Pentru ca nu vad, orbii sunt nevoiti sa se bazeze in mai mare masura pe celelalte simturi. La fel putem sa procedam si noi.
Esti constienta de faptul ca simturile pot fi pacalite foarte usor nu?
Prezenta lui Dumnezeu este o certitudine, nu poti sa te inseli in privinta aceasta. El intra in inima, face curatenie si acolo domneste pacea!
Multumesc pentru fundita. Iti doresc un an nou fericit plin de realizari pe toate planurile! http://www.youtube.com/watch?v=xAvdG22Xplg&feature=player_embedded
Credinta. De aceea avem nevoie de credinta. Doar daca cred, stiu ca exista un tren ce ma poate duce de la Timisoara la Bucuresti, bazat pe informatiile oferite de CFR. Eu nu vad trenul, insa el exista, si il pot testa, pot merge sa iau bilet, si sa ma urc in el, si sa ajung cu el pina la Bucuresti (si asta am si facut inainte de Revelion ). Dar nu trebuia neaparat sa merg cu el ca sa inteleg ca exista. Era de ajuns sa cred in ce spun cei de la CFR pe site-ul lor. Spun sa cred, pentru ca nici in acea privinta nu e nimic sigur, am patit-o cu sotia mea ca am stat o noapte intreaga in Craiova, din cauza ca un tren a fost anulat, desi credeam ca el merge, exista. Motive pentru ca sa crezi doar pot fi o multime: o defectiune la locomotiva, un accident intre doua trenuri (Doamne fereste!) zapada ce poate duce la anularea trenului, perioade de vacanta, etc. De aceea trebuie sa crezi, si cu cit esti mai bine informat, cu atit credinta devine mai sigura, insa in esenta, e tot credinta cea care te misca ca sa intri in posesia realitatii. La fel e si cu Dumnezeu, trebuie intii sa crezi ca El exista. Altfel nu poti sa Il "testezi". Insa daca crezi, mai apoi poti vedea efectele existentei Lui, existenta lui poate fi dovedita, poate fi testata totusi, insa nu fara credinta.
Unui lucru care exista trebuie sa ii poti testa existenta, ca doar exista, celuilalt ii "testezi" inexistenta dovedind contrariul.
"Unui lucru care exista trebuie sa ii poti testa existenta,..."
Ba nu,nu functioneaza asa, omul nu este absolut si infinit, iar Universul nu este izotrop in intregime pentru a extrapola rationamentul de la o "parcela" de spatiu la tot spatiul.
Suntem marginiti ca spatiu,nu poti verifica existenta unui lucru care se afla in afara campului tau vizual.
Suntem marginiti de simturi, nu poti verifica existenta unui lucru care nu interactioneaza aproape deloc sau foarte putin, neglijabil,cu simturile tale.
Suntem marginiti de ratiune,nu poti demonstra existenta unui lucru,chiar si teoretic,daca ratiunea ce s-a dezvoltat pe o baza empirica nu te mai ajuta.
Acum stau cu fata la calculator,in spatele meu ar putea fi un dinoaur, nu stiu,daca nu ma intorc nu pot stii daca acesta exista sau nu. Pot sa folosesc intuitia si cunostintele mele despre dinozauri si sa concluzionez ca nu exista.
Dar daca presupun ca in spatele meu se afla umanoizi extradimensionali, imperceptibili pentru simturile mele.
Absurd, dar este posibil sau nu?
Simturile nu ma ajuta, ratiunea nu ma ajuta in asemenea situatii, asa ca pe ce ma bazez.
Poate nu am ales exemplul cel mai potrivit.
Gravitonul nu poate fi detectat, dar cu toate acestea comunitatea stiintifica a admis posibilitatea existentei lui.
Daca nu ai auzit despre ceva, acel ceva nu exista pentru tine, daca nu a auzit nimeni, nu exista pentru nimeni, deci nu ai cum sa-i dovedesti existenta, pentru ca nu stii ca exista, asta e ideea. De fapt, nimic nu exista pentru tine inainte de a fi procesat si creat de creier (el iti creeaza realitatea).
Daca nu te uiti in spate, acel dinozaur nu exista, dar daca te uiti, exista. App, nu exista absolut, decat teoretic.
E o teorie, poti demonstra ca exista gravitatie, insa daca nu stii fiecare surub, nu inseamna ca nu exista, doar iti lipseste ceva, insa, repet, poti dovedi ca exista, vezi mecanismul, trebuie sa existe.
Cum nu poti dovedi ca ceva nu exista, poti dovedi contrariul. Exista altceva?
Daca exista, s-ar face vazut/simtit. Cat de limitati am fi (exista doar ce vedem/cunoastem), supranaturalul nu are cum sa existe, din moment ce am explicat, asa cum stim si intelegem, aparitia materiei/energiei, si de aici aparitia tuturor. Poate nu e "cea mai" corecta explicatie, dar stim ca exista niste bucatele mici din care sunt toate facute (atomi), si ca daca unii dispar si apar (sau ce erau aia), e imposibil sa dispara si sa apara toti o data (un dinozaur, ca ziceai despre asa ceva).
Apoi daca suntem o gramada de atomi, ca sa existe ceva ce nu vedem, ar trebui sa existe duhuri/spirite/suflet (ca la asta se refera cel care a pus intrebarea), ei, cica nu exista, tocmai pentru ca suntem ce ziceam, o gramada de atomi.
"Sa nu identificam constiinta umana cu realitatea.", daca nu exista supranatural, nu e prea gresit sa le identificam.
Lasa supranatural, sunt sute de exemple din stiinta. A 4 dimensiune teoretic este posibila,dar uite ca nu se face cunoscuta asa cum spui.
"e imposibil sa dispara si sa apara toti o data"
De ce este imposibil? Asa cum spunea si Kant, este o cunoastere empirica,derivata din observatii,care ne ofera niste informatii,dar nu ne spune ca nu poate fi si diferit. Oricum,atomii nu dispar si da nu este posibil sa apara si sa dispara electronii,caci despre ei era ovrba,simultan,dar...
Apoi sa privim problema invers, ai un perete, de unde stii ca este solid? Este o problema care a fost ridicata de mai multi fizicieni.
Ma rog,nu aduc si explicatia,deoarece am vrut sa subliniez faptul ca NU stim, daca aduc explicatia s-ar intelege exact pe dos. E ste oricum o explicatie teoretica.
""Sa nu identificam constiinta umana cu realitatea.", daca nu exista supranatural, nu e prea gresit sa le identificam."
Pai este gresit, pentru ca atunci nu mai este realitate, realitatea este independenta de constiinta umana, daca le identifici nu mai este realitate.
Uite explicatia din DEX :
REALITÁTE, realități, s. f. (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
De supranatural era vorba. Teoretic, exista si a 5-a, si cate o mai fi. Teoretic exista multe. Realitatea "obiectiva" n-o cunoaste nimeni, aici era vorba de persoana care ar cunoaste-o, care, se poate usor dovedi ca nu exista (cea din cartile de basme, oricare ar fi), asa cum ziceam, dovedind contrariul, si apoi, chiar din definita data de tine, realitatea = materia care exista => real = ceva care exista in realitate. Asta e tot ce conteaza, ca nu cunoastem tot, e normal, la fel cum e normal sa intelegem ce cunoastem, sa nu ne bazam pe magie http://blog.stackoverflow.com/......artoon.png
Rationamentul logic nu are la baza decat empiricul. Realitatea empirica cunoscuta de noi. Tu nu poti folosi rationamentul logic pentru a descrie modul in care interactioneaza n hipercub cu o hipersfera, deoarece realitatea cu 3 dimensiuni este total diferita de cea cu 4. Aceasta este o dovada clara ca logica are la baza doar banalul empiric,datorita empiricului, al experientei constientizam de mici ca nu putem trece prin obiecte, iar cu timpul acest lucru devine ceva absolut logic si normal in mintiile noastre, dar nu este nimic logic, este doar o observatie empirica pe care am ajuns sa o consideram unprodus al logicii.
Daca exista o cunoastere apriorica, atunci aceasta nu iti este suficienta pentru a intelege si alte realitati empirice.
Rationamentul matematic merge si,ma scuzati ca dau atat de multe citate din Kant, dar credibilitatea sa este mai mare decat a mea, asa ca, deca a spus si Kant ce spun si eu am sa-l atribui rationamentul ce-i apartine lui, deci cum spuneam, Kant sustine ca matematica sau matematica pura este o cunoastere a priori, fiind independenta de experienta.
Asa se zicea si despre microbi cand nu exista microscop si radeau toti de saracul Pasteur
Total irelevant, asta ar insemna ca peste 70% din lucrurile presupuse si teoretic considerate posibile de stiinta nu ar mai exista.
Acum aplic un rationament banal si iti demonstrez ca nici tu nu existi.
Eu nu stiu daca tu existi,deci nu existi.
Vad raspunsul tau pe TPU,dar poate visez, poate sunt in coma la spital dupa noaptea de revelion,poate am halucinatii. Cu toate ca raspunsul tau pare a fi logic si venit din gura unei fiinte rationale, poate este doar creierul meu cel care l-a conceput. Aseara am avut un vis in care am vorbit cu niste tipi si aceia mi-au spus lucruri pe care aparent nici nu le gandeam, m-am si mirat dimineata ca nu am avut si eu ideile respective. Creierul poate genera o realitate foarte complexa.
Tu poate esti ateu, poate ai folosit rationamentul pentru a nega existenta divinitatii, problema este ca rationamentul tau, daca admitem vlabilitatea sa, ataca nu doar existenta Lui Dumnezeu ci si a o buna bucata din stiinta.
Nu poti sa distrugi orase in speranta ca ai sa omori un singur om.
Aici nu-s de acord. Problema noastra nu e ca poate exista ceva si noi sa nu putem percepe, ci faptul ca noi nu ne relationam corect la ceea ce percepem deja. Daca admiti teoria si incepi si actionezi ca si cand chiar ar exista sanse ca locuita in care stai sa nu existe, atunci traiesti intr-o fantezie mai mare decat ai trai daca nu ai accepta sansa aceea de 1%, intelegi? Am intalnit oameni care spun ca "totul poate fi o iluzie". Si daca le ziceai ceva, ei spuneau "dar nu mai imi bat capul, ca ar putea fi totul o iluzie, noi sa nu existam sau sa fim niste programe facute pe calculator deci nu are rost sa ma mai gandesc la ce zici tu aici." Astfel de oameni traiesc intr-o irealitate mai mare decat daca ar lua totul exact asa cum vad. De fapt asa e bine sa facem, dar problema e ca noi nu suntem in stare sa luam totul asa cum vedem. Daca am putea face asta, ne-am da seama si de sansa aceea de 1%, dar nu ne-ar afecta.
Acum, sansa ca tu sa fii in coma si etc, este atat de mica, incat daca o sa-ti citeasca raspunsul s-ar pute sa spuna ca esti dus cu pluta ca incepi sa scoti "bazaconia" aia. Daca ai fi dat raspunsul cu robotul, ai fi fost mai credibil si s-ar uita lumea la raspuns mai serios Deci, nu e prea adecvat din punct de vedere al reactiilor pe care il produce cititorului
In primul rand am spus ca acord sanse doar un procent, ca marja de eroare.
Daca eu a crede mai mult in acel procent decat in cele 99 de procent ar insemna ca sunt idiot.
Exemplul cu (,) coma era doar un exemplu banal, am vrut sa subliniez faptul ca simturile pot fi pacalite, asa ca am dat unul din cele mai putin probabile exemple, dar POSIBILE.
Cine se opreste la el si nu intelege ideea este un mediocru sinistru, cu care nici nu vreau sa discut. Asa ca poti considera acel exemplu ca fiind un filtru pentru prosti.
Mda,ai dreptate.
"" poate sunt in coma la spital dupa noaptea de revelion, poate am halucinatii'"
Eu ma gandesc la varianta aia mereu, cine stie... poate intr-o zi ma voi trezi si voi spune"ce vis ciudat am avut"
La fel cum o furnica poate sa-si dea seama daca lama coasei care tocmai i-a sectionat transversal musuroiul e de productie austriaca (si se ascute singura) sau ruseasca (si cantareste 700 g).
Vb mai multe in privat pe id: faby_varga si va spun cum sta treaba cu astea
kaynmaincallme întreabă: