Moise fie nu a existat deloc, fie a fost un biet lider tribal in jurul caruia s-au tesut legende fantastice.
Atunci n-a existat nici Alexandru Macedon sau a fost legendă, nici Constantin cel Mare, sau legendă; dar bis. Sf. Sofia din sec.6 zidită pe cea a lui C tin cel Mare cu picturi ale Maicii Domnului? Tot legendă? Sunt evidențe clare ale învățăturii de credință și mai sunt și multe altele, nu legende.
Nu faci diferenta intre un personaj istoric si unul mitologic, dintre istorie si legenda?
Moise, ca si alte personaje din Biblie, fie nu a existat, fie e un personaj in jurul caruia s-au creat diverse legende, nicidecum nu a facut ceea ce se insinueaza in povestea voastra.
În relatarea biblică și nu în "povestea voastră" că nu-i-a noastră se găsește ac. istorie scrisă de însuși Moise. Dacă traducerea mai poate fi îmbunătățită, se poate face; însă cei cu copul pe umeri merg pe textul respectiv. Ești departe de a-mi atrage atenția diferenței intre istorie și legendă. Biblia conține și legende, parabole, hiperbole, etc. dar și adevăruri de credință... te prinzi în dialog? dacă nu, fără presupuneri paralele. S-auzim de bine!
"În relatarea biblică și nu în "povestea voastră"..."
Biblia in ansamblul ei, este o poveste fara baza reala. In consecinta trebuie tratata ca atare.
"... însă cei cu copul pe umeri merg pe textul respectiv."
Te inseli, cei cu capul pe umeri nu pun botul la astfel de legende...
Deci templele hinduse sunt dovada ca zeii hindusi sunt reali?
„E destul de curios să constați că autenticitatea mozaică a Pentateuhului, care a constituit vreme de secole criteriul dreptei credințe, atât în iudaism cât și în creștinism, nu are un fundament solid în Pentateuh. […] Teza conform căreia întreg Pentateuhul a fost scris de Moise nu se întâlnește decât începând cu secolul întâi înainte de Hristos. Prima mențiune apare în cartea Jubileelor, un fel de parafrază la Facere, unde Dumnezeu însuși scrie Pentateucul pentru Moise. Admisă de către Filon din Alexandria, Flavius Josephus și autorii Noului Testament, această teză se încetățenește în ansamblul tradiției evreiești și creștine, nefiind contestată decât de câțiva eretici. Nașterea simțului critic mai întâi la evrei și mai târziu, sub influența lor, și la creștini, va opune argumente serioase împotriva mozaicității globale a Pentateucului. S-a recunoscut astfel că era imposibil să i se atribuie lui Moise însemnarea despre regii care au domnit peste Edom înaintea unui rege peste Israel (Geneza 36:31) și a fortiori relatarea propriei sale morți (Deuteronom cap. 34). S-a încercat totuși uneori ocolirea acestor dificultăți admițându-se că Moise s-a folosit de documente anterioare, inclusiv din epoca străveche, însă pentru mințile cât de cât critice a fost evident că «sursele» lui Moise erau nu anterioare, ci posterioare epocii în care a trăit."
—Edmond Jacob, Vechiul Testament
„Prima întrebare era dacă Moise putea fi într-adevăr autorul celor Cinci Cărți ale lui Moise, din moment ce ultima carte, Deuteronomul, descrie în mod foarte detaliat timpul precis și împrejurările proprii morți a lui Moise. Alte incoerențe au devenit rapid clare: textul biblic era încărcat cu paranteze literare care explicau numele antic al unor locuri și remarcau în mod frecvent că dovezi ale faimoaselor evenimente biblice erau disponibile « până în ziua de azi ». Acești factori i-au convins pe unii cercetători din secolul al XVII-lea că cel puțin primele cinci cărți ale Bibliei au fost alcătuite, amplificate și înfrumusețate de editori ulteriori, anonimi și de revizori din secolele care au urmat.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și preponderent în cel de-al XIX-lea mulți cercetători critici ai Bibliei au început să se îndoiască de faptul că Moise ar fi avut ceva de-a face cu scrierea cărților Pentateuhului; ei au ajuns să creadă că Biblia era în mod exclusiv opera unor autori târzii. Acești cercetători au arătat ceea ce păreau drept versiuni diferite ale acelorași povești din cărțile Pentateuhului, sugerând că textul biblic era produsul mai multor scriitori care puteau fi astfel recunoscuți. O citire atentă a cărții Genezei, spre exemplu, a demonstrat două versiuni contradictorii ale creației (Geneza 1:1-2:3 și Geneza 2:4-25), două genealogii foarte diferite ale urmașilor lui Adam (Geneza 4:17-26 și Geneza 5:1-28), și două povești separate și rescrise ale potopului (Geneza 6:5-9:17). În plus, erau zeci de dublete și uneori chiar triplete ale acelorași evenimente în poveștile călătoriilor patriarhilor, Ieșirii din Egipt și dării Legii."
—Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
Constantin Oancea redă poziția Bisericii Ortodoxe Române referitoare la scrierile anonime (sau pseudonime) din Biblie:
„Concluzie: Biserica creștină a preluat tradiția despre originea mozaică a Pentateuhului din iudaism. Intre teologii protestanți și romano-catolici este susținută aproape unanim ipoteza izvoarelor. Originea mozaică a Pentateuhului mai este astăzi susținută de unii autori ortodocși iudei și neoprotestanți. Insă Biserica ortodoxă nu a făcut niciodată din chestiunea autorului unei cărți o chestiune dogmatică. Aceasta fiindcă Biserica a știut că autorul real al unei cărți e Dumnezeu și că autoritatea și credibilitatea unei cărți biblice nu se sprijină pe autoritatea omului ci pe cea a lui Dumnezeu. De aceea, indiferent de cine a scris o carte oarecare a Bibliei, odată ce aceasta a fost acceptată în canonul biblic, autoritatea ei nu este cu nimic știrbită de faptul că știm sau nu știm cine este autorul ei. Fiind canonică, ea trebuie citită și primită ca reverența firească față de sfințenia cuvântului lui Dumnezeu."
—Constantin Oancea, Introducere în studiul Vechiului Testament. Suport de curs pentru anul I, semestrul I
Pastorul evanghelic Steve Gregg afirmă că inerantismul fundamentalist contra căruia luptă cu îndârjire Bart Ehrman nu mai este demult o credință evanghelică, Ehrman clădindu-și casa pe nisip, adică pe inerantism superstițios. Conform lui Gregg credința că Biblia nu are niciun fel de greșeli este o superstiție. https://www.youtube.com/watch?v=TsT9QElrijI
Biblia e cat se poate de adevarata si ce e scris acolo ramane scris pana la sfarsitul speciei umane.
Acolo spune multe despre copii lu Dumnezeu.
America e un mare rahat, Europa e moarta, lumea asa cum o stim noi si asa cum o stiau parintii nostri se duce de rapa.
Viata e scurta acum esti peste 30 de secunde n-o sa mai existi vei ramane doar o amintire.
Iti dau un exemplu:
Isus Hristos in Evanghelia dupa Matei: crestinii sunt obligati sa respecte 100% din Legea lui Moise (adica inclusiv circumcizia).
Apostolul Pavel: Legea lui Moise nu este obligatorie pentru crestini, iar crestinii nu au voie la circumcizie.
Poti sa negi ca e o contradictie, dar orice intelectual constient va fi in dezacord cu tine.
Vrei sa spui ca Apostolul Pavel e mai tare ca Iisus Hristos?
Mantuitorul Iisus Hristos se va intoarce asa cum le-a promis uceniciilor sai, suntem multi rai si prosti si vom plati pentru pacatele noastre asta este valabil pentru fiecare dintre noi.
Lumea nu merge intr-o directie buna de loc.
Gresit frate si eu pot sa ma dau drept intelectual si sa spun ca Biblia se contrazice pe sine dar te inseli,
Uita-te acum la ce se intampla in lume eu sunt de parere ca se va intoarce Iisus pentru ca nu degeaba este filul lu Dumnezeu.
Gandeste-te doar ca viata e un vis, acum esti in viata si nu peste mult timp nu o sa mai fi vei ramane doar o amintire.
E ca si istoria mai intai ai murit si pe urma incepe lumea sa te descopere.
E o societate bolnava.
Doar prostimea si bautorii de Kool-Aid mai zic ca Biblia n-ar avea greseli.
Marile traduceri ale Bibliei (bune si recente) vorbesc pe sleau despre greselile din manuscrise. Nu e un secret decat pentru ignari, iar evanghelicii s-au adaptat la aceasta realitate.
Moise s-a născut in Egipt, tocmai când descendenții lui Israel au fost subjugați de către Faraon si pusi la munci grele. Citește cartea Exodul din Biblie si vei afla amănunte.
Biblia a fost scrisa pentru a afla despre planul de mântuire al omenirii. Cronologia nu are nici o importanta in acest plan, la fel si numele faraonilor.