Cum credeti ca e mai bine o viata traita crezand in Dumnezeu sau necrezand in existenta Lui?
Argumentati!

Este minunat sa traiesti cu speranta, in armonie, sa iubesti si sa fi iubit, sa simti cu cei ce trec prin diferite incercari, sa te asemeni cu Domnul Isus prin cuvintele, atitudinea si faptele tale. Si la sfarsitul alergarii sa te intampine Domnul Isus pentru a te duce in locul ce ti l-a pregatit.

Daca te intereseaza sa-ti folosesti viata asta scurta pe care o ai ca sa descoperi lumea din jurul tau, nu poti porni cu ideea ca deja se stie adevarul suprem. Trebuie s-o iei pas cu pas si sa vezi ce poti sa afli. Daca descoperi ca exista d-zeu prin metoda stiintifica, atunci asta e realitatea si o vei accepta. Dar pana nu o faci, nu poti sa crezi. Trebuie sa ne bazam doar pe dovezi. E singura cale. Altfel ajungem sa credem in toate basmele pe care le auzim.

O viata trebuie traita in asa fel incat actiunile tale sa nu se rasfranga negativ asupra ta si asupra altora, indiferent de credintele religioase sau de absenta acestora.

Necrezand. Fiindca iti inbulbi capul cu prostii.

Cel mai bine e sa crezi! De ce? Deoarece in acest sistem cea mai mare speranta se duce catre Dumnezeu!

Necrezand. Pur si simplu iti eliberezi minte si poti privi spre alte orizonturi, mai largi, mai interesante.

Daca El ne-a dat liberul arbitru, noi alegem sansa.
Crezand in Dumnezeu, in El imi gasesc iertarea si iubirea, mereu, chiar daca calc stramb in fiecare zi.

E o intrebare simpla, dar raspunsul nu e chiar asa de simplu. La prima vedere, am fi inclinati sa spunem ca e mai bine sa crezi decat sa nu crezi, deoarece credinta e conditie necesara mantuirii.
Pe de alta parte, credinciosii care isi duc viata ca si cand Dumnezeu nu ar exista ajung intr-o situatie mai rea decat infidelii. Explicatia necesita clarificarea conceptului de "mantuire". A fi mantuit inseamna a trai o eternitate in tovarasia lui Dumnezeu (teologii numesc asta "viziunea beatifica"). Invers, a nu fi mantuit inseamna a trai rupt de Dumnezeu. Or, aici sunt posibile mai multe stari. Necredinciosii de comitet au, in principiu, acces la o stare in care fericirea naturala nu e exclusa, pe cand crediciosii care traiesc ca si cand Dumnezeu nu-i va judeca vor avea parte de chinurile infernale.

Cu alte cuvinte, intrebarea e de genul: "ce e mai bine sa fii: destept sau prost?". Aparent, simplu. Raspunsul e ca, decat destept ratat, e mai bine sa fii prost;

Dupa mine... da. Adica eu prefer sa cred in existenta unei divinitati, sa ma dezvolt spiritual. Nu pot da un raspuns prea clar pentru ca trebuie stiute foarte multe informatii in domeniul acesta.

Eclesiastrul 11:8-10
Deci, daca un om traieste multi ani, sa se bucure in toti anii acestia si sa se gandeasca ce multe vor fi zilele de intuneric. Tot ce va veni este desertaciune.
Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.
Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.

Argument:
Daca iti traiesti viata din plin, te distrezi si ai in viata tot ceea ce iti doresti esti bucuros.
Daca traiesti o viata decenta si cu frica de Dumnezeu, vei fi vazut de oameni un om cumsecade, un om printre oameni, oameni vor vedea bunatatea ta, vor sti ca esti un om diferit si te vor aprecia!
Acum viata pe acest pamant s-a incheiat! Daca ceea ce spune biblia este adevarat atunci cel care a trait viata in afara bibliei are de regretat, dar cel care a trait o viata smerita, si cu frica de Dumnezeu nu are nimic de regretat pentru ca a fost un om bun si respectat pentru bunatatea lui si in plus traieste o vesnicie in ceruri cu Dumnezeu!
Sper ca a fost de folos!