niciodată aude și vede și știe totul restul voi dacă aveți puțină inima în voi și sânge Adevărat atunci o sa vedeți și cine minte în numele lui și își bat joc de el și face mișto de el și în numele lui o sa fie jale cu ăla rău.

Pãi nu Biblia îl prezintã așa, ci ateismul (adicã antiteismul travestit). Acum se-nțelege cum de mii de ani numãrul credinciosilor tot crește, comparativ cu numãrul foarte mic al ateilor?
Pentru cã Biblia conține o mulțime de promisiuni și argumente verificate și autentificate constant, altfel Credința nu ar fi rezistat decât o perioadã micã de timp.

Exietenta sau inexistenta vreunui zeu nu poate fi probata, demonstrata, doar crezuta.
In aceeasi ordine de idei nici sa stii ce a determinat la creerea vietii pe pamant nu e posibil.
Cand crezi ca ai gasit toate raspunsurile, dintr o data apar noi intrebari apoi raspunsuri, apoi iar intrebari si apoi iar răspunsuri si asa putem discuta la infinit ca nu ajungem nicaieri.
Credinciosul(crestin, musulman, evreu, hindus, taoist, samanist, juché) va prezenta varianta sa de zeu.
Apoi omul de stiinta varianta lui de creere a vietii. Apoi acela care face o ciorba de religii, zice ca e un adevar in toate si si prezinta si el varianta lui.
Toti discuta, toti prezinta, toti intreaba dar la finalul zilei nimeni nu castiga razboiul, ci doar pleaca cu coada intre picioare, mai invatat, si cam atat.
Toti pot vorbi la infinit, degeaba adevarul nu l va afla nimeni niciodată. Singurul destept e budistul fiindca el e doar un ateu mai spiritual, el nu stie nici stiinta multa, nici religie multa, nici credinta multa, dar fiindca nu l intereseaza de unde venim si incotro ne ducem, el e cel mai castigat atat psihic cat si fizic.

Adevarul nu e detinut de nimeni si de azi inainte zic asta incontinuu pana se intelege.
Ce frumos e sa te concentrezi 100% spre a deveni cea mai bună versiune de a ta, fara ati pune intrebari mai grele decat insasi existenta.