Credinţa nici măcar nu cere dovezi, altfel ar fi cunoştinţă.
"Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută" (Evrei 11:6), ce credincios ar îndrăzni să nu creadă orbeşte?
Da corect asa si este, de aia un dialog cu un crestin find ateu e timp pierdut baza crestinului e credinta in cea ce nu se poate dovedi, iar baza unui ateu este dovada stiintifica
inca un argument pentru care dialogurile de pe categoria religie sunt pierdere de timp, crestinul nu poate dovedi nimic, pentru ca el nu doreste dovezi el doar crede si atat
Credinta se bazeaza pe lucruri care nu se vad, daca Dumnezeu sar arata, la ce ar mai fi buna credinta?
Atuncea vorba lui '' Mada0166'' ar fi o cunostinta.
DeProfundis99 întreabă: