Crestini pentru zeus ce forma de Agnosticism au?
sau de ateism?
x=zeus

ateismul tare are sarcina de a dovedi adevarul afirmatiei sale ca x nu exista, pe cand ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca 'zeus exista' sunt insuficiente si neconvingatoare.

O alta diviziune a ateismului este in ateism implicit si ateism explicit. In cadrul ateismului implicit absenta credintei in zeuus sau credinta ca zeus nu exista nu sunt exprimate in mod constient. Este cazul tuturor oamenilor carora un anumit concept de zus nu le este cunoscut. In mod implicit, lipsindu-le constiinta unui asemenea concept, le lipseste si credinta in existenta dumnezeului descris in acel concept. Cineva care nu e familiarizat cu zeul hindus Shiva, nu va putea prezenta simultan credinta ca Shiva exista. In mod clar acestei persoane ii lipseste credinta ca Shiva exista, si deci este ateu in ceea ce-l priveste pe zeul Shiva, insa nu in mod constient, ci implicit.

Ateismul implicit este exemplificat si de copii care nu cunosc conceptul de x. Deoarece ideea de x (crestin sau altul) nu este inascuta si este dobandita prin invatare si o prezentare culturala a acesteia, copii care nu cunosc conceptul de zeus vor avea in mod implicit absenta credinta ca zeus exista. Oricat le-ar displacea teologilor acest lucru.

Ateismul explicit presupune familiarizarea cu conceptul de x. In cadrul acestei constientizari a ideii de x este absenta credinta in el, sau este negata existenta lui.

Ateismul critic este o forma de ateism explicit, in care propozitia 'x exista' este respinsa in mod logic si rational de argumente conceptuale sau evidentiale.

Noncognitivismul afirma ca propozitia 'x exista' nu are sens, si deci nu are sens sa intrebam daca e adevarata sau falsa.
Agnosticismul este concepția filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmații, mai ales afirmații teologice privind existența unui zeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat.

Tipuri de agnosticism

Agnosticismul poate fi împărțit în mai multe subcategorii, toate fiind categorisiri foarte recente. Printre variații se numără:

Ateismul agnostic
Ateii agnostici sunt atei datorită lipsei credinței în existența vreunei zeități și agnostici pentru că nu pretind cunoașterea că o zeitate nu există.
Teismul agnostic
Poziția celor ce nu susțin cunoașterea existenței vreunei zeități și totuși cred într-o astfel de existență.
Apateismul sau agnosticismul pragmatic
Poziția conform căreia nu există dovezi pentru existența sau nonexistența vreunei zeități, dar din moment ce orice zeitate care ar putea exista pare nepreocupată de univers și bunăstarea locuitorilor săi, întrebarea este în mare parte academică.[1]
Ignosticismul
Poziția conform căreia o definiție coerentă a unei zeități trebuie afirmată înainte ca întrebarea cu privire la existența unei zeități să poată fi discutată în mod semnificativ. Dacă definiția aleasă nu este coerentă, ignosticul menține poziția noncognitivistă conform căreia existența unei zeități este lipsită de sens ori netestabilă empiric.[2] A.J. Ayer, Theodore Drange și alți filozofi văd atât ateismul, cât și agnosticismul, ca fiind incompatibile cu ignosticismul, pe motiv că ateismul și agnosticismul acceptă că "o zeitate există" este o afirmație ce are sens, pentru care sau împotriva căreia se poate argumenta.
Agnosticismul puternic (numit și „dur", „închis", „strict" sau „agnosticism permanent")
Poziția conform căreia problema existenței sau nonexistenței uneia sau mai multor zeități, precum și adevărata natură a realității, nu pot fi cunoscute datorită inablilității naturale a oamenilor de a verifica o experiență prin comparație cu altceva în afara unei alte experiențe subiective. Un agnostic puternic ar spune, „Nu pot știi dacă o zeitate există sau nu și nici ție nu îți stă în putință".
Agnosticismul slab (numit si „moale", „deschis", „empiric" sau „agnosticism temporar")
Poziția conform căreia existența sau nonexistența vreunei zeități este momentan necunoscută, însă nu este neapărat imposibil de aflat; prin urmare, o astfel de persoană își va reține judecata până când vreo dovadă va deveni disponibilă. Un agnostic slab ar spune „Nu știu dacă vreo zeitate există sau nu, însă poate într-o bună zi, când vor exista dovezi, vom putea afla".
Agnosticismul spiritual
Agnosticii care urmează pracitci religioase și spirituale tradiționale în absența cunoașterii lui x, fiind în același timp ireligioși.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook