In mod sigur traim in ultimii ani ai acestui sistem vechi.
Conform Bibliei, Sfarsitul Lumii a inceput prin anii 1840 si da, noi traim in perioada de sfarsit a vietii pe pamant.
Nu a vietii pe pamant ci a umanitatii necredincioase. Reciteste 2 Petru tot capitolul 3.
Daca Dumnezeu avea de gand sa distruga Pamantul ca planeta o facea la potop cand acea civilizatie corupta L-a facut sa-I para rau ca a facut pe om. Soarele nu poate arde mai mult decat atat. In plus in interiorul Pamantului e foc. Dumnezeu a facut universul care se supune legilor fizice neconditionat pentru ca materia nu are vointa libera ca sa fie trasa la raspundere si sa fie distrusa.
Citit Bine 2Petru unde spune CLAR ca acest pamant va fi distrus DAR noi asteptam O NOUA PLANETA. Dumnezeul tau este supus a lucrurilor facute de EL. Dumnezeul meu poate modifica ceea ce a facut.
Dumnezeul adevarat nu inlocuieste ce e bun si nu e supus lucrurilor facute de El ci le reconditioneaza. Va innoi fata Pamantului.
2 Petru 3 se refera la lumea cu guvernarile umane si nicidecum la pamantul propriuzis.
13. Dar noi, dupã fãgãduinta Lui, asteptãm ceruri noi si un pãmânt nou, în care va locui neprihãnirea.
Ceruri noi sau o noua guvernare si pamant nou sau o noua societate de oameni in care va locui neprihanirea.
De ce n-ar fi un nou cartier in Bucuresti? Biblia se intelege literar cu exceptia cartilor APOCRIFE.
Ai uitat de Psalmul 104:5:"Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina."
Pai poti tu sa clatini pamantul?
5. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuintã nici de lampã, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina. Si vor împãrãti în vecii vecilor.
Si asta o fi simbolic pentru tine.
"niciodată nu se va clătina" - nu mai umbla cu interpretari de ale tale personale. E clar ca se refera ca Pamantul nu se va clatina niciodata adica nu va fi distrus niciodata.
"5. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuintã nici de lampã, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina. Si vor împãrãti în vecii vecilor." - nu este necesar un templu propriu-zis în acest oraş. Templul evreiesc din antichitate a fost doar o prefigurare a marelui templu spiritual, care există de când Dumnezeu Tatal l-a uns pe Isus Mare Preot, în anul 29 e.n. (Matei 3:16, 17; Evrei 9:11, 12, 23, 24). Un templu presupune şi o clasă preoţească, clasă care să-i aducă lui Dumnezeu Tatal jertfe în folosul poporului. Dar toţi cei ce fac parte din Noul Ierusalim sunt preoţi (Revelaţia 20:6). Marea jertfă, viaţa umană perfectă a lui Isus, a fost oferită o dată pentru totdeauna (Evrei 9:27, 28). În plus, toţi locuitorii oraşului au în mod individual acces la Dumnezeu Tatal.
Când gloria lui Dumnezeu Tatal a trecut pe dinaintea lui Moise, la Muntele Sinai, faţa lui Moise a început să strălucească atât de tare, încât în prezenţa fraţilor săi israeliţi a trebuit să şi-o acopere (Exodul 34:4-7, 29, 30, 33). Vă puteţi imagina deci strălucirea unui oraş luminat în permanenţă de gloria lui Dumnezeu Tatal? În el n-ar fi niciodată noapte şi n-ar trebui să fie luminat de soare sau de lună. El ar răspândi veşnic lumină (compară cu 1 Timotei 6:16). Noul Ierusalim este scăldat într-o astfel de lumină strălucitoare. Într-adevăr, această mireasă şi Mirele ei Rege devin capitala organizaţiei universale a lui Dumnezeu Tatal, „femeia" sa, „Ierusalimul de sus", despre care Isaia a profeţit: „Soarele nu-ţi va mai fi lumină ziua, nici luna nu-ţi va mai da lumină prin strălucirea ei. Dumnezeu Tatal îţi va fi o lumină veşnică şi Dumnezeul tău, frumuseţea ta. Soarele tău nu va mai apune şi luna ta nu va mai descreşte, căci Dumnezeu Tatal îţi va fi o lumină veşnică şi zilele tale de jale vor lua sfârşit". — Isaia 60:1, 19, 20; Galateni 4:26.
O lumină pentru naţiuni
Aceeaşi profeţie a mai prezis: „Naţiunile vor veni la lumina ta şi regii la scânteierile strălucirii tale" (Isaia 60:3). Revelaţia arată că aceste cuvinte se referă la Noul Ierusalim: „Şi naţiunile vor umbla prin lumina lui, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în el. Porţile lui nu vor fi închise deloc ziua, căci acolo nu va fi noapte. Şi vor aduce în el gloria şi onoarea naţiunilor". — Revelaţia 21:24-26.
Cine sunt ‘naţiunile’ care umblă prin lumina Noului Ierusalim? Sunt oameni care odinioară făceau parte din naţiunile acestei lumi rele, dar care acum se lasă îndrumaţi de lumina revărsată prin intermediul acestui oraş ceresc glorios. Printre ei se află în primul rând membrii marii mulţimi, care au ieşit deja „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile" şi care se închină lui Dumnezeu zi şi noapte împreună cu clasa Ioan (Revelaţia 7:9, 15). După ce Noul Ierusalim va coborî din cer, iar Isus va folosi cheile morţii şi ale Hadesului pentru a-i învia pe morţi, lor li se vor alătura milioane de oameni care altădată au făcut parte din „naţiuni" şi care ajung să-l iubească pe Dumnezeu Tatal şi pe Fiul său, Mielul, Soţul Noului Ierusalim. — Revelaţia 1:18.
Cine sunt oare „regii pământului" care ‘îşi aduc gloria în el’? Ei nu sunt regii care au domnit literalmente pe pământ, regi consideraţi ca grup, pentru că aceştia vor fi distruşi în timp ce vor lupta împotriva Regatului lui Dumnezeu la Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16; 19:17, 18). Atunci sunt oare oameni de rang înalt din naţiuni care devin membri ai marii mulţimi sau sunt regii înviaţi care se vor supune Regatului lui Dumnezeu în lumea nouă (Matei 12:42)? Puţin probabil, pentru că, în majoritatea cazurilor, gloria lumească a acestor regi s-a stins demult. Aşadar, „regii pământului", care îşi aduc gloria în Noul Ierusalim, trebuie să fie cei 144 000, ‘cumpăraţi... din orice trib, limbă, popor şi naţiune’ pentru a guverna ca regi împreună cu Mielul, Isus Cristos (Revelaţia 5:9, 10; 22:5). Ei aduc în oraş gloria pe care le-a dat-o Dumnezeu, sporindu-i strălucirea.
"Când gloria lui Dumnezeu Tatal a trecut pe dinaintea lui Moise"
Doar o rectificare, acolo era FIUL.
Sfarsitul umanitatii necredincioase se apropie.
Posibil,dar nu conteaza asta, conteaza ce faci cu viata si timpul care ti s-au dat.
Tic Tac Tic Tac nisipul din clepsidra se scurge.
Da. Sunt vremurile din urmă. Însă... Se pare că sunt mulți orbi și surzi.
"Au ochi dar nu văd, urechi dar nu aud..."
De ce spui ca trăim vremurile alea tu? Eu am primit răspuns ca trăim vremurile alea și ca sa ma ingrijesc de suflet nu de asta mai mult. Dar de ce crezi asta?
Apocalipsă înseamnă revelație in greacă. Deci ce legătură are cu sfârșitul lumii. Ideea de apocalipsă ca armaghedon e una străină de gândirea creștină. Este inutil sa ne gândim dacă suntem sau nu în zilele sfârșitului pentru că sfârșitul fiecăruia poate fi mai devreme față de cel universal. Dar dacă ești curios, în Sf. Scriptură se spune despre semnele sfârșitului:
Predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei 24, 14);
Convertirea poporului iudeu la creştinism (Matei 24, 10 şi 12);
Căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi (Matei 24, 4);
Înmulţirea războaielor şi a veştilor despre războaie (Matei 24, 67);
Mari catastrofe în natură (Matei 24, 7 si 29);
Venirea lui Enoh şi Ilie (Apocalipsa 19, 1);
Apariţia lui Antihrist (II Tesaloniceni 2, 3 - 11; I Ioan 2, 18), care va săvârşi împreună cu apostolii săi mincinoşi tot felul de semne ca să amăgească pe oameni. Acesta se va substitui lui Hristos şi va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Matei 24, 5 si 11);
Arătarea pe cer a „semnului Fiului Omului" (Matei 24, 30), adică a crucii.
Multe dintre aceste semne ale Apocalipsei, spune pr. Dumitru Stăniloae, „cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta vor avea o aparenţă lipsită de echivoc. De aceea mulţi vor putea să le indice ca prezente, înainte de a se produce real, şi mulţi vor putea contesta realitatea lor, când se vor produce de fapt.
anonim_4396 întreabă: