Crezi in Dumnezeu? Daca da, ce anume te-a determinat sa o faci?
Daca nu, ce anume te-ar putea determina sa o faci?

Cred in Dumnezeu. De mic am crecut intr-o familie crestina. Tata imi povestea mereu relatari biblice si-mi explicamulte lucruri despre D-zeu. Eu eram copil si asimilam repede cunostiintele, de aceea cand am crescut cunostem mare parte din biblie insa chiar daca cunosteam si eram invatat, eu doar la religiesi Dumnezeu nu ma gandeam, pana la urma eram un copil. Insa mai tarziu, la scoala nu era un copil care sa cunoasca Scriptura mai bine ca mine. Nu faceam religie si totusi ceolalti copii erau barna fata de mine. A venit si adolescenta impreuna cu perioada pubertatii - o perioada foarte dificila fiindca atunci chiar nu ma mai gandeam la D-zeu. Imi puneam intrebari precum:"Care-i scopul meu in viata?", "De unde stiu ca exista D-zeu?", "Unde a inceput totul?".
Am renuntat sa mai cred in Dumnezeu si am descoperit o viata amara, fara sens. Chiar cand eram inconjurat de toti cei dragi ma simteam singur. Voiam sa-mi pun capat zilelor. Insa am devenit foarte apropiat de cartile religioase dupa o lunga perioda amara de timp. Citem dar nu credeam ce citesc, totusi, la unele versete imi dadeau lacrimile. Apoi am inceput sa ma rog si am povestit totul lui Dumnezeu. Credeam ca vorbeam singur dar dupa rugaciune am simtit ca cineva stia prin ce treceam. Am inceput sa ma rog de mai multe ori si m-am simtit mai alinat, simtem ca cineva chiar ma asculta, acel lucru nu pot sa-l descriu ca sa se inteleaga dar de cand am inceput sa ma rog nu ma mai simteam singur deloc. Am inceput sa cred in Dumnezeu cu toata seriozitatea si sa studiez mult mai aprofundat biblia si tot ce tine de El. Unul cate unul, au venit toate raspunsurile la intrebarile mele. Dumnezeumi-a dat un sens in viata, un scop. L-am gasit singur, nimeni nu m-a ajutat sa-L gasesc. Am inteles ca odata ce L-am primit, El a fost cu mine la bine si la rau. Rugaciunile mele erau ascultate mereu: cand voiam soare era soare, cand voiam sa am timp liber aveam timp liber, etc. Insa uneori ma intrebam daca nu cumva totul este in capul meu, daca nimic nu e adevarat? Dar D-zeu mi-a confirmat existenta Sa: Mama era insarcinata si tare mult imi doream o surioara cu totul deosebita de ceilalti copii. Mi-am dorit sa fie vesela si energica tot timpul, inca de mica nu ca toti ceilalti bebelusi cuminti si plangaciosi. Am pus in rugaciune aceste trasaturi si multe altele, rezultatul a depasit asteptarile. Nu credeam niciodata ca avea sa fie amanunt cu amanunt exact asa cum mi-o imaginasem, asa cum mi-o dorisem. De atunci nu m-am mai indoit o clipa de Dumnezeu fiindca a modelat o viata de om si ne-a adus multa fericire si multe amintiri frumoase. De atunci rugaciunea mea personala era mai neobisnuita ca prima. Ma rugam de parca vorbeam cu cel mai bun prieten, nu aveam nimic de ascuns, eram sincer si increzator.

Experienta mea de viata m-a determinat sa cred in Dumnezeu si relatia mea cu El. Multi nu pot sa inteleaga o astfel de relatie si ma acuza de schizofrenie si boli mintale dar eu stiu ce spun. Stiu ca exista Dumnezeu si daca altii nu sunt de aceeasi parere e treaba lor, eu sunt fericit alaturi de Dumnezeul meu si consider ca cine nu ma intelege n-are dreptul sa comenteze.