Credeti in Dumnezeu?
Daca da, credeti ca depresia, anxietatea si orice alta boala de natura psihica si fizica poate fi vindecata cu ajutorul Lui?
Intrebarea mea se axeaza pe bolile de natura psihica -chiar credeti ca ele se pot vindeca strict cu ajutorul credintei? Sau sunteti sceptici in ceea ce priveste vindecarea bolilor psihice? Sau credeti ca doar psihiatrii se pot ocupa de aceste boli?
Credeti totusi ca cele de natura fizica pot fi vindecate asfel? Iar cele psihice nu?
Sau credeti ca e completa nebunie sa va lasati bazati strict doar pe credinta pentru a rezolva o problema de natura medicala indiferent daca fizica sau psihica?
Provoc si rog pe cei ce vad intrebarea sa nu o ignore indiferent din ce punct de vedere raspund si sa dea un raspuns cat se poate de argumentat, daca pot!

In vremea lui iisus nu exista depresia, anxietatea si orice alta boala de natura psihica dar iisus a vindecat cele de natura fizica, credinta muta munti din loc Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20). Condiția care se cere, credința cât un grăunte de muștar, pare infimă pe lângă ceea ce se oferă: mutarea munților din loc. Este posibilă realizarea unor lucruri extraordinare cu atât de puțin?

"Sau credeti ca e completa nebuniehappy sa va lasati bazati strict doar pe credinta pentru a rezolva o problema de natura medicala indiferent daca fizica sau psihica"

Orice om cu putina educatie ar crede o completa nebunie sa crezi ca o rugaciune te va vindeca de o boala, mai ales cand e vorba de o boala pe care stiinta a inteles-o si a rezolvato.

Da cred în Dumnezeu și da, cred că Dumnezeu poate cu ușurință să ne vindece instant dacă vrea de orice boală psihică și fizică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să apelăm la ajutorul medicilor câtă vreme nu ne dauneaza acest ajutor lumesc. Dumnezeu ne-a dat intelepciunea de a vindeca boli prin stiinta medicală ca să avem grijă unii de altii.

Pana nu ne intoarcem la Tatal sau asa cum spune Lacan despre registrul simbolic si psihoanaliza despre Legea Paterna nu vom putea gasi armonía.

Intre structura si limba este o diferenta ca pe inauntru si ca pe dinafara (structura versus limba).

Sau antropologíe versus lingüística. Sau entitate versus existenta (esenta versus aparenta, substanta versus accident) si mai multe variante care vorbesc despre acest discernamant. In spaniola verbul "a fi" nu este lipit ci acest verb este distins in ser y estar. Ei au respectat limbajul vechi si nu au unificat acest verb. Fac diferenta dintre structura si reprezentaré. Freud, Schopenhauer, etc., ne vorbesc mult despre reprezentaré.

Acest structuralism poate sa devina perturbat, depresiv, etc. Mai bine omoram un madular/element decat sa fie tot organismul aruncat in gheena (Matei 5:29). Mai bine decartam atomismul si ne aliniem cu organicismul. Organicismul gaseste pilonii fundamentali a-i structurii si functionalismul adecvat. De ce sa ne chinuim sa gasim o geometríe care nu este functionala?

Cand vorbim de structura (inconstient) vorbim de Autoritatea Tatalui care a determinat-o. Are o matrice o engrama.

Deci vorbim de realitatea si adevarul inmanent (inmanentism). Acest inmanentism este diferit de reprezentationism. Hume face diferenta dintre experienta si impresiune.

Immanence, Intentionality and Representation in Thomas Aquina de Patricia Moya Cañas*

Problema este ca avem anumite grupari care nu definesc lucrurile ci se identifica cu alte sisteme. Cand nu definesti ceva esti confuz si incepi sa te identifici cu orice.

Exista o lupta intre Cultura (patriarhat) si Natura (utopie). Intre lumea formelor, principiilor si valorilor contra etologistilor si cei care considera omul un animal (etologie versus antropologíe). De la mecanicism la Darwin si toti behavioristii astia (vezi La Etología como ciencia de la cultura* de Gustavo Bueno).

Descartes este cu natura si ne invata ca suntem masini. Trage frontiera de la omul animalic pe cand Platón de la omul rational (constiinta moarala, suflet).

Complexul Oedip care isi omoara Tatal, Legea Tatalui lui Lacan, etc., ne vorbesc de acest registru simbolic, structural, facut dupa imaginea Tatalui. Deci putem sa vorbim de un determinism spiritual.

Sistemul nu poate sa se rebeleze contra structurii. Pentru ca, cauzeaza perturbatii, depresii, etc. Doar cand comandeaza sistemul Tatalui structura se organizeaza. Intre sisteme exista o dinámica de echilibru (mai multe sisteme alcatuiesc o structura). Acesta dinámica si echilibru se poate pierde daca anumit sistem nu este inhibat.

Vezi si isomorfism sau Platon atunci cand spune ca copia trebuie sa fie dupa imaginea originalului (nu toate ideile si experientele cauzeaza impresii placute. Stoicii vorbesc de disciplina asentimentului). Conectiunea dintre structura si experienta este lichida. Ca un copil care absorba apa ca un burete. Eu ti-am vorbit asa mai fractionat ca nu am timp de comentarii. Este bun pentru a avea o intuitie ca dupa aceea dezvoltam noi lucrurile astea mai complex.

Dumnezeu e atotputernic, El a creat omul și îl cunoaște e deplin. Știe toată suferința unui om și poate la clipeala ochiului sa vindece orice boală, de la o durere de cap pana la cancer. Dumnezeu are toată puterea, poate lucra asa cum noi nu ne am gândi ptc El e Dumnezeu. Totuși nu lucrează la comanda, El are planul Lui cu fiecare om și știe dacă vrea sa vindece un om sau nu, si dacă vrea sa îl vindece alege El când, ptc e înțelept și știe mai bine cât sa ne lase sa suferim ptc de multe ori e spre binele nostru.

O intrebare la care eu insumi sunt raspunsul, din experienta mea, pentru ca si eu m-am confruntat cu boli psihice si fizice, am avut niste incercari pe la medici, psihologi, psihiatri, dar mereu in sufletul meu zacea un sentiment si un cuvant ca orice as incerca la medici nu ma va ajuta ci doar credinta in Dumnezeu si ca de la Dumnezeu este aceasta "boala" si ca numai prin El ma pot ajuta pe mine insumi. Eu find un om credincios de mic, mama si tata si neamurile mele erau cu Dumnezeu, dar eu de la varsta pubertatii am luat-o pe cai gresite, si mi-a placut viata, si pe Dumnezeu l-am uitat, am inceput sa batjocoresc si biserica, preotii, mai faceam si misto cu prietenii de Dumnezeu, dar totusi intr-o limita. Bautura si petrecerile erau scaparea mea din lumea asta....devenisem depresiv, foarte depresiv, ajunsesem sa ma gandesc la moarte, nu mai vedeam nicio scapare, nu puteam iesi, poate din cauza depresiei si a alcoolului, am ajuns sa sufar mari probleme mintale cu care greu le stapaneam. Poate ca aveam si probleme cu colonul si cu glanda tiroida, am fost pe la medici, dar mi-au iesit mai toate analizele bine. Dar eu nu ma simteam bine deloc, chiar aveam stari exacerbate de anxietate, atacuri de panica, de stres, incat credeam ca mor. Dar, cu toate astea am ales sa imi pun nadejdea in Dumnezeu si in puterea Lui, la inceput nu aveam asa mare credinta, era mai mult o credinta ca sa ma faca sanatos, m-am chinuit mult, m-am rugat la Dumnezeu, cu lacrimi, cu inima fierbinte cu tot sufletul meu, si sa stii ca in cele mai grele clipe ale mele, Dumnezeu nu m-a lasat, si acum inteleg de ce a facut ceea ce a facut cu mine, de ce mi-a dat boala si problemele pe care le-am avut, pentru ca eu eram atat de infiripat in problemele lumesti, eram atat de inchegat in lumea asta incat uitam sa traiesc, nu mai stiam ce este bucuria, ce inseamna sa iubesti, pentru ca eram cu totul in depresie, si prin alcool si onanie imi gaseam placerea de a mai trai. Dar cu problema asta Dumnezeu mi-a aratat o alta cale, o cale pe care eu o pierdusem, o cale in care sa ma bucur de tot, sa iubesc fara frica, eu fiind plin de frici si anxietati...El, marele si minunatul Dumnezeu m-a invatat, prin experienta vietii si a suferintei ce trebuie sa fac si unde trebuie sa ajung. Asa ca fara medicamentatie si fara medici (medicamentatia si medicii au fost la inceput cand eram vai de capul meu si voiam sa scap mai repede de starile alea, pana in punctul in care m-am lasat in voia Domnului si am acceptat moartea sa vina daca o sa vina, si am renuntat la medici si pastile, si am trecut pe post, macare cat mai naturala, miscare, rugaciune si incercand cat mai mult sa las fricile, depresiile, si toate starile negative in seama Domnului. E destul de mult de povestit. Toate astea s-au intamplat pe parcusrul a vreo 6 ani, si inca mai am unele repercusiuni, dar stiu ca orice s-ar intampla, Dumnezeu e la carma. Acum simt ca traiesc. Nu m-as mai intoarce la trecutul meu niciodata, la ce iti poate oferi Dumnezeu. Si o zic din toata inima ca MARE ESTE DUMNEZEU. Si sunt ferm convins ca daca tu, oricum esti tu, in cea mai mare infundatura, groapa, depresie, pe punctul de a te sinucide, oricand ai cea mai mare depresie, si tristete, daca te pui in genunchi si din inima ta, si asa cum esti tu in momentul ala, ii spui oful Domnului si suparrea si necazul si ii ceri sa te ajute, negresit si imediat te va ajuta. Si ai sa simti ca Dumnezeu va veni la tine si te va ridica sufleteste. El te va ridica, in momentele grele, dar apoi tu trebuie sa te indrepti, sa treci prin greutati, sa faci si tu ceva sa te schimbi in bine si sa accepti bucuria si iubirea si sa te accepti pe tine insuti. Doamne ajuta frate si nu Il uita pe Dumnezeu!

Dumnezeu poate vindeca, și eu la naștere am fost foarte bolnav nu respiram bine etc și pastorul s-a rugat și după aceea părinții nu mai trebuiau să meargă la spital

Salut!
In Marcu 10:27 scrie ca toate lucrurile sunt cu putinta cu Dumnezeu. Chiar in zilele noastre, eu aud adesea de vindecari inexplicabile din punct de vedere medical, iar doctorii in sinceritatea lor recunosc ca doar Dumnezeu putea sa intervina astfel. Pana la urma, el este Creatorul. El ne-a creat pe noi oamenii ca trup+suflet+spirit si desigur ca poate actiona in oricare dintre laturile fiintei noastre.
Totusi, invatam din Biblie ca Domnul are planuri cu noi, si adesea se foloseste de necazuri pentru binele nostru final. Ce vreau sa subliniez aici este ca ultimately, tot Domnul are ultimul cuvant si nu exista o reteta generala (nici macar de natura spirituala) pentru a scapa garantat de o problema.
Sigur ca principiul credintei este valabil, Domnul onorează credința pe care o avem și sunt convins că se bucură când ne încredem în dragostea Sa.
Unii oameni au putut să se vindece prin mijloace omenești (deși și aici e tot mâna lui Dumnezeu în spate), alții au recurs doar la post și rugăciune, iar Domnul s-a indurat de suferinta lor.

Mai adaug cate ceva. Eu cred ca probleme cum ar fi, de pilda, depresia, pot incet-incet sa dispara pe masura ce ne apropiem de Dumnezeu.
In momentul in care noi avem siguranta mantuirii si realizam ca vom trai vesnic in Rai, nemultumirile, frustrarile, lucrurile triste sau grele din viața asta palesc, caci stim ca sunt trecatoare.
De asemenea, atunci cand constientizam ca Domnul ingaduie orice lucru din viata noastra si nimic nu este iesit de sub control, ci subordonat planului Sau maret, iarasi este un mare motiv de mangaiere.
Altfel, eu stiu ca depresia sau anxietatea sunt chestiuni complexe, nu vreau sa le simplific.
Daca crezi in Dumnezeu (si chiar si daca nu), iti recomand sa gasesti un psihoterapeut crestin si profesionist

Răspunsul meu este că nu cred în Dumnezeu, nici în nicio altă formă de supranatural. Sunt un ateu convins și un umanist rațional. Nu cred că depresia, anxietatea sau orice altă boală de natură psihică sau fizică poate fi vindecată cu ajutorul lui Dumnezeu, ci doar cu ajutorul științei, medicinei și psihoterapiei. Credința nu este o soluție, ci o iluzie care poate agrava problemele în loc să le rezolve.

Nu sunt sceptic în ceea ce privește vindecarea bolilor psihice, ci sunt realist. Bolile psihice sunt cauzate de factori biologici, genetici, sociali și ambientali, care pot fi tratați cu metode bazate pe dovezi. Psihiatrii, psihologii și terapeuții sunt profesioniști care au studiat și practicat aceste metode și care pot oferi un sprijin adecvat persoanelor care suferă de astfel de boli. Nu cred că există o diferență fundamentală între bolile fizice și cele psihice, ci doar o diferență de grad și de complexitate.

Cred că este completă nebunie să vă lăsați bazați strict doar pe credință pentru a rezolva o problemă de natură medicală, indiferent dacă fizică sau psihică. Credința nu are nicio putere asupra realității, ci doar asupra percepției subiective a realității. Credința nu poate schimba faptele, ci doar modul în care le interpretăm. Credința nu poate vindeca rănile, ci doar le poate ignora sau ascunde. Credința nu poate salva vieți, ci doar le poate risipi sau distruge.

Aline mai lasa-ne cu intrebarile tale tampite.