Dumnezeu este Duh. Poti sa Ii simti prezenta, pacea si fericirea, linistea si siguranta pe care ti-o da.
Dumnezeu este vazut de cei ce pot sa-L vada daca au ochii sufletului deschisi. Dimpotriva, cei ai caror ochi sunt intunecati de cataracta pacatului nu Il pot vedea.
Spunea Adrian Paunescu:
,, Doua lucruri sunt imposibile in viata: a vedea cu ochii pe Dumnezeu si a povesti dragostea.,,
"Tu L-ai cunoscut; cum arata?" - Priveste in sufletul tau, in adincul lui. Cauta sa vezi care ar fi idealul tau pentru un om, cum ar fi omul ideal pentru tine. Cum ti-ar place sa fie cei de linga tine, cum ti-ar place sa se poarte cu tine, cum ti-ar place sa se raporteze la tine. Fa un "portret robot", si ai o imagine a ceea ce este Dumnezeu.
Chipul lui Dumnezeu face referire la partea imateriala din oameni. Il face pe om diferit de lumea animala, il aseaza pe om ca administrator pentru celelalte creaturi ale lui Dumnezeu (Geneza 1:28),si ii permite sa comunice cu Creatorul sau. Este vorba despre o asemanare in sens mental, moral si social.
Mental, omul a fost creat ca o fiinta rationala, cu vointa, cu alte cuvinte omul fiind capabil să gandeasca si sa aleaga. Aceasta este o reflectare a libertatii si inteligentei lui Dumnezeu. Ori de cate ori cineva face o inventie, scrie o carte, picteaza un peisaj, compune o melodie, calculeaza o suma sau da nume unui animal, aceste lucruri arata faptul ca noi am fost făcuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Nu vreau sa folosesc termenul de minciuna caci sint "bine crescut" dar pot sa-ti reprosez ca dezinformezi in mod subiectiv. In Biblie nu scrie nimic de ce ai afirmat tu cu privire la asemanarea omului cu Dumnezeu iar faptul ca gindim si putem alege e datorita Diavolului care ne-a deschis ochii. Cind esti orb nu poti alege!
Un tinar cu intelepciunea unui om batrin, sau un batrin cu energia, vitalitatea si aerul tineresc al uni tinar. Ia-o cum vrei. Pentru mine, este undeva in jurul virstei de 30 de ani, daca ar fi sa Ii dau o anumita virsta dupa cum L-am cunoscut eu. Altcineva poate sa Il perceapa altfel. Poate fi doar o chestie de subiectivism, pentru ca, oricum, El nu are o virsta anumita.
Nu e chiar asa. Eu ti-am dat doar o cale de a descoperi o imagine a lui Dumnezeu. Si El, ca si imaginea, nu e unul personal. Omul ideal nu exista, e doar in mintea noastra. Dar cum de e in mintea noastra, daca in afara ei nu exista? Daca nu e nimic in natura care sa ii asemene, de unde avem noi ideea de om ideal? Nu ar trebui sa existe idealuri, pentru ca ar trebui sa ne multumim doar cu ce vedem sau avem. Doar daca exista ceva mai presus de noi, ceva din care sa ne tragem, si care sa fii pus aceasta idee a idealului in noi. Acum, desigur ca "portretul robot" facut poate fi mai mult sau mai putin subiectiv, insa daca ai pune pe mai multi sa il faca, ai descoperi imediat asemanari izbitoare, deci nu e doar ceva din mintea vreunui om, nu e doar ceva personal, altfel ar trebui sa fie foarte diferit de la caz la caz. E ceva dinafara, e ceva care e pus in noi, si ne arata cum este Cel ce a pus acel ideal in noi.
M-am nascut catolic, si m-am nascut de pe urma unei minuni, ca mama mea nu putea avea copii, medicii nu au avut ce face, a mers la o manastire catolica (Radna, jud Arad), acolo s-a rugat ca sa poata avea copii, o calugarita de acolo i-a spus ca Dumnezeu ii va asculta rugaciunea de atunci intr-un an, si asa a aparut sora mea in anul urmator.
Acum nici eu nu stiu ce sunt. Am trecut prin mai multe experiente cu Dumnezeu care mi-au dat mult de gindit, insa cred ca sunt neoprotestant.
De ce am fost ateu? Pentru ca inainte de 89 asa a fost "la moda". Era considerat gresit sa crezi, si comunistii faceau tot ce le stateau in putinta ca sa indoctrineze oamenii cu ateism. Cind am inceput cautarile pentru a-L gasi pe Dumnezeu, am pornit de la premisa ca El nu exista (cu toate ca stiam cum am ajuns sa ma nasc). Insa aceasta premisa avea sa fie data peste cap de argumente, imprejurari, fapte care sa ateste ca Dumnezeu exista cu adevarat, gasite de-a lungul a unui an de cautari.
Nu o stare de bucurie mi-a deschis ochii. Nu, ci faptul ca am inteles ca viata mea era, desi aveam doar 19 ani, pe o panta descendenta. Eram un rebut, eram un om de nimic, ce incepea sa cada pe panta alcoolului, care se supara si enerva mai din nimic, care injura la tot al treilea cuvint, care isi batea joc de oricine, si care se tinea de tot soiul de prostii. Stiam ca, chiar inainte de a imi lua zborul in viata, eu ajunsesem sa esuez. Si ca am nevoie de ceva sau cineva care sa ma ajute sa ies din acea stare. Si a urmat o intilnire cu niste oameni care vorbeau de Dumnezeu, dar nu numai ca vorbeau, dar si traiau de parca Dumnezeu facea parte integranta din viata lor. I-am studiat (erau vreo 15) timp de o zi intreaga de vara, si m-au impresionat, si atunci am vrut sa fiu ca ei. Am acceptat sa nu mai traiesc cum vreau eu, ci cum vrea Dumnezeu, si asta a schimbat intreaga mea viata, dindu-i un curs ascendent.
Exact ce am mai auzit de atitea ori; neoprotestantii (pocaitii) care nu au avut aceasta religie ci s-au convertit ulterior, au acelasi tipar al povestii. Mai devreme afirmai ca tu nu te-ai convertit datorita problemelor iar aici te contrazici total; memoria iti joaca feste dragule
Pai tu consideri o problema daca un tinar bea? Sau daca injura? Nu pare a fi ceva perfect normal in ziua de azi? Sti ce inseamna o problema? - sa fii fost orfan de mic copil, sa fii fost grav bolnav, pe moarte, sa iti fi murit cineva drag din familie, sa fii ramas handicapat de pe urma vreunui accident, sa fii avut probleme financiare grave, si altele de genul asta. Eu nu am avut parte de necazuri, si daca nu as fii auzit de Dumnezeu, as fi continuat cu viata ce o duceam fara probleme, chiar daca eram constient ca mergeam in jos - nu ma deranja acest lucru prea mult. Insa situatia s-a schimbat cind am aflat de Dumnezeu, si in asta mi s-au "deschis ochii", ca am vazut cit de rau pot sa fiu, si ca am nevoie de schimbare, si ca o pot face cu ajutorul lui Isus Hristos. Dragule.
Esti si patetic pe deasupra! Pai eu am auzit de Dumnezeu pe la trei ani si culmea, mi-am deschis ochii si am vazut ca nu exista; ca totul nu e decit o minciuna pentru manipularea maselor. Te intreb : nu-l puteai cunoaste pe Dumnezeu daca erai catolic, ortodox sau singur, fara ajutorul vreunei biserici?
Mai stiu pe cineva care vorbeau cam ca tine: comunistii. Si ma rog, cum ti-ai deschis tu ochii? Cum poti vedea ceva ce nu exista? Dar daca cu ochii tai deschisi ai privit acolo unde Dumnezeu nu era?
Eu pe Dumnezeu L-am gasit singur, si mai apoi am mers la o biserica. cautarile au fost strict personale, eu fata in fata cu EL.