De aia se cheama "credinta" si nu "certitudine asupra existentei lui Dumnezeu bazata pe ani intregi de rationamente, studii, deductii". Credinta e un fel de indragosteala, doar ca ceva mai grava. Ma refer la cea bagata bine in cap de la virste fragede sau cea la care ajungi la varsta adulta in urma unor probleme de sanatate/personale pe care ai impresia ca le-au rezolvat rugaciunile si nu faptul ca tu ai fost in stare. Asta cu atei vs credinciosi e ca la pesedei vs restul. Efectiv nu ai ce discuta, ca majoritatea sunt imuni la orice argumente logice si de bun-simt.
Ai dreptate
Ai dreptate foarte mare,e pierdere de timp atat,ei au ca scop doar propaganda atat,nu sa fie o minte deschisa spre stiinta,ratiune,spre ceva nou, ei stiu totul, asa ca da e pierdere de timp, am dat ignor multor minti inchise ca numai ai ce discuta cu ei, nu esti de acord cu ei =iadul vesnic e de tine
Care e rostul întrebării tale?
Aștepți comentarii de genul -" ce bravo ești!"?
"e pierdere de timp atat, ei au ca scop doar propaganda atat, nu sa fie o minte deschisa spre stiinta, ratiune, spre ceva nou," - zău? Mi-ai adus ceva argumente și n-am acceptat?
Ți-am scris - sunt dispus să ascult și dacă sunt convingătoare - să accept! Ai adus barem unul?
Sau tot de ce ești în stare e să dai ignor?
Credinta in Divinitate nu mi-a fost afectata din discuiile cu ateii, insa cu timpul am realizat ca au dreptate cand zic ca creationismul e fals, tin minte ca cu ceva timp in urma era un nene care spune ca omul si maimuta au un stramos comun, can: am inteles asta am inteles si teoria evolutiei, deci anumite concepti de ordin stiintific nu religios mi-au fost schimbate.
Asta e foarte important! E absolut ok sa crezi dar sa ramii cu discernamint si sa constientizezi intreaga sarlatanie de controlat masele care e religia, in special asta a noastra "stramoseasca" cum le place sa o tot alinte.
Daca unii credinciosi apuca sa poarte o astfel de conversatie cu o persoana necredincioasa iti zic eu ca nu o asculta pana la pacat deoarece incep si ei sa gandeasca (minune, stiu) si la un moment dat zic,, nu gata. opreste-te. nu o sa reusesti sa ma transformi intr-un ateu". De parca ar fi ceva rau daca omul isi rapeste 5 minute din viata lui pretionasa pentru a-si pune niste intrebari dar ma rog...
Nu am nimic cu credinciosii. (nu cu toti) Am doar ceva cu cei care si-au intors capul DOAR pe partea religie si nu s-au uitat DELOC pe partea stiintei. Apoi sa compare una cu alta si sa vada care este mai logica (cum am facut eu). Cand am facut asta, eu am ales sa cred in stiinta, deoarece stiinta are mai multe dovezi decat religia si se aseamana foarte mult cu ceea ce vedem noi astazi.
Si mai am ceva cu credinciosii care. daca le zic ca nu cred in dumnezeu, incep sa ma injure (dand dovada de bunatate si de foarte buna educatie man. ce stii tu ) Sa fii credincios si sa faci ca o maimuta in situatii de genu'. Asta inseamna sa fii (nu mai zic.)
In rest nu am nimic cu ei. Daca s-au gandit bine la treaba asta. au ales sa creada si imi respecta mie alegerea si nu au nimic cu mine pentru ca am facut aceasta alegere... atunci nici eu nu am nimic cu ei.
Teoretic, dacă îmi aduci dovezi logice și solide că viața putea apărea din întîmplare din materie nevie, să evoluționeze în diversitatea pe care o avem și mule alele - sunt dispus să le ascult și chiar să accept! Doar că n-am întîlnit pînă acum așa ceva.
P.S. Am fost ateu înainte,
Nu mi-as pune la îndoială credința doar pentru argumentele aduse de o persoana atee.
Ca crestina am si eu argumentele mele si motive sa cred, intr-o conversatie despre D-zeu cu un ateu as avea si eu ceva de spus pentru a-mi sustine punctul de vedere si a continua sa cred, nu doar cel ateu.
Poate eu l-as face sa se îndoiască de posibila inexistentă totala a unei divinitati.
De fapt...Nu m-as indoi niciodată de nimic in viata pentru spusele cuiva in incercarea de a-mi schimba opiniile si deciziile.
Nu sunt convinsă 100%.Nu știu daca am sa fiu vreodata.Probabil ca o conversatie de genul m-ar face sa-mi pun niște întrebări.Dar nu mi-ar afecta credinta.In fond, eu am ales sa cred.
Tu nu ai ales sa crezi, ai fost îndoctrinata de mica sa crezi in religia ta
Nu.De fapt, tatăl meu era ateu.Nici măcar nu voia sa intre in biserica, i se păreau prostii si îmi zicea si mie asta.In plus, eu am început sa cred mai tare pe la 15 ani.
Maicata nu ti-a spus de dumnezeu?
Ba da.Dar nu a încercat sa ma convingă sau sa ma oblige.Mi-a zis doar părerea ei.
Si acum tatal tau e ateu? sal saluti din partea mea, sa-i spui ca mai exista ateii nu e singurul
Nu mai e
Trist,sa pocait, i este frica de iad a?
Nu.Nu asta a fost motivul.
Pe mine nu. În realitate, nici nu există dovezi sau argumente reale, complete şi solide care să negheze existența lui Dumnezeu. Dacă credința ta este reală şi sinceră, atunci nimic nu te poate afecta. Totuşi, o convorbire conflictuală dintre un om religios şi un ateu îți poate pune la testare credința.
Isi testeaza credinta si atat? pentru asta exista categoria asta, o sa propun sa se numeasca test de credinta
Da, este şi un test de credință pe care persoana religioasă îl poate trece sau nu. Eu sunt o persoană religioasă, dar şi complet ştiințifică. Eu pun semnul EGAL între ştiință şi religie; acestea nu se anulează reciproc, ci se completează. Cei care consideră că sunt 2 lucruri diferite se înşeală. Am purtat discuții cu atei convinşi, care aveau argumente bune contra divinității aşa cum e văzută în special de cei mai în vârstă. Parțial, sunt de acord cu ei. Poate că lumea spirituală nu e aşa cum cred cei mai mulți că este, poate că este doar o altă dimensiune.
Răspunsul meu la întrebarea ta este DA, dar ar putea să o influențeze în bine, nu în rău (nu ai specificat în ce sens să afecteze). Dacă aş discuta cu cineva mai deştept decât mine aş învăța lucruri noi şi aş înțelege mai bine d.p.d.v. ştiințific lumea creată de Dumnezeu.
A cerceta ceea ce crezi, a pune la indoiala pentru a vedea daca este adevarat ceea ce crezi este o dovada de inteligenta si ar trebui ca orice credincios sau ateu normal sa o aiba, insa nu in sensul ca un crestin vorbeste cu un ateu care ii baga tot felul de aiureli in cap.
In mod logic, nu ar avea ce argumente sa imi afecteze credinta in Dumnezeu, deoarece chiar existenta mea dovedeste ca El exista. Nu s-a inventat si nu se va inventa argumentul imbatabil care sa dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu, asa ca NU. Oricum consider ca in ziua in care nu mai cred in Dumnezeu existenta mea nu mai are niciun sens.
Existenta ta dovedeste ca parintii tai exista. Faptul ca ai impresia ca viata ta nu mai are sens fara credinta asta in buru-buru e reflexia tristului adevar ca nu ti-ai gasit un scop in viata independent de mintuire si alte povesti penibile.
Eu cred ca de depinde de tine si de persoana cu care vorbesti, daca persoana cu care vorbesti e convingatoare si tu usor de convins, atunci va reusi sa te castige de partea ei, daca persoana cu care vorbesti e convingatoare si tu greu de convins atunci va veti certa cateva ore apoi veti schimba subiectul sau veti pleca.
Nu e vorba de a convinge un om Cristina e vorba de a fi deschis la minte, o discutie rationala nu porneste direct de la o convingere, numai are rost sa vorbim daca x e deja convins si inchis la minte, tu ai o minte deschisa asta am observat, e foarte bine ma bucur
Aici e dupa tine, cam tu decizi in cine vrei sa crezi. Daca cineva te face sa te indoiesti ori persoana respectiva are o putere persuasiva bine dezvoltata ori nu esti tu sigur de credinta ta.
Raspunde cu da sau nu te rog