Nu stiu daca exista sau nu, de fel nu spun nici da nici nu in toate privintile, momentan pot fi numit ateu in privinta lor, daca s-ar dovedi empiric as crede
Nu, nu si nu.
Luna era? Sursa de lumina pe acolo era? Becul de la bicicleta? Masina care a trecut?
Se poate pune si imaginatia ta. Daca tu crezi in asa ceva, este evident ca poate iti este frica sa nu ti se intampla si fix in anumite momente creierul, de teama, actioneaza si inventeaza frica ta.
Era lună. Altă sursă de lumină nu era, mici mașină, iar eu n-am bec pe bicicletă. Sunt și eu sceptic cu privire la aceste lucruri, mai ales că nu mă tem de ele. Probabil că era imaginația, sau de la oboseală.
Da cred! Mi se trag perdelele singure, mi se mișca tacamurile in sertar, aud șoapte, mă simt atinsă, privita, urmărită. Si eu am auzit de la nașa mea când i-a povestit bunicii ca atunci eu când eram la câteva luni, ea, nasul, varul cu câteva luni mai mare, am pornit la Moldova. I-aa zis ca ea a stat cu mine și varul meu pe bancheta din spate, iar ca mama a stat in dreapta nasului meu. Nu a stiu ca ascult, a zis ca intr-o curba, o femeie vânătă si ciufulita cu hainele in dungi a ieșit din tufișuri si imediat s-a ridicat in sus. A mai spus ca nasul meu a pus așa o frana in cât bagajele si eu cu varul meu ne-am răsturnat pe acolo...
Poate ai schizophrenie, de ce nu filmezi asta, vreau sa vad
Si daca as filma, ca in multe alte cazuri, s-ar spune ca e trucat.
Nu mă duc la popă. Nu mă interesează părerea lui. Nici la psiholog n-o să mă duc pentru că am văzut două chestii albe. Nu m-a afectat cu nimic, doar m-a speriat pe moment.
Ori ai scris la misto ori esti nebuna...
Vai normalule...
Eu personal cred in existenta spiritelor, nu in felul ala in care se intampla in filme, gen sa iti vina in casa, sa te bantuie, sa dea cu tine de pamant, chestii.
Bossa100000 întreabă: