Credeti in Dumnezeu? Daca da de ce? Daca nu de ce? Vreau argumente plauzibile.

Cârtitele sunt convinse ca lumina nu exista.De ce?
Sunt oarbe.
Exista si anumite specii care disting lumina de intuneric.
Ele sunt numite crestinopate.

Nu,din nimic nu cred ca o aparut un creator indiferent daca e teist,deist,panteist,politesit etc

care din nimic a creat miliarde de stele din absolut nimic asa ca prin magie,credinta nu cere dovezi sau indoiala, de fapt indoiala=iad vesnic

gandeste rational, indoieste de toate, nu inceta sa isi pui intrebari, cancerul religiei e ca opreste omul din a isi pune intrebari

De ce?

Dumnezeu e ateu.

Nu stiu ce numesti tu argumente plauzibile. Este evident ca cele stiintifice sunt motiv de polemici inutile, aici. Multi s-au suparat pe mine atunci cand le-am pus pe masa astfel de evidente. Iti voi relata, pe scurt, propria-mi experienta. Consider ca viata mea -observarea ei- este un motiv plauzibil. Nu ma supar daca vei spune ca este un caz izolat, desi experienta mea arata ca sunt multi altii care au trecut pe acolo.

Mai intai am fost un tanar ca toti ceilalti, doar ca dintr-o familie disfunctionala. Am invatat acasa ca a fi barbat inseamna agresivitate, alcool si control. Cel mai rau lucru a fost ca am invatat egoismul...

Mi-am pus de mic intrebari existentiale. Abonamentul la biblioteca de cartier nu imi era suficient. Doar dupa ce m-am imprietenit cu bibliotecara, o batrana careia ii placea sa povesteasca despre anii in care l-a cunoscut pe Cioran, am putut lua mai multe carti odata si niciodata nu m-am intors cu ele necitite - de la coperti pana la ultima pagina. Mi-am pastrat obiceiul de a citi, desi nu mai am atat de mult timp ca in adolescenta. Nu pot sa va spun cat am citit. Pot doar sa va asigur ca pana la punctul in care mi s-a atras atentia ca exagerez.

In tinerete am jucat un rol dublu. Inlauntrul meu si acasa eram baiatul cuminte de altadata. Continuam sa citesc, sa studiez, sa scriu versuri. Printre prieteni eram ceea ce se numea pe atunci un smecher, baiat de cartier. Am invatat sa beau, sa fumez, sa umblu noaptea prin localuri rau famate – sa ma descurc. Nimic nu m-a implinit din multele lucruri pe care voi le stiti si mie nu imi place sa le redau.

Nu o voi lungi. Dumnezeu a fost ultima mea sansa. De doua ori am fost la un pas de a pune in aplicare planul de a renunta la viata. M-am temut doar de ceea ce este "dupa". M-am rugat cu sinceritate prima oara intr-o noapte, beat si cu doua tigari in gura. De atunci, chiar din secunda aia, viata mea nu a mai fost la fel. Eu sunt omul care mereu a cerut dovezi pentru existenta lui Dumnezeu si cel care a stiut sa faca misto mai mult decat voi toti laolalta. Poate ca tocmai de aceea imi vine sa urlu cand vad ca va lasati prostiti. Nu am primit nici o dovada mai buna decat propria experienta. Pana acolo am facut multe greseli pe care le regret si acum. Nimeni nu m-a manipulat, nici nu am luat-o razna, ca sa devin crestin. Multele evaluari psihologice pe care le-am trecut (datorita specificului slujbei) va pot sta marturie. Am descoperit, prin experienta, ca Dumnezeu exista. Credinta mea nu este nici in inorogul fermecat, nici in elefantelul roz, ci intr-un Dumnezeu atotputernic, sfant, iubitor, dar in egala masura drept. Este o credinta rationala si fara extreme, care indeamna la echilibru. Oamenii care vad doar imaginile crunte ale VT nu inteleg adevarata dimensiune a pacatului, grozavia lui. Iar cei care vad doar bunatatea lui Dumnezeu si traiesc dupa cum ii taie capul – ca, nah, faptul ca s-au nascut intr-o familie crestina le-ar garanta ceva, poate – nu au inteles sfintenia lui Dumnezeu. Experienta asta nu va ofera o experienta extatica – desi va umple inima de bucurie – ci oportunitatea unei relatii, care va ofera siguranta, pace si suficiente motive ca sa traiti fara teama.

Dintr-un golan si un paria, un boem fara perspectiva, am ajuns, prin practicarea unei relatii cu Cel pe care multi de aici il injura si il numesc imaginar si prin faptul ca m-am bazat pe principiile Lui sanatoase, pana la o pozitie sociala si profesionala superioara oricui din familia extinsa. Sunt cunoscut ca un om echilibrat si sanatos la cap. Cei dragi inca se mira de schimbare, desi au trecut atatia ani. Sotia mea este prima femeie de care am cunostinta (in propria familie) care este fericita cu sotul ei, singura care nu a vazut mana lui ridicata decat pentru mangaiere. Asta ar trebui sa va spuna ceva, la fel si faptul ca cei mai multi dintre ei vin la noi pentru sfaturi.

Peste ani, lucrurile au inceput sa faca sens tot mai mult. Fiecare zi imi ofera noi perspective, noi dovezi ale existentei si implicarii Lui Dumnezeu in viata mea. Nu ma intereseaza ca poate sunt numit naiv sau ipocrit Fiecare crede ce vrea. Daca intamplarea si naivitatea asta te ajuta sa fii atat de implinit, inseamna ca hazardul are un nou inteles. Am ajuns in pozitia de a-i ajuta pe altii (am lucrat multi ani cu persoanele dependente si cu cele fara adapost, cu copiii orfani sau in comunitati marginalizate social pe care poate le-ati vazut doar foarte rar, la televizor). Am facut consiliere de cuplu inca inainte de a ma casatori, salvand familii - nu prin propriile puteri ci bazandu-ma pe principiile sanatoase invatate din Biblie. Nu mai eram eu sugativa in nevoie, ci cel capabil sa ofere ajutor. Am vazut oameni ridicandu-se din mocirla, cu vieti mult mai tulburate decat am avut-o eu. Daca specialistii nu i-au putut ajuta, ar fi culmea ca totul sa fie o coincidenta si una atat de raspandita.

Da, cred in Dumnezeu. Nu pot sa va demonstrez "stiintific" lucrul acesta. Nu poti avea pretentia sa masori visele cu metrul - la fel nu poti folosi mijloacele fizice pentru a patrunde tainele unui Dumnezeu transcendent. Vestea buna este ca Dumnezeu este si imanent. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand ti-ai pus increderea in El. Am invatat si ca stiinta nu ne ofera alternative la El (cum i-ai putea demonstra stiintific unui prunc ca barza este cea care aduce copiii?), si ca cine este deschis si sincer la AMBELE perspective va afla adevarul, mai devreme sau mai tarziu. Nu cu naivitate si ignoranta, ci doar cu sinceritate. "Cine cauta, gaseste".

Da, cred în Dumnezeu. Primul şi cel mai simplu argument este că din nimic nu apare nimic. Când nu există nicio forţă nu va exista niciun efect, asta o spun legile fizice. Dacă nu ar fi existat Cineva puternic, nu ar fi existat nici Universul, nici noi.

Cred deoarece ceva nu poate aparea niciodata din vid! In cazul acesta aparitia universului. Existenta unui creator mi se pare mai plauzibila!

Vorbind hegelian-crede in ceea ce nu e de crezut si sper in ceea ce nu e de sperat. Adica in principiul transcendent- ceea ce e dincolo de limitele reale si posibile a fiintei umane

Dumnezeu exista! este Creatorul nostru si ma intristez cand vad ca exista oameni ca tine fara educatie in ceea ce-L priveste pe Dumezeu. daca vrei argumente plauzibile citeste Biblia...dar stai ti-e sila sa faci asta si exista si lipsa se interes... Dumnezeu nu e doar o divinitate, e singura divinitate si a facut tot ce exista(Dumnezeu, Isus si Duhul Sfant sunt trei care alcatuiesc unul singur)si nu e doar exista, nu exista, si daca da ce daca. moartea e un pas spre nemurire iar daca nu iti vei petrce viata alaturi de Domnul vei sfarsi in iad, dar daca vei face voia lui Dumnezeu pe pamant vei merge in rai unde vei fi cu El o vesnicie.iar, ca sa iti raspund la intrebare : da, cred ca exista Dumnezeu! acum ti-as fi zis mai multe dar sunt prea multe de zis, iar maine am scoala.

Cred in Dumnezeu pentru ca vad cum lucreaza la viata mea in fiecare zi!

Nu cred in Dumnezeu sau in oricare alta divinitate. Crestini spun ca nimic nu se putea sa apara din nimic ca la mijloc e un creator, dar acel creator din ce a aparut? Am mai multe motive dar fac un rezumat: '' Nu exista dovezi, nu cred!''

Ca sa le raspund si celor carora nu cred in Dumnezeu :
Cum se intampla minuni in lumea asta (si ma refer la cele in care un om de la care se asteapta sa moara isi revine subit)?
Cine ne-a creat?
Cum se petrece succesiunea zilelor si a noptilor?
Cum primavara, vara, toamna si iarna incep la o data stabilita care se respecta?
Si sunt MULTE altele.Cei care nu cred ii rog sa-mi dea o explicatie logica la una din intrebarile de mai sus.
SI mai spun ceva.Proverbul "Crede si nu cerceta" este bazat pe ceva.Doar crede si viata va fi mult mai buna. Cerceteaza si nu o sa poti dormi nopti in sir de ceea ce te macina cand vrei sa gasesti acel "ceva".

Eu nu cred. Am crezut mult timp, insa pe parcurs am tinut sa nu ma blochez pe lucruri spuse de altii si nedovedite, incercand sa caut alte raspunsuri la intrebarile care aveau deja raspunsuri putin plauzibile.

Da,cred! Şi ştii de ce? Pentru că există! Noi suntem creaţia Lui şi poate face ce vrea cu noi!

Nu l-am vazut, dar pot spune ca daca nu ar exista o energie ma gandesc ca tot ce exista in prezent nu ar fi putut sa existe fara o baza. Baza fiind aceasta energie, numita de omenire Zeu. Dumnezeu.