Credeți că în existența noastră și în universul în care trăim mai există lucruri pe care nu le putem cuprinde cu mintea, pe care nu le putem înțelege?
Dacă răspunsul e da, cum pot unii nega cu atâta certitudine și atâta vehemență, posibila existență a divinității?
În decursul istoriei, oamenii au negat de prea multe ori existența unor lucruri care au fost descoperite niște ani mai târziu. De prea multe ori s-au înșelat.
De ce am crede acum că am ajuns la un capăt de drum, că nu mai e nimic de descoperit? Inclusiv dovezi ale existenței divinității?
Dacă e doar necesar să ajungem la un anumit nivel de dezvoltare psihică pentru ca divinitatea să ne poată fi revelată?

Credeți că în existența noastră și în universul în care trăim mai există lucruri pe care nu le putem cuprinde cu mintea, pe care nu le putem înțelege?

cred ca exista in prezent lucruri care nu le putem înțelege,asa cum nu puteam înțelege ce anume determina ploaia,dar cu timpul am aflat

Dacă răspunsul e da, cum pot unii nega cu atâta certitudine și atâta vehemență, posibila existență a divinității?

nu uita ca atunci cand omul nu a stiut ce e trasnetul a spus ca e zeus,acest raspuns nu raspundea la nimic de fapt, zeus determinat trasnetul dar pe zeus cine l-a creat? cine la dterminat pe zeus sa posedeze asemenea putere? puterea cum a aparut pana la urma? intelegi tu faptul ca nu stim cum a aparut big bang,cum a aparut viata nu inseamna ca dumnezeu exista,un dumnezeu mai mult incurca ecuatia de fapt, un creator apare din nimic,un creator extrem de complex atat de complex incat creaza toata complexitatea din absolut nimic,desigur ca omul crede pentru ca asa a fost indoctrinat si ca se afla in zona de confort iar credinta nu cere dovezii,de unde stim ca nu exista dumnezeu in prezent?
simplu absolut nimic din ce pretinde teismul nu exista dovezii,nu exista minuni,miracole,relevati,sarpe vorbitor,inviere din morti,nastere dintr o virgina etc
În decursul istoriei, oamenii au negat de prea multe ori existența unor lucruri care au fost descoperite niște ani mai târziu. De prea multe ori s-au înșelat.
daca citesti istoria vezi ca oamenii mereu sau inselat cand au spus ca un zeu e cauza

De ce am crede acum că am ajuns la un capăt de drum, că nu mai e nimic de descoperit? Inclusiv dovezi ale existenței divinității?

nu e vorba de capat de lume,e vorba de prezent,cum ar fi sa credem in absolut orice doar ca sa dam o posibilitate,oare de ce crestini sau oprit in a cunoastealte religi sau zeii? ei cunosc oare adevarul suprem? care e acela? sunt atatea secte,religi crestine toate se vor a fi unicate, eu cred ca o persoana teista e dogmatica, limitata, inchisa la minte nu un sceptic, un sceptic nu poate fi dogmatic, nu are logica


Dacă e doar necesar să ajungem la un anumit nivel de dezvoltare psihică pentru ca divinitatea să ne poată fi revelată?

daca consumi si droguri sigur ajungi la relevati de astea nebunesti

Divină este viata in sine. Dumnezeu nu există. Nu e nimic dincolo de mintea noastră. Universul e acelasi. E infinit. Nedelimitat in timp si spatiu. Nu exista in nicio dimensiune a sa un creator. Universul a existat dintotdeauna. Energia din care exista totul nu se distruge si nu se creeaza, ea doar exista. Cam asta învățam la fizica.

Cei care neaga cu vehementa se aseamana cu fratii lor opusi numiti crestini care sustin cu vehementa existenta Dumnezeului biblic. Eu cred ca cel mai bine este sa fii deschis spre orice posibilitate si sa fii pregatit pentru orice.

Posibilitatea unei entitati superioare noua care nu are nicio influenta asupra universului nostru nu poate fi exclusa cu desarvarsire.
In schimb, existenta Dumnezeului biblic poate fi exclusa din start. Existenta lui violeaza legile fizicii, liberul arbitru, conceptia umana despre bine si rau.
In decursul istoriei, biserica a negat de prea multe ori ca Pamantul este sferic, considerandu-l plat. Oamenii de stiinta ai acelei care si-au dat seama ca Pamantul nu poate fi plat au fost numiti heretici si trimisi la moarte.

Din moment ce multi nu stiu cine sunt, ei crezand ca sunt corpul (instrumentul) si nu adevaratul EU(spiritul, care controleaza corpul de la distanta) avem destul de multe lucruri de invatat.

Da, infinitatea de exemplu. Universul este infinit iar mintea umana nu poate concepe asta.

Cat despre divinitate, daca te referi la zeul biblic atunci te pacalesti singur.

Daca spui divinitate si nu te referi la ceva concret (la Dumnezeu de ex.) e greu, daca nu imposibil, sa descoperi ceva. Cei care se refera la Dumnezeu au macar un punct de plecare - cuvantul Sau, dar discutia tot nu are rost deoarece nimeni nu stie daca exista Dumnezeu. Oamenii CRED ca exista Dumnezeu, altii cred altceva, nu este om care sa nu creada in nimic si nimic nu este credibil. A insista ca cineva stie exact ca exista acel lucru in care crede decredibilizeaza mai mult acel lucru. O discutie trebuie sa aiba la baza adevarul pentru ca sa merite sa discuti, indiferent daca se ajunge sau nu la o certitudine

Referitor la ultima ta intrebare, in cazul meu, da, a fost nevoie de o dezvoltare psihica si experimentala pentru a avea parte de ceva revelator divin.

Totul tine de experienta, si a fost un drum lung de parcurs.

Insa am invatat ca niciodata nu e prea tarziu sa se intample anumite revelatii. Desi m-am gandit la asta de multe ori, ca a fost prea tarziu.
Nu, niciodata nu e prea tarziu.

Eu toata viata am avut paralizii in somn in care eram secata de puteri, de viata, atacata de demoni. De pe la 6-7 ani am inceput sa am astfel de episoade. Cam de pe atunci incepusem sa am si orgaszme in somn, ceea ce pentru un copil la varsta aia nu e normal. Am facut si research despre asta, nu am gasit nimic despre astfel de fenomene la varste atat de fragede. Insa am gasit informatii despre succubus si inccubus. Si asta avea sens, facand legatura cu ce traiam eu.

Pana atunci, totul era ok, adica nu tin minte sa fi avut parte de nasoale psihice, sau de alta natura.

De cand am visat un demon urias, negru, cu coarne care ma imbratisase (deci nu era paralizie prima oara), totul a inceput sa se schimbe.
Nu ma uitam la filme horror, nu aveam tangente pe atunci cu cinematografia, parintii incercau pe cat posibil sa ma fereasca de astfel de triggere.
Deci in niciun caz nu aveam cum sa-mi imaginez sau sa atrag asa ceva.

Pe vremea aia aveam o vecina de etnie rroma care ne facea farmece (da, suna ridicol), care se tot mira de noi, ce fericiti suntem.
Ne trezeam cu broaste in casa (nu aveau pe unde sa intre), tot felul de resturi dubioase in fata usii, si eu am inceput sa ma manifest ca o posedata prin casa, sa ma tavalesc pe jos, sa urlu, simteam ca ceva malefic ma poseda, eram pe jumatate constienta, nu puteam sa controlez ce faceam.
Dupa ce fusesem la preot, imi revenisem.

Eventual, ne-am mutat. Insa paraliziile in somn reincepusera. De fiecare data cand intrebam cine e, ce vrea de la mine, mormaiau demonic mai ceva ca in filmele horror. Si ma loveau. Ma sufocau, si ma trezeam pe jumatate moarta, eram zombie, nu mai eram in stare de nimic.

Nu ma rugam, mi se parea o prostie. Oricum spuneam rugaciuni mecanic, doar ca sa fie acolo. O data tin minte ca visasem o voce groasa de barbat care-mi atrasese atentia sa ma inchin frumos sau sa ma rog, si ma trezisem cutremurata.

Am fost agnostica, pe alocuri atee toata viata. Si acum cand ma gandesc la vocea aia, am fiori. Mi-a dat de gandit, ma rugasem o perioada, dar apoi iar renuntasem.

Dar situatia familiala se inrautatise din ce in ce mai rau. Si abia de curand am aflat ca acei demoni mi-au inrait si parintii.
Am avut gandirea eronata in tot acest timp ca ai mei m-au urat. Dar nici ei nu stiau ce fac, nu puteau controla, dupa cum mi-au si explicat. Eu cu tatal meu am avut o relatie foarte apropiata cand eram mica, m-a iubit foarte mult, si petreceam mult timp impreuna. Si toata viata am crezut ca ma uraste. Si abia de curand mi-a zis ca ma iubeste, dupa ce au disparut si episoadele demonice.

Ca sa nu o mai lungesc...incerc pe cat posibil sa fiu scurta dar nu se poate.

Pana cam acum un an, cand am inceput sa ma trezesc noptile pe la 3:33, si cum sunt o fire destul de curioasa, am inceput sa ma documentez pe internet ce inseamna. Multi din experienta lor au spus ca asta e semn divin, ca cineva incearca sa-mi comunice ceva. Sunt foarte multe explicatii despre asta.

Apoi am inceput sa am vise lucide, cum ca totul e ok cu ai mei, zici ca eram intr-un univers paralel, ca avem o relatie armonioasa, ca ma iubesc samd. Vise pe care de obicei nu le aveam.
Si incepusem dupa atatia ani sa vorbesc cu dumnezeu, sa ma rog. Dar nu in sensul conventional, cu mers la biserica sau rugaciuni respectand regulile biblice. Pur si simplu, am inceput sa vorbesc. Sa fiu eu insami, sa ma exprim in stilul specific, fara constrangeri religioase.


Am fost si la o anumita ghicitoare, sa-i spun asa. NU la VRAJITOARE! Femeie normala, careia ii era si rusine sa -mi ceara bani.
Si fara sa-i povestesc nimic inainte, mi-a ghicit tot trecutul si ce urma sa se intample. A fost cea mai revelatoare experienta avuta de mine vreodata. Am plecat de acolo socata.

Si dupa atatia ani de zile s-a intamplat minunea. Dintr-odata totul a fost ok, ai mei s-au schimbat, zici ca au fost exorcizati.
Chiar si ei au avut parte in trecut de farmece, blesteme, vraji si tot felul de rahaturi. Cu rude la fel de toxice, care se ocupa cu asa ceva.
Nu stiu daca demonii au legatura cu farmecele, dar poate s-au adunat mai multe.

Nu am mai avut nici paralizii in somn, ceea ce era un fenomen nelipsit la cateva zile, saptamani sau luni. A trecut un an si ma simt mai bine ca niciodata. Ma simt libera spiritual si stiu, o simt ca ceva divin a facut asta. Intuitia nu ma minte niciodata.
Am avut parte de destule semne. Nu l-am visat pe dumnezeu per se, dar mi s-a aratat in mai multe moduri si mi-a comunicat, m-a indrumat chiar si spre acea femeie care mi-a ghicit si m-a indrumat ce sa fac, cum sa actionez.

Urasc tot ce tine de religie. Urasc dumnezeul din biblie. Mi-am dorit sa nu existe un astfel de zeu sadic, cinic, ilogic.

Nu sunt nici acum sigura ca exista dumnezeu dupa aceasta minune si eliberare de care am avut parte.
Dar ceva acolo inexplicabil exista.

Nu ma intereseaza ce cred altii, cum nici pe mine nu ma intereseaza in ce cred altii.
Am vorbit cu cativa schizofrenici (diagnostificati astfel) si au fost dovezi ca demonii pe care ii posedau si tormentau, se extindeau si in afara ariei personale. Isi faceau aparitia si de fata cu cei cu care astfel de schizofrenici aveau contact in viata reala.
Am adus schizofrenia in discutie, pentru ca multi mi-au spus ca sunt schizofrenica. Schizofrenie nu a fost, in cazul meu. Pentru ca nu aveam halucinatii in viata reala.

Traiesc/experimentez ceva, cred in acel ceva.
Si ii cred si pe altii care au experimentat ce am experimentat eu, nu ii cred nebuni.

Nu am povestit ce am povestit doar ca sa fac pe cineva sa creada intr-o divinitate, in demoni sau in ghicitoare, am povestit ca asa am simtit, cand ti-am vazut intrebarea.


Repet, totul tine de experientele pe care le are fiecare.


https://media.giphy.com/media/AntiGePC2DKGQ/giphy.gif


Pe planeta se intampla triliarde de chestiuni ciudate, fara explicatie.
Sunt o persoana open minded si accept orice posibilitate de existenta a ceva, daca demonstreaza palpabil ca exista.



Poate daca nu traiam ce am trait, nu mai eram persoana care sunt astazi. Si ma bucur al dreacu de tare.
It's all about the Butterfly effect.

Sunt fuckd up fix in sensul in care trebuie si numai cei ca mine ma inteleg perfect.
Si cei care au trecut prin ce am trecut eu. Si sunt destui.


M-am ales cu anumite perceptii cognitive, un anumit awareness care m-a facut mult mai intuitiva, si mai constienta, mai puternica.
Nu ma mai raneste nimic psihic. Am devenit imuna.

Multi probabil aveau un major breakdown psihic sau se dadeau batuti.

Pentru ca in fond, dupa toate aceste experiente, pot spune ca sunt o supravietuitoare, o invingatoare.

M-am luptat cu demoni reali. Si am invins.


Daca chiar dumnezeu a facut toate astea numai sa ma intorc la el si sa ma vada cum ma tavalesc pe jos rugandu-ma, so be it!
I don't care anymore.
Mereu ma gandesc ca suntem niste personaje din Sims.

Si eu daca eram dumnezeu faceam la fel. Gaseam placere sa-i tormentez pe altii pentru entertainment. Il inteleg.




E cumva oare coincidenta ca toate paraliziile in somn se incheie doar cu o cruce cu limba? Si scapi? Si eu am incercat asta si a functionat. Si din paralizia demonica iesi in general fooarte greu.

Dumnezeu (impreuna cu aliatii lui, demonii) a fost Jokerul meu, eu am fost his Harley Quinn.
Sau poate dumnezeu chiar a fost acei demoni. Sau poate eu am fost acei demoni?
Nu stim nimic. Nimeni nu stie absolut nimic despre existenta, moarte, universul in care traim.

Putem doar sa speculam.

Concluzia? Nu fiti nici crestini, nici atei, fiti doar fukkd up.

Embrace the darkness. O sa-i multumiti intr-o zi. Pe asta o stiu sigur.

Nu putem sti, cel putin intr-o stare constientã sau vie, doar când suntem adormiti sau morti. Omul nu poate trece de a 3... 5-a dimensiune in lumea constientã, adicã realitatea. Probabil divinititatea "Dumnezeu" este in a 10a dimensiune, dar este separat de univers, fiind inexistent farã timp si spatiu dar totusi legat si reprezentând tot ce existã.

Nu stim totul pe o raza de un milimetru, ce sa vorbim de Univers?

Dragul meu Hammurabi,
Mintea umană nu poate cuprinde în întregime un anumit concept, deoarece limitarea își spune cuvântul. Noi, oamenii, analizăm și înțelegem în manieră superficială diferite aspecte. Îți pot exemplifica. Să analizăm cu atenție actul mârâirii(mârâitul). Privind doar de la suprafață, un om mârâie pentru a da impresia că poate bate pe oricine. La o a doua privire, mârâitul înseamnă eliberare emoțională, o decleștare, o detensionare senzorială, o autentică relaxare a organelor bucale externe(buzele) și a organelor faciale(obrajii) prin încleștarea buzelor, prin dezvelirea danturii și prin emiterea sunetului specific din gâtlej, ceea ce constituie actul mârâirii.
Așadar mintea umană nu poate lucra la capacitatea de 100%, omițând detalii semnificative.