Cum ar fi lumea dacă toți ne-am ruga pentru binele celorlalți!?

Nicicum.
Noi oamenii ar trebui să fim solitari și să ajutăm din propria inițiativă, nu influențați de un program de îndoctrinare. Astea sunt lucruri care fac un om mai bun.
Rugăciunile sunt de prisos și nu ajută cu nimic. Deci lumea ar fi la același nivel.
Dacă vrei să creezi o aparență, do this. =)

Dacă oamenii s-ar ruga pentru binele celorlalți ar fi o dovadă de iubire, iar dacă oamenii s-ar iubi lumea ar fi mult mai fericită.

Nu ai zis nimic de existența vreunui beneficiu spiritual în urma rugăciunii.
Deci nu mai rămâne nimic. Compasiunea asta poate fii dovedită și prin fapte, atunci într-adevăr lumea ar fi mai fericită.

Rugăciunea e de prisos dacă nu se împletește cu fapte. Dacă oamenii s-ar ruga toți unul pentru altul și s-ar comporta cu dragoste, ar fi minunat.

Extraordinar!

In primul rand ne-ar merge noua mai bine daca ne rugam pentru altii.
Iar rugaciunile ajuta, deoarece gandul este o forma de energie.

Plictisitoare. Dacă te rogi să-i moară capra, e rost de show la TV.

Penibil. In loc sa pierzi timpul rugandu-te mai bine pui mana si faci ceva concret.

Ar arata așa cum Dumnezeu a intenționat sa fie!
De acest lucru sunt preocupați si oamenii de știință nu numai creștinii. Citez din cartea Mintea - o călătorie spre centrul ființei umane" de Daniel Siegel
"Sinele nu este limitat de cutia craniana sau de epiderma. Sinele este sistemul in care noi trăim.Trupurile noastre sunt noduri de rețea dintr-un întreg mai amplu interconectat, in care suntem întrețesuți in mod inextricabil.
Dar pentru unii fizicieni problema este clara: conștiința pare sa fie o parte intrinseca a Universului ( a se vedea Stâlp 2011; Kafatos si Siegel 2015).
Conștiința e resimțită ca si cum " altceva decât noi înșine" ar deține controlul.
Integrarea înseamnă prețuirea diferențelor dintre noi si cultivarea conexiunilor pline de compasiune intre noi.
Conexiunile sunt cele care ne leagă nu doar diferențele dintre noi.
Noi am moștenit o atitudine subiectiva negativista si o ostilitate de tip "in afara grupului". Sunt un dat al evoluției.Dar cultura moderna ne învăța ca sinele e o chestiune privata.Iar asemenea tendințe pot fi înțelese ca niste vulnerabilitati, care nu au de a face cu destinul Nistru.
Da,sinele personal este real,trăiește in corpul nostru, si poate fi numit "mine". Nu exista nimeni altcineva la fel ca " mine",fiecare dintre noi e unic.
Da exista unele persoane "asemeni mie",pe care le consideram ca fiind membrii unui mic grup din care facem si noi parte.
De asemenea avem un sine mai mare, colectiv, relațional, dar la fel de real, care trăiește prin conexiunile pe care noi le stabilim unul cu celalalt si cu planeta - si care poate fi numit "noi".
Pentru a ne integra identitatea trebuie sa asimilam nu doar acest " mine" diferit si "grupul" sau personal,ci si pe mai cuprinzătorul "noi", văzut ca un sine mai amplu, relational, numit"noime".
"Noime" înseamnă identitatea noastră integrata, o îmbinare intre un " mine " diferențiat si un "noi" diferențiat - totul- dintr-un sine integrat si integrator.
Prezenta este portalul spre integrare, iar integrarea este fundamentul sănătății si al stării de bine.
Mintea si sinele care vine din ea sunt incorporate, dar in același timp si complet relaționale.
Una dintre cele mai grave consecinte provocate de conceptul mincinos de "sine separat" este aceea ca, daca noi vom crede asta, atunci vom resimți lăuntric si non- conștient un sentiment de deconectare, izolare si deznădejde.
O alta consecință care vine din iluzia separării de ceilalți este ca ajungem sa tratam planeta ca pe un cos de gunoi.
Suntem construiti pentru a ne conecta.
Sinele este o proprietate emergenta a mintii iar mintea este ea însăși un proces emergent, incorporat si relațional.
A avea un profund respect, a onora caracterul neprețuit al vieții, a ne îmbrățișa unul pe altul cu iubire si grija protectoare, acestea sunt - toate- căile sacre pe care înaintează o minte integratoare".

Ar fi o lume mai bună dar așa ceva nu e decât i utopie, putini se roagă pentru binele altora, acum ne rugăm 99% pentru binele nostru.

Cum ar fi sa facem intr-adevar ceva pentru ei. Un om planteaza, altul uda dar Dumnezeu face sa creasca. Insa daca nu plantam, nu udam, nu facem nimic... Dumnezeu iti da, dar in gura nu-ti baga.