Credeti ca grădină edenului a existat cu adevărat sau e un termen spiritual?

Povestea Creației din Geneză relatează locul geografic al Eden și al Grădinii între patru râuri Fison, Gihon, Tigru, Eufrat, și trei regiuni Havila, Asiria și Cuș (deseori tradus ca Etiopia). Sunt ipoteze ce situează Edenul la sursa râurilor Tigru și Eufrat (nordul Mesopotamiei în Irak, Africa și Golful Persic.

Mulţi cred că omenirea îşi are originea într-un asemenea loc. Iudaismul, islamismul şi religiile creştine învaţă de secole că Dumnezeu i-a aşezat pe Adam şi pe Eva în grădina Edenului. Biblia spune că viaţa lor era liniştită şi fericită. Trăiau în pace unul cu altul, cu Dumnezeu şi cu animalele. Plin de bunătate, Dumnezeu le-a oferit posibilitatea de a trăi veşnic în acel mediu încântător (Geneza 2:15–24).

Şi religia hindusă învaţă despre un paradis străvechi. Budiştii cred că marii conducători spirituali, sau buddha, apar în epocile de aur, în care lumea este ca un paradis. Totodată, în numeroase religii africane găsim relatări foarte asemănătoare celei despre Adam şi Eva.

De fapt, ideea paradisului originar se regăseşte în cele mai multe religii şi ritualuri. Istoricul Jean Delumeau afirmă: „Multe popoare credeau într-un paradis primordial, caracterizat prin perfecţiune, libertate, pace, fericire, belşug, precum şi prin lipsa constrângerilor, a tensiunilor şi a conflictelor... Această credinţă a creat în memoria colectivă o nostalgie profundă după paradisul pierdut, dar nu uitat, şi o dorinţă arzătoare de a-l redobândi".

S-ar putea oare ca toate aceste relatări şi ritualuri să aibă o sursă comună? Ar fi posibil ca în „memoria colectivă" a omenirii să fi rămas amintirea unui fapt real? A existat într-adevăr grădina Edenului? Au existat cu adevărat Adam şi Eva?

Unii pun la îndoială existenţa lor. În această eră a ştiinţei, mulţi consideră că asemenea relatări sunt simple legende sau mituri. Şi, surprinzător, cei care se îndoiesc nu sunt toţi laici. Mulţi lideri religioşi le spun enoriaşilor că această grădină nu a existat niciodată şi că relatarea biblică este doar o metaforă, un mit, o fabulă sau o parabolă, subminându-le credinţa în ea.

Gândiţi-vă: Evenimentele din grădina Edenului s-au petrecut în urmă cu aproximativ 6 000 de ani. Potrivit dovezilor, ele au fost aşternute în scris de Moise, care s-a bazat pe tradiţia orală sau chiar pe unele documente existente atunci. Însă Moise a consemnat acele evenimente la circa 2 500 de ani de la derularea lor. Pe timpul lui Moise, Edenul era deja istorie. În plus, este posibil ca reperele geografice, precum fluviile, să se fi schimbat de-a lungul miilor de ani. Scoarţa terestră este dinamică, în permanentă mişcare. Regiunea în care a fost, probabil, şi Edenul se află într-o zonă seismică — aici având loc aproape 17 la sută dintre cele mai mari cutremure de pe glob. În aceste zone, schimbările sunt foarte frecvente. Mai mult, se pare că Potopul din zilele lui Noe a modificat caracteristicile topografice ale pământului în moduri pe care efectiv nu le putem cunoaşte. *

Iată însă câteva informaţii pe care le cunoaştem: Relatarea din Geneza prezintă grădina Edenului drept un loc real. Două dintre cele patru fluvii menţionate în Geneza — Eufrat şi Tigru, sau Hidechel, — există şi astăzi, iar câteva dintre izvoarele lor se află la o distanţă foarte mică unele de altele. Relatarea biblică ne dezvăluie chiar numele ţărilor prin care curgeau fluviile, precum şi resursele naturale cunoscute în zona respectivă. Aceste detalii erau relevante pentru oamenii din Israelul antic, care au fost primii cititori ai consemnării biblice.

Găsim astfel de detalii în mituri şi în basme? Nicidecum. Ele omit detaliile ce pot fi verificate ori combătute cu uşurinţă. Iată cum încep de obicei basmele: „A fost odată ca niciodată într-o ţară îndepărtată". Scrierile istorice însă conţin detalii pertinente, iar relatarea despre grădina Edenului se încadrează în această categorie.