Depinde de la caz la caz.
Tind să cred că adevărul e undeva între.
În majoritatea cazurilor strict îndoctrinarea religioasă este de vină - în lipsa ei individul ar fi gândit sănătos -, dar în unele cazuri şi un potenţial scăzut, un nivel de inteligenţă mai special, care nu permite individului mai mult de atât.
Normal sa fie diferenta de potential, iar in cazul persoanei cu potential scazut, este tendinta de a adopta adevaruri. Asfel el adopta ceea ce ii hraneste slabiciunile si ceea ce este promovat mai mult, iar asta este tot un fel de indoctrinare. Si slabiciunile se pot cultiva, omul se poate sensibiliza educativ(cred).
Nu. De la Hristos incoace e mai corect sa spui "invata un copil sa fie smerit", sau "invata un copil sa fie ascultator" sau "invata un copil sa fie loial". iar cand mai creste "invata un tanar sa se jerfeasca pentru un scop nobil". Respect.
Eu chiar nu stiu ce sa zic in astfel de cazuri! Poate pe undeva exista un sambure de adevar, o oarecare influenta, cum spune si @NOname. Eu n-am exemple reale.
Ai mei, intre un tata ateu, care nu mi-a vorbit despre religie, o mama credincioasa, dar non-practicanta (si care niciodata nu mi-a vorbit despre Dumnezeu), intre un regim comunist, unde nu se studia religia in scoli, ce as fi putut sa aleg?
Am ales sa cred, pana la o varsta! Nici eu nu stiu de ce... cert e ca pe la 13-14 ani cantam in corul Bisericii M-a ales un preot, cica aveam voce!
Acum sunt parinte si la randul meu, ca si ai mei...refuz sa-mi influentez copilul, dar asta nu inseamna ca nu-i vorbesc despre religie sau orientarea mea. Consider ca este destul de influentata la scoala si atunci ii povestesc si despre alte religii sau partea mea de adevar (ateism).
Ai mei m-au invatat sa fiu om! Eu fac acelasi lucru cu copilul meu...inainte de orice! Restul e can-can...si o alegere proprie a fiecarui individ in parte, indiferent de educatie!
P.S. "Invata un copil sa ucida, iar el va ucide" - au fost criminali celebri care credeau in Dumnezeu si parinti oripilati de fapta fiului lor!
Nu cred ca ai inteles raspunsul lui Mihaela. Afirmatia "restul e can-can" este valabila in functie de afirmatia anterioara: "Ai mei m-au invatat sa fiu om! Eu fac acelasi lucru cu copilul meu...inainte de orice!".
Om inseamna a gandi sanatos, obiectiv. Doar gandind obiectiv poti fi om, obiectivismul este valabil pentru toate persoanele, subiectivismul tine de persoana, inseamna slabiciuni, egoism, ipocrizie, etc.
"ca si atunci cand orbii s-ar certa ca nu exista cer: "nu exista cer", "ba exista cer, un cer frumos, GALBEN"..."ba cerul tau ii urat, ROSU"
Si cerul nu-i nici rosu, nici galben." - Spui asta pentru ca nu poti vedea subiectivismul, nu poti face diferenta de valori, si implicit nici poti vedea rezultatele, efectele produse de acele valori.
Nu tine totul de educatie, iar uneori, rezultatul este total opus educatiei primite.
Ambele.Majoritatea ateilor au fost crescuti crestini de mici dar au cercetat si si-au date seama ca nu exista Dumnezeu.Nu e totul indoctrinare.
Nu pot crede. Parintii ateilor nu au pus accent in educarea copiilor pe acele valori religioase, ei nu si-au sensibilizat copiii, nu au promovat superstitia si subiectivismul in aceeasi masura si cu atata patima ca parintii religiosilor, ei au fost ceva mai obiectivi.
Si parintii mei au fost si sunt religiosi, m-au educat in aceasta directie, dar nu au insistat, nu au fost perseverenti, nu au pus patima, nici macar nu m-au dus la Biserica(din cate imi aduc aminte), ei au pus accent pe alte valori, cele religioase au fost doar de ocazie.
Nu din lipsa de potential ci din lipsa de ratiune logica.
Da este vorba de incapacitatea de a intelege ca religie nascuta din minciuna, impuse prin crime si amenintari cu moartea, o religie care si astazi traieste din sarlatanie si i-l slaveste pe Lucifer, nu poate avea nimic cu Dumnezeu!
Si acum raspunsul la intrebarea ta este" Invatat-l pe un fanatic religios ca ucide in numele lui Dumnezeu, si el va ucide atat de multi incat de frica va ajunge seful bisericii crestine!
Religia mi s-a transmis ca un mesaj de iubire, daca familia mea nu ar fi fost religioasa as fi avut altul
ce as fi schimbat la iubirea asta superba, daca as avea un copil as fi absolut paranoic mai sever cu el ca sa nu ajunga un distrus ca mine in adolescenta.
nu sunt impiedicat de prostie pentru a renunta la doamna religie, iubirea ma impiedica pentru ca pana acum am impartit totul cu ea, la fel s-ar intampla si cu doamna filozofie sau doamna stiinta daca ele nu mi-ar spune ca gresesc tot timpul si nu m-ar face sa ma simt asa de idiot
Este vorba despre incapacitate dar nu cea a religiosilor.
Un enunc nu poate procrea, un orb nu realizeaza ce este lumina, un surd nu poate intelege o simfonie, un ateu nu poate intelege niciun fel de filosofie transcendentala.
Iar un credincios nu poate realiza diferenta de valorare a informatiei(obiectiva sau subiectiva).