Liniștea totala e doar atunci când nu exiști, deci înainte de naștere și dupa moarte. Omul cat trăiește își dorește cate ceva și e neliniștit, având nesiguranța atingerii obiectivului. Un om poate sa fie neliniștit ca nu are ce manca, ca nu are apa, ca nu are căldură sau ca e prea cald, apoi mai poate fi neliniștit ca are o avere de 1 000 000 000 000 și vrea mai mult sau poate poate fi neliniștit atunci când vrea sa trăiască mai mult și nu poate pentru ca e bolnav sau bătrân, deci motive se găsesc mai mult sau mai puțin întemeiate, mai importante sau mai puțin importante. O nemulțumire fantezista poate fi aceea a nesiguranței intrării în Raiul sau Iadul din cărțile cu povesti primitive, fanteziste și absurde scrise pentru prostirea naivilor creduli și neștiutori.
Omul rațional și conștient de lumea în care trăiește poate fi mai liniștit, pentru ca știe ca la un moment dat totul va lua sfârșit și tot ce face "bine" sau "rău" într-un final va fi nimic și toată neliniștea lui e trecătoare ca și viata. ( de exemplu peste 1 000 000 000 000 de ani e mai mult ca sigur nu va mai fi nimic din ce e acum) In cele din urma toți oamenii își vor găsi liniștea eterna.
Sufletul nu există, ceea ce simți tu că se zbuciumă și se frământă este de fapt mintea. Aceasta poate fi disciplinată prin exerciții de meditație. Prin disciplinarea minții mă refer la învățarea de a controla gândurile și trăirile în așa fel încât să observăm ce nu este necesar și să-l eliminăm. De exemplu, dacă ai trecut printr-un moment traumatic și acesta ți se tot repetă în minte iar și iar și iar.
Pe lumea aialalta, probabil ne vom gasi linistea sufleteasca, sau depinde le ce te referi.
Doar cand vei ajunge in rai, probabil iti vei gasi linistea. De asemenea sa nu uitam de pacatele neiertabile de Dumnezeu, printre ele se numara si sinuciderea. Deci sa nu faci niciodata asa ceva, pentru nimic in lume, ca nici popa nu-ti mai canta la inmormantare.