Credeti ca e bine sa credem in Dumnezeu daca acest lucru iti ofera speranta, putere de a merge mai departe, confort mintal si daca astfel ne ajutam intre noi precum fratii?

Eu sunt catolică si iti spun ca credința te face mai puternic. Cu fiecare avem nevioe de ceva superior, de la care putem cere ajutor.

Cred că e bine ca fiecare să facă ceea ce simte că este bun pentru el, ceea ce îl face fericit, fără a aduce prejudicii altora.

Daca vrei sa fii un sclav atunci crede in Yehova. Cum naiba sa crezi in ceva ce stii ca nu exista doar ca sa-ti ofere ceva iluzii mentale?

Iti va oferii si altceva.De exemplu : Ura, rasism, etc.

Corect.

Nu vorbesc de iahve, vorbesc de a crede in ceva ce iti ofera confort mintal

Eu sunt de acord. Whatever floats your boat.

Tu esti un tip inteligent, vreau sa vad ca scrii si un argument

A avea avea putere sa continui e un lucru bun. Iar daca obtii aceasta putere printr-un pucru ce te face sa te simti in mediul tau de confort (ca de exemplu ca te inchini lui Dumnezeu, ca mananci niste ciocolata la 4 dimineata, ca faci o plimbare nocturna, etc.) nu vad de ce n-as fi de acord.
Ar fi culmea sa ai ceva impotriva doar fiindca oamenii tind sa caute zone de confort.

Ai zis Dumnezeu. Dumnezeu este denumirea data de romani lui Yahve. Iar apoi, doar a crede orbeste in ceva, asta nu-ti ofera niciun conform mental, doar iluzii. In religiile pagane de exemplu, oamenii pracricau spiritualitatea autentica, meditau. Se dezvoltau mental fara credinta oarba in zei care le promite marea cu sarea daca se supuneau religiei, asa cum se intampla in cazul lui Yahve si al crestinismului.

Se poate doar ca nu este indeajuns ce spui tu ca sa te faca sa crezi in Dumnezeu. Credinta nu e o alegere, multi nu inteleg asta.

Ba da prietene, credinta este o alegere, pentru ca noi prin credinta alegem sa IL credem pe Dumnezeu pe cuvant, alegem sa IL urmam. Este ca si dragostea, dragostea este mai mult decat un sentiment, sentimentele vin si pleaca, dragostea este o actiune, o hotarare, o alegere, ''aleg sa te iubesc orice ar fi'' cat de multi oameni nu au promis asta ca apoi sa nici nu mai stie cum te cheama? Mi s-a intamplat un lucru bun, aleg sa cred in Dumnezeu pentru ca am un sentiment care ma indruma acolo, brusc se intampla un lucru care mie mi se pare rau, sentimentul s-a dus si credinta dispare, dar alegerea din inima, credinta adevarata, iubirea adevarata ramane chiar si in momentele grele, este foarte greu sa faci astfel si nu spun ca multi dintre noi am face asta intr-un moment de tulburare totala, probabil toti ne-am pierde, dar slava Lui Hristos ca El ne va tine, chiar daca noi ne vom clatina si vom cadea.

Atunci de ce nu alegi sa crezi in Allah? Iti ofera aceleasi lucruri si in plus multe virgine.

Da, am auzit despre asta. Dar am ales sa cred ceea ce imi face bine si sa ascult un tata care ma iubeste. Acest tata iubeste toti oamenii, si pe cei buni si pe cei rai cu aceeasi dragoste, El nu face diferente.

Deci toti oamenii vor ajunge in rai?

Daca ar fi dupa Domnul atunci da, dar Dumnezeu nu ia pe nimeni cu sila in rai, Domnul nu iti poate forta mana, Domnul a dat fiecaruia libertatea de proprie alegere si liberul arbitru, tu alegi ce sa faci. Nimeni nu ajunge din intamplare in iad sau rai, este vorba de o alegere, ca sa ajungi in iad trebuie sa treci de Domnul care nu vrea sa ajungi acolo cu nici un chip, trebuie sa treci de dragostea Lui, de indurarea Lui, de mila, bunatatea, credinciosia Lui, trebuie sa treci de cruce si de Hristos, cand ai ales sa IL respingi pe Domnul si nu vrei sa auzi de EL cu nici un pret, atunci tu ti-ai ales drumul, iadul asta este, despartirea de Dumnezeul caruia i-a pasat de tine mai mult decat orice si nu a crutat nici pe fiul Sau pentru tine. Am vazut de curand un film foarte interesant bazat pe biblie, il recomand. https://www.youtube.com/watch?v=0WOS8N-5bd8&t=1850s

Deci este destul ca eu sa nu vreau sa aud de Dumnezeu si prin asta merit sa ajung in iad?

Nu, din moment ce nu vrei sa auzi de Dumnezeu vei merge in locul unde nu exista Dumnezeu, asta este alegerea, cand nu vrei sa vezi plaja, te duci la munte, cand urasti lumina, stai in intuneric, cand urasti iarna, vei iesi din casa in plimbari sau excursii vara. Daca nu vreau sa IL am pe Domnul, voi pleca acolo unde El nu este. Dumnezeu este binele, daca urasti binele vei face opusul. Domnul spune sa nu minti (vei minti in alegerea opusului), sa nu furi (vei fura) sa nu urasti pe nimeni (vei ura), sa nu te bati (te vei bate), sa nu ucizi, sa nu injuri, sa nu curvesti, sa nu faci avort, sa nu te imbeti. Vezi tu, nu spun ca toti cei care nu IL au pe Domnul sunt vinovati de toate astea, dar spun ca Domnul este bunatatea si sfintenia desavarsita si cine respinge binele si adevarul, ce ii ramane de ales, ce va urma cand uraste lumina? Nu un om care nu cunoaste va merge in iad, ci unul care stie ca face raul, ca exista Dumnezeu, ca va veni o judecata, ca este pacatos si a facut raul, ca are nevoie de indreptarea vietii, ca nu se poate indrepta independent de Domnul, unul care stie ce face, care este constient de faptele lui si nu vrea indreptare, care continua sa respinga Lumina si Adevarul. In iad nu vor suferi toti la fel, fiecare va plati pentru raul pe care l-a facut, pentru ca nu L-a acceptat pe Hristos care a platit cu viata Lui pentru faptele rele, si care vrea sa ne indreptam si sa traim in ascultare de El, in sfintenie, departe de rau, dar iadul nu are alt scop decat despartirea de Domnul, si NU pentru noi a fost facut, ci pentru ingerii cazuti, noi nu avem ce cauta acolo, nu este locul nostru, Domnul ne-a promis imparatia cerului, nu iadul. Daca iubesc, adevarul, neprihanirea, dragostea, libertatea, credinciosia, darul prieteniei, bunatatea, mila, indurarea, atunci de ce as alege sa resping pe cel care mi-a spus sa pazesc toate astea? Noi suntem liberi sa alegem, exista doua puteri, binele si raul, liberi sa ascultam de Domnul sau de dusmanul Lui. Cand iti inchizi mintea si inima ca sa nu asculti vocea Domnului care iti spune ca te iubeste si vrea sa ai o viata curata plina de dragoste si sa ai relatii bune cu cei din jur, sa ii ajuti si sa raspunzi cu dragoste, vei incepe sa asculti alte voci. Nu sunt eu cel care judeca, eu doar spun ce am citit si auzit, dar nu este important ce cred eu, ci este important ce crede Dumnezeu, eu pot gresi, este un subiect foarte sensibil pe care nici cei mai mari teologi nu l-au inteles pe deplin, este prea complex si noi suntem prea marginiti ca sa putem intelege asa ceva, mintea noastra nu poate digera asa ceva. Dar de un lucru sunt sigur si pot sa ti-l afirm, Dumnezeu a spus, nu eu. Ca judecata Lui va fi dreapta orice ar fi, si unii teologi spun asa ''Isus a spus (daca ar fi vazut acei oameni minunile care s-au facut in cetatea asta s-ar fi pocait)'' prin urmare am putea presupune ca Domnul stie si cine s-ar fi pocait daca ar fi stiut adevarul si cine nu, deci El stie mai bine in orice situatie, poate ca le va da imparatia unora care daca ar fi auzit adevarul s-ar fi pocait, si nu au ajuns la cunoasterea Lui. Raspunsul meu este ''Nu stiu, Domnul stie mai bine'', doar mi-am dat putin cu parerea si am incercat sa clarific cateva lucruri, dar este prea complex si sensibil pentru a-l putea dezbate noi doi aici. Eu ma bazez pe caracteristicile Domnului ''Dreptate (deci nu va face nimic nedrept), Bunatate (deci nu va face nimic care nu este bun), Sfintenie desavarsita (Deci El nu poate nedreptati si pacatui niciodata).

Deci prin credinta sa in Dumnezeu, un om sa inceapa sa duca un stil de viata mai nobil, sa aiba o speranta si sa inceapa sa se puna in miscare pentru alti. Nu suna rau dar totusi, cat ii este de folositoare cu adevarat credinta sa daca prin ea omul nu castiga prea multe? Daca un om ar avea doar o superficiala credinta care nu cunoaste cu adevarat ceva, nu il va ajuta in vreun fel sa evolueze mai departe. Va avea un oarecare confort mintal, se va bucura la auzul diferitor cuvinte ce vor ramane doar niste simple cuvinte in cele din urma daca nu va face ceva. Va avea o oarecare speranta, dar totusi undeva in adancul sau va ramane acel gol al necunoasterii.
Doar o simpla credinta oarba nu ii va fi de mare folos unui om, daca isi va petrece viata limitandu-se doar la ea, neincercand sa o faca sa devina o credinta vie, ce cunoaste.
Se va trezi in cele din urma resimtitand mai mult sau mai putin acel „deranj" din inima sa, pentru ca a lasat ca timpul sa treaca pe langa el fara sa se fi ales cu ceva de pe urma sa. Pentru ca nu a iesit din zona sa de comfort incercand sa inteleaga aceasta lume, sa il inteleaga, sa il cunoasca cu adevarat pe cel in care se increde, sa vada daca lucrurile chiar sunt asa cum credea sau nu.

Cred ca ii este mai benefic unui om sa se increada in ceva, chiar daca acesta nu are cea mai corecta credinta. In acest fel isi mai lucreaza inima si poate pe viitor ii va fi mai „usor" cu unele lucruri. In acest fel nu face chiar tot ce il taie capul, se mai pune in miscare, nu priveste doar la cele materiale, mai pune si pe altcineva mai presus de el.
Dar nici sa creada orbeste in ceva nu este iarasi bine.
Un om ar trebui sa isi doreasca sa vada cat mai clar lucrurile, sa le vada tot mai mult la lumina zilei, sa afle multe lucruri, sa inteleaga cu adevarat motivele din spatele multor lucruri. Pentru aceasta el ar trebui sa realizeze ca se plimba in bezna ca un orb, ca se impedica de orice lucru si ca de fapt nu cunoaste nimic. Ar trebui sa realizeze ca trebuie ajutat, ca are nevoie de lumina si ca el de fapt nu a avut-o vreodata. Nu cum multi oamenii se incred in propria lor putere si au impresia ca ei nu au nevoie de vreun ajutor caci ei detin adevarul. Ar trebui ca el sa si-o doreasca cu adevarat si sa fie in stare de orice pentru a avea-o.sa simta chiar ca se stinge daca nu ajunge la unele raspunsuri. Ar trebui ca el sa insiste cu adevarat, sa isi doreasca nespus de tare aceasta lumina, sa nu se lase cu una cu doua daca usa nu ii se va deschide si nu ii se va da hrana de care are nevoie. El ar trebui sa insiste pana ce ii se va deschide in cele din urma.
Prin aflarea si intelegerea cu adevarat a diferitor lucruri, omul isi poate creste iubirea tot mai mult pentru Dumnezeu si aproape. prin aceasta iubire el va fi motivat sa faca tot felul de lucruri, va fi motivat sa lucreze si va avea parte de multe cunoasteri ce ii vor desfata inima. Va cunoaste iubirea din Dumnezeu, proprietatea acestei iubirii ce da nastere altor iubiri. Va avea un tel, nu va mai vi ca un om ce nu stie nici el daca vrea sa traiasca, daca vrea sa sa aiba Viata.

Daca tie iti ofera putere sa stii ca nu esti singur si ca mai lupta cineva cu tine e ok, eu sincer prefer sa am incredere decat in mine si sa nu imi pun increderea in ceva ce nu e demonstrat acum fiecare cu parerea lui.

Https://www.youtube.com/watch?v=rzcb9Aus5p0

Ti am oferit mai sus un link cu un parinte care iti va raspunde la toate intrebarile tale.

Dumnezeu exista, in religia ortodoxa sunt evidentiate existenta lui Dumnezeu prin multe lucruri, dar in special prin urmatoarele :

1. Lumina de la Ierusalim care se pogoara in fiecare an si nu arde cateva secunde chiar daca o pui in ochi sau pe par, te poti duce cand vei dori sa te convingi singur de aceasta minune mare, candelele de la Sf Morman se aprind singure atunci!

2. Agheazma mare sau mica, savarsita de orice preot ( indiferent cat e de vrednic sau nu ) care nu se strica niciodata. A fost dovedit si stiintific ca agheazma are o structura deosebita a moleculelor de apa dupa ce este sfintita.

Poti chema un preot acasa sa faca o agheazma oricand si sa te convingi. Pastreaza aceeasi apa in 2 vase, unul in care va fi facuta agheazma si unul doar cu apa de la robinet. Si vei vedea ca in timp una se strica dar agheazma nu! Minune care o poti savarsi in casa ta in orice perioada a anului

3. Sfintele Moaste, mergi la Lavra la Kiev sa vezi sute de moaste care stau de sute de ani ( poate nu crezi inca in minunile care se savarsesc) dar trupurile lor nu se strica, asta arata ca dupa moarte exista ceva ce s-a propovaduit prin Sfanta Biserica.

Toate cele bune!

Dar tu de gandit singur nu poti