Nu zice nimeni că nu a fost răstignit, pe vremea aia era o practică des întâlnită și nu a fost singurul.
Despre înviere însă cred că e doar o invenție ulterioară pentru că, în cel mai vechi manuscris biblic referitor la noul testament descoperit vreo dată, codex sinaiticus, nu se pomenește nimic despre înviere, evanghelia respectivă se termină cu moartea lui Iisus. Dar, bineînțeles, creștinii omit acest fapt și preferă să se bazeze pe manuscrisele ulterioare doar pentru a-și menține doctrina. Deși acest manuscris a fost descoperit în secolul trecut, s-a vorbit prea puțin despre el încercându-se mușamalizarea contradicțiilor între ce se credea până atunci și ce conține acesta.
Să nu mai vorbim de nenumăratele evanghelii pe care biserica nici măcar nu le ia în considerare și care au fost scrise tot de ucenici de ai lui Iisus, evanghelia după toma, după maria, etc.
1. Tu vorbesti despre Evanghelia dupa Marcu, cel mai vechi izvor evanghelic.Gresesti, Invierea lui Iisus este mentionata, dar nu e cuprinsa partea in care Iisus se arata Apostolilor.
2. Evangheliile dupa Toma si Maria sunt carti apocrife, eretice, care sunt datate mult prea tarziu ca sa apartina autorilor mentionati.Se numesc scripturi gnostice, si contrazic cartile canonice ale bibliei.
Versetele cu care se incheie Evanghelia dupa Marcu sunt apocrife.
"Contradictiile" pe care tu le tot aduci in discutie sunt detalii mici, doctrina transmisa este aceeasi, doar detaliile minore difera, ceea ce sporeste credibilitatea textelor, pentru ca mai multi autori au perspective putin diferite asupra evenimentelor principale.Iar legat de evidenta istorica, poti sa cauti dovezile pentru rastignirea lui Iisus, sunt cu duiumul, niciun istoric respectabil nu o sa-ti spuna ca NU s-a intamplat.Tot istoric este si faptul ca apostolii au fost ucisi marturisind ca Hristos a inviat. Daca minteau, de ce sa moara pentru o minciuna? Lor nu le-a iesit nimic.
Nu, nu este "istoric" ca apostolii au fost ucisi pentru ca au crezut in Isus. Nu exista dovezi istorice despre cum au murit cei 12 apostoli, deci nu putem sti absolut nimic despre cum au murit ei.
Evanghelile au fost scrise imediat după cele intamplate de autori care au participat la viața lui Hristos. Ioan a fost ucenicul lui Hristos.
Apostolul Ioan n-a scris nimic din Biblie.
El a scris Evanghelia după Ioan și Apocalipsa, precum și 3 epistole sobornicești
Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele de stil, de conținut teologic și de familiaritate cu limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând trei autori diferiți.[27]
Cercetătorul biblic englez Robert Henry Charles (1855–1931) a raționat pe baza temeiurilor textuale interne că această carte a fost editată de cineva care nu vorbea ebraica și care dorea să propovăduiască o teologie diferită de cea a lui Ioan. Ca urmare, totul de după Apocalipsa 20:3, susține el, a fost lăsat anapoda, fără a mai încerca să structureze logic scrierea. Mai mult, afirmă el, povestea înfrângerii celor zece regate a fost ștearsă și înlocuită de Apocalipsa 19:9-10.[28] Teologia castității lui Ioan a fost înlocuită cu teologia celibatului total al editorului, care nu prea are înțeles în timp ce biserica adevărată a lui Ioan este simbolizată drept soția Mielului. Cel mai important, editorul a rescris complet teologia mileniului a lui Ioan, „golind-o de orice înțeles".[29]
John Robinson în Redating the New Testament (1976) a criticat aspru poziția lui Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă" a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă.[30] El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis ce trebuie [să spună]".[31]
S-a susținut de asemenea că versetele cheie ale cărții, în general de la cap. 4 la cap. 22, sunt supraviețuiri ale mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul.[32] Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu și alte puncte culminante ale Apocalipsei sunt corelate cu ceea ce se cunoaște despre Ioan Botezătorul, deși trebuie mărturisit că nu se cunoaște prea mult despre el.
„Deși tradițiile antice îi atribuie Apostolului Ioan cea de-a patra evanghelie, Apocalipsa și cele trei Epistole ale lui Ioan, cercetătorii moderni cred că el nu a scris niciunul din aceste texte.[33]"
—Stephen L. Harris, Understanding the Bible
27. Ehrman 2004, p. 467ff
28. Charles Revelation p. xxviii
29. Charles Revelation p. liv
30. J.N.Sevenster, Do you know Greek?, 1968.
31. J.N.Sevenster, Do you know Greek?, 1968. ch. 9
32. Ford, p. 30.
33. "Although ancient traditions attributed to the Apostle John the Fourth Gospel, the Book of Revelation, and the three Epistles of John, modern scholars believe that he wrote none of them." Harris, Stephen L., Understanding the Bible (Palo Alto: Mayfield, 1985) p. 355
Https://en.wikipedia.org/wiki/Authorship_of_the_Johannine_works
Din cauza cunoașterii precare a geografiei Palestinei, este improbabil că vreunul din evangheliști ar fi vizitat vreodată Palestina.[29]
Conform The New Oxford Annotated Bible (2018) „În general, savanții sunt de acord că Evangheliile au fost scrise de la patruzeci până la șaizeci de ani după moartea lui Isus."[30][31]
29. Leach, Edmund (1990). „Fishing for men on the edge of the wilderness". În Alter, Robert; Kermode, Frank. The Literary Guide to the Bible. Harvard University Press. p. 590. ISBN 978-0-674-26141-9.
30. Cousland 2010, p. 1744.
31. Cousland 2018, p. 1380.
Cousland, J.R.C. (2010). Coogan, Michael David; Brettler, Marc Zvi; Newsom, Carol Ann; Perkins, Pheme, ed. The New Oxford Annotated Bible: New Revised Standard Version. Oxford University Press. p. 1744. ISBN 978-0-19-528955-8.
Cousland, J.R.C. (1 martie 2018). Coogan, Michael David; Brettler, Marc Zvi; Newsom, Carol Ann; Perkins, Pheme, ed. The New Oxford Annotated Bible: New Revised Standard Version. Oxford University Press. p. 1380. ISBN 978-0-19-027605-8.
Consensul savantilor biblici de la Ivy League este ca Apostolul Ioan nu a scris nimic din Biblie. De fapt, la Faptele Apostolilor scrie ca apostolii Ioan si Petru erau analfabeti.
E imposibil ca o singură persoană să scrie în stiluri diferite, să abordeze subiecte teologice diferite și să aibă nivele diferite de cunoastere a limbii grecesti pe parcursul vietii?
E cam trasa de par: un analfabet din Antichitate face seralul, invata limba greaca, invata cititul, invata scrisul (pe vremea aia cititul si scrisul se invatau separat), se face remarcat drept foarte bun la greaca, pe urma invata compunere si oratorie la nivel de autor de elita. Savantii biblici moderni sunt de acord ca niciunul dintre cei 12 apostoli nu a scris nimic din Biblie.
E tras de păr ca cineva sa fie invatat in antichitate?
Nu asta e tras de par. E tras de par ca un biet taranoi analfabet (la deplina maturitate, crezand ca asa e descris la Faptele Apostolilor), sarac lipit, pleava societatii, a ajuns un scriitor de elita.
Eu nu pot rezuma aici 300 de ani de biblistica. Ca sa devii biblist trebuie sa stii sase limbi moarte, plus engleza, germana, franceza si italiana. Asta e cerinta minima pentru a discuta de la egal la egal cu biblistii moderni.
Daca faceai seminarul teologic, stiai deja ce e aia biblistica.
Inca o data: la orice mare universitate din lume inveti despre istoria Bibliei, iudaismului sau crestinismului, ti se va preda drept fapt istoric obiectiv ca niciunul dintre cei 12 apostoli + Luca + Marcu n-a scris absolut nimic din Biblie. (Pavel nu facea parte dintre cei 12 apostoli.)
Uite un motiv pentru ca Apostolul Ioan nu poate fi autorul Evangheliei dupa Ioan: cand Isus discuta cu Nicodim despre "a fi nascut din nou", Apostolul Ioan ar fi stiut ca ei vorbeau in aramaica. Ori, in Evanghelia dupa Ioan "nascut din nou" face parte dintr-un joc de cuvinte care are sens doar in limba greaca si nu poate avea sens in limba aramaica. Adica autorul Evangheliei dupa Ioan habar n-avea ca din punct de vedere real-istoric era imposibil ca Isus sa-i fi spus asa ceva lui Nicodim.
Știu ce presupune studiul secularist al Bibliei. Problema mea e că lucrurile astea nu sunt propriu-zis obiective. Desigur că merg pe anumite presupuneri, premise și teorii studiate, dar obiectiv vorbind doar persoanele implicate în acele evenimente pot știi adevărul. Iar în ceea ce privesc aceste presupuneri nu consider că se justifică multe dintre ele, spre exemplu problema pe care ai pus-o în episodul cu "nascutul din nou". Apostolul Ioan putea să știe foarte bine că cei 2 vorbeau în aramaică și să facă acest joc de cuvinte în greacă. Nu e necesar ca fix aceste cuvinte să fi fost rostite de Iisus ci ideea generală pe care voia să o transmită. Normal că Iisus nu putea să facă un joc de cuvinte propriu limbii grecești în aramaică, dar asta nu înseamnă că n-a transmis același mesaj în momentul respectiv, în limba respectivă cu alte cuvinte.
"Secularist" in cazul asta nu inseamna ateu. Majoritatea profesorilor universitari de Biblie, mainstream, sunt crestini, iar dupa ei cea mai mare parte sunt evrei. Ateii si agnosticii pot fi numarati pe degete.
Bine, ei nu sunt crestini fundamentalisti sau fanatici, iar multi dintre ei predau la facultati de teologie protestante mainline sau la facultati de teologie catolice.
Protestantii mainline si catolicii nu cred in lipsa de greseli (ineranta) Bibliei. Si tehnic nici ortodocsii nu au aceasta dogma.
Știu că nu sunt atei neapărat. Știu istoria a ceea ce în engleza se numeste "Biblie criticism" și știu că această metodă de studiu al Bibliei desprinsă de Tradiția Bisericii a apărut în mediul protestant german. Cu alte cuvinte este o metoda de interpretare Biblică ce pornește de la anumite presupuneri protestante fără să aibă legătură cu paradigma Creștinismului tradițional Romano-Catolic respectiv Ortodox. Creștinismul Tradițional are o cu totul altă metodologie de interpretare biblică care oferă întâietate Sfintei Tradiții.
Confunzi teologia cu istoria. Astia cand studiaza istoric Biblia o fac pentru a depista faptele istorice obiective, nu pentru a decide teologia corecta pentru o anumita biserica. E pur si simplu o caprarie diferita (alta disciplina universitara).
Tu crezi ca totul este o chestiune de teologie (inclusiv istoria). Istoricii nu cred asta.
Din nou, viata ar fi fost mult mai simpla daca astea erau doar povești. Crezi ca atatia oameni au fost in stare sa faca atatea compromisuri pentru un Dumnezeu "fals", "inventat"? Foarte multi oameni au fost batuti pentru credinta lor in Dumnezeu (chiar de membrii familiei lor), au fost batjocoriti, dati afara de la locul de munca, dati afara din propria casa, bagati la inchisoare, au fost chinuiti, chiar si ucisi (si nu ma refer neapărat la cei omorati simplu: impuscati sau ceva de genul, sunt multi credinciosi care au murit fie taiati in doua cu fierăstrăul, fie crucificati, fie decapitati si alte metode oribile). Crezi ca toti acesti oameni au fost dispusi sa faca atatea compromisuri si sa renunte la absolut tot ce aveau pentru niste simple povesti? Pana si timpul vorbeste despre Dumnezeu, anii se masoara cu "inainte de Hristos" si "dupa Hristos". In plus, Biblia e cartea care a schimbat cele mai multe vieti. Dupa citirea Bibliei oameni precum criminali, satanisti, bătăuși s au intors la Dumnezeu. Biblia are o mare putere si cred ca milioane de oameni (sau mai multi) au fost miscati de ceea ce scrie in ea. Plus de asta, Dumnezeu a eliberat oameni posedati, a inviat oameni din morti, a vindecat boli, chiar si boli incurabile precum cancerul sau alte boli fara tratament (am dovezi vii, stiu oameni de genul). Si lista ar putea continua...
"Crezi ca atatia oameni au fost in stare sa faca atatea compromisuri pentru un Dumnezeu "fals", "inventat"?"
Da, oamenii sunt capabili să facă sacrificii pentru o varietate de motive, inclusiv pentru credințe care mai târziu s-au dovedit a fi neadevărate sau greșite. Istoria e plina cu exemple de oameni care și-au sacrificat viețile pentru idei sau credințe care nu s-au dovedit a fi valide în final. Astfel de sacrificii nu validează sub nicio forma adevărul credinței.
"Foarte multi oameni au fost batuti pentru credinta lor in Dumnezeu (chiar de membrii familiei lor), au fost batjocoriti, dati afara de la locul de munca, dati afara din propria casa, bagati la inchisoare, au fost chinuiti, chiar si ucisi"
Este adevărat că mulți credincioși au fost persecutați și au suferit din cauza credinței lor. Dar acest lucru nu este specific numai credințelor religioase. Oamenii au fost persecutați și au suferit în numele altor ideologii sau cauze. Persecuția nu poate fi folosită ca un argument în favoarea adevărului unei credințe.
"Biblia e cartea care a schimbat cele mai multe vieti"
Acest lucru nu dovedește adevărul credinței respective. Există și alte sisteme de credință sau filozofii care pot avea un impact similar asupra vieților oamenilor, fără a fi neapărat adevărate.
"Dumnezeu a eliberat oameni posedati, a inviat oameni din morti, a vindecat boli, chiar si boli incurabile precum cancerul sau alte boli fara tratament (am dovezi vii, stiu oameni de genul)"
Dar unde sunt dovezile stiintifice pentru aceste afirmatiile astea fantastice? Unde sunt studiile medicale care sa confirme ca vindecarile astea au avut loc in mod obiectiv si nu sunt doar rezultatul efectului placebo sau a remisiunii spontane? Unde sunt înregistrările video care să arate semnele și minunile? De ce aceste "minuni" nu se produc niciodată în condiții controlate și verificabile?
"De ce aceste "minuni" nu se produc niciodată în condiții controlate și verificabile?"
Tin sa te contrazic. Majoritatea oamenilor (daca nu chiar toti) care au fost vindecati de o boala grea sau mai putin grea s au dus la medicul/ medicii care ii supravegheau si acești medici dupa analize amanuntite au afirmat ca boala a disparut complet din trup in mod miraculos. Am citit multe astfel de marturii si am si auzit despre ele cu propriile urechi
Majoritatea sunt credinciosi pentru ca Biblia fiind ambigua le ofera posibilitatea tuturor sa creada in ceea ce le convine din carte si eventual sa le talmaceasca cum le place sau sa reinventeze religii derivate sau diferite dupa diferite interese:ori criminale ori economice.Credem pentru ca vrem sa fim eterni si avem diferite interese.
Cu tot respectul dar crestinismul se bazeaza pe o intreaga Biblie care este ambigua adica se contrazice de la o fraza la alta!
Nu ne contrazicem cu nimeni, pe religii si diverse idei. Daca Isus este Dumnezeu, care s-a intrupat ca om, pentru a plati pacatele fiecaruia, prin crucificarea sa, apoi a inviat, inseamna ca aude si stie tot, despre fiecare persoana.
Atunci, Il intrebi personal, din toata inima ta ( in sine sau cu glas), daca El chiar exista, daca este adevarat tot ce spune Biblia. Spune-i ca vrei sa-ti comunice clar acest lucru, in vr-un fel. Daca iti raspunde, frecventeaza o biserica, unde te va invata mai multe despre El. Daca nu iti raspunde, desi tu ai L-ai intrebat cu sinceritate si din toata inima ta, atunci nu exista.
Îmi cereți să cred în Isus pe baza unei experiențe subiective, care nu poate fi verificată sau dovedită. Acesta nu este un mod rațional de a ajunge la adevăr, ci un mod bazat pe dorință și speranță. Nu există nicio garanție că vocea pe care o aud în mintea mea este cea a lui Isus, și nu a imaginației mele, a unei halucinații, a unei manipulări sau a unei înșelătorii.
De asemenea, îmi cereți să ignor toate dovezile care contrazic povestea lui Isus, cum ar fi istoria, știința, logica și moralitatea. Nu pot să fac asta, pentru că ar însemna să renunț la standardele mele intelectuale și etice. Nu pot să accept o credință care se bazează pe dogme, autoritate și tradiție, și nu pe rațiune, dovezi și gândire critică. Nu pot să respect o religie care promovează intoleranța, violența, discriminarea și suferința, și nu pe compasiune, pace, egalitate și fericire.
Vă invit să vă reconsiderați poziția și să vă deschideți mintea la alte perspective. Nu aveți nevoie de religie pentru a avea o viață spirituală. Există alte modalități de a explora conștiința, moralitatea și sensul vieții, fără a recurge la mituri, miracole și supranatural.
O fi subiectiva experienta dar este personala; sunt excluse inselatoriile si halucinatiile. Pornind din interiorul meu, nu ma pot contrazice. A folosi ratiunea, cercetarea si spiritul critic, este absolut legitim, Creatorul ( pe care Il cautam in interiorul nostru si nu numai) ne-a inzestrat cu asa ceva, sa le folosim, nu sa ne lasam creierele "spalate", manipulate. Etica, pace, compasiunea, fericirea etc, nu sunt toate valori sustinute de crestinism?
Despre supranatural, ce sa spun...nu asta cautati, realitatea dincolo de materie, de ceea ce-i vizibil si palpabil?
Eu nu am comentat despre vr-o traditie sau religie. Din cate stiu, Isus nu a mentionat nimic despre acestea. Eu vorbesc despre o Persoana- este Isus o persoana reala? Este Dumnezeu intrupat? Are El putere, o venicie intreaga, sa-mi dea o stare de bine, de iubire, sa am preocupari, energie si diversitate? Daca-i asa, merita sa Il cunosc personal, sa am o relatie cu El ( Noul Testament ne invata cum- trebuie studiat).
Despre halucinatii si erori. Daca eu sunt sincer(-a), nu apelez la substante, incantatii, ritualuri etc. Oare nu este treaba lui de Dumnezeu sa ma apere de alte interventii, spirite, erori? Altfel de ce este Dumnezeu? Cum ma va sustine o vesnicie intreaga? De ce se numeste " Tatal nostru"? Nu ma protejeaza? Nu imi este "Tata". Nu poate? Nu este Dumnezeu.