De fapt, cand a murit il cunosteau doar o mana de oameni. A fost un predicator care a fost pedepsit ca infractor. In momentul mortii sale nu era celebru. A devenit celebru la cateva secole dupa aceea.
Unde ai citit aberațiile astea?!
Serios, criminalul Gh. Dinca e mai cunoscut in Romania decat Isus in Israelul din 40 AD.
Asta e o opera de fictiune, dar descrierea este exacta: https://books.google.com/books?id=QoGTDwAAQBAJ&pg=PT214
Iar asta este o lucrare academica aparuta la o editura teologica prestigioasa: https://books.google.com/books?id=LGVLAwAAQBAJ&pg=PA3
"Professor Dale Martin: It sounds like the Gospel of John exactly. Remember the line that said, some people have seen me and not believed in me, it's just almost like a quotation from the Gospel of John. You k.i.n.d of think, this sounds like something that some Christian scribe would write long after the life of Jesus. And why not? I mean, if you're a Christian scribe living in the third century, some scholars date these letters to around 250, the year 250 or so, that's-a guess but--if you're a scribe living in around the year 250, and to you Jesus is the Son of God, he's divine, he's this miracle--he's powerful, he's-a miracle, he's the emperor of the cosmos, the world. And so you k.i.n.d of think in your popular mindset, well, why wouldn't kings who lived during the time of Jesus have heard about him and know about him? He did all these miraculous deeds; wouldn't he have been world famous? In fact a lot of modern people have the same idea. They're very surprised when they realize that Jesus actually--nobody knew anything about him in his lifetime. They say, but he did all these miracles and the Gospel--these crowds that followed him and these kinds of things, wouldn't that really have made the headlines of the time? You say, well there actually were a lot of miracle workers running around the ancient world. There were a lot of prophets; there were a lot of people claiming to raise the dead. It wasn't that unusual a thing. So, no, Jesus wasn't famous during his own lifetime. But you can imagine how a scribe, a Christian scribe, in the middle of the third century would naturally think that this person he worships as Lord must have been famous, and, therefore, it's entirely believable that there could have been correspondences between Jesus and kings around the world, and so these letters get made up as part of just basic Christian piety. If the letters didn't exist, they ought to exist, so we'll write them."
http://openmedia.yale.edu/......ipt17.html
Este perfect normal ca din multitudinea de informații (arheologice, istorice, etc ), dovezi și argumente pro sau contra Creștinismului, Bibliei sau Divinității, fiecare să aleagă ce consideră veridic sau mai degrabă ce se potrivește cu propriile convingeri.
Ntzz. Faptele istorice sunt valabile in mod obiectiv. Asta nu e o chestie de subiectivism, ci se refera la cunoasterea obiectiva a trecutului. Daca toti istoricii crestini, evrei, musulmani, hindusi, budisti, atei, agnostici, pagani sunt de acord ca Isus era pe atunci un ilustru necunoscut si doar istoricii fundamentalisti fac pe Gica Contra, e clara treaba.
Ia socoteste: incepand cu 20 de crestini in 30 d.Hr, avand o crestere a numarului de crestini de 2.5% pe an, cati crestini erau in 400 d.Hr?
Deci nu era nevoie de conversiuni pe stadioane. Daca in anul curent fiecare 100 de crestini converteau 4 pagani, era o crestere de 2.5% pe an (tinand cont si de faptul ca mai mureau cativa din cand in cand). De ex. prin a converti un cap de familie, ala isi convertea nevasta si cei doi copii, erau patru crestini castigati de 100 de crestini. Deci tot ce trebuia sa faca un grup de 100 de crestini era sa converteasca un cap de familie pe an.
Rodney Stark a sugerat o crestere a numarului de crestini din Antichitate de 40% pe deceniu. Ia calculeaza: un grup de 20 de oameni creste ca numar cu 40% pe deceniu, timp de 37 de decenii.
Ok, deci ai recalculat între timp și de la "o mână de oameni" ai ajuns la cifra de 20 de creștini, pe când datele arată că erau sute și chiar mii, la multe din întruniri. Plus că expansiunea unei religii fluctuează mult în funcție de zone, perioade, prigoane, precum și alți factori, așa că fă bine și trimite-i un email acestui Rodney și explică-i cât de aberant gândește!
Cifrele din Faptele Apostolilor sunt mult umflate. Ar fi insemnat ca majoritatea populatiei Ierusalimului ar fi constat din crestini, ceea ce nu se confirma.
Populatia Ierusalimului din secolul I d.Hr. era intre douazeci de mii si o suta de mii de locuitori.
Hmm... nu: savantii de varf, fie ei crestini, musulmani, evrei, hindusi, budisti, agnostici, atei, etc., nu-si permit sa aleaga ad libitum ci au o anumita marja de manevra in cadrul consensului stiintific sau consensului academic din specializarea lor. Uneori consensul se mai schimba, dar foarte rar, in general se acumuleaza incremental cunoastere.
A avut si are parte de o promovare eficienta. Din nefericire pentru el a avut o viata grea.
În urmă cu 2000 de ani, omenirea avea tot felul de credințe, superstiții, zeități, valori,
și principii, dar cel mai mult atrăgea (și influența) idolatria, ocultismul și păgânismul, chiar și în poporul Evreu, deși Dumnezeu îi avertizase să nu se lase influențați de către popoarele din jurul lor. Preoțimea decăzuse moral, spiritual (nu și financiar), aproape că uitaseră de profețiile despre Mesia ce urma să vină, dar oamenii credincioși așteptau, fiind deplin încredințați de profeții lui Dumnezeu, și nu s-au înșelat deloc, profeția s-a împlinit întocmai, ca și celelalte profeții. Cu toate acestea însă, mulți au ales în continuare să rămână la credința veche (adică Legea Iudaică & Preoțimea), respingând Creștinismul.
addictedg întreabă: