Cum este religia carismatica?Funda

Buna Ioana!

Mişcarea carismatică este periculoasă, căci:

1. Ea este gata să privească vorbirea în limbi, viziunile, visele, profeţiile, etc. ca mesaje din partea lui Dumnezeu adresate copiilor Săi. Acesta este un pericol foarte mare. Dacă se acceptă odată „mesaje extrabiblice" (unele care sunt suplimentare Bibliei, dar care nu contrazic Biblia), nu mai este mult pînă sunt privite ca autentice „mesajele an- ti-biblice" (unele care contrazic Cuvîntul lui Dumnezeu). Mişcarea carisma-tică a făcut tocmai lucrul acesta şi-l face în continuare! În realitate, toate „mesajele extrabiblice" sunt „mesaje anti-biblice", pentru că Cuvîntul lui Dumnezeu ne avertizează în mod concret de adăugarea la Scriptură a ceva (Dt.4:2; Ap.22:18,19). Mişcarea carismatică apără aceste „mesaje extrabiblice, anti-biblice" pentru ca „să sufle un nou vînt al Spiritului Sfînt". Carismaticii spun: „Cine ştie ce face Spiritul Sfînt?"

Să nu uităm că Cuvîntul lui Dumnezeu este o revelaţie încheiată şi că a fost dat de Spiritul Sfînt (2.Pt.1:19). Putem fi siguri că Spiritul Sfînt nu Se contra-zice niciodată. Spiritul Sfînt a fost Cel care ne-a avertizat să nu adăugăm ceva Cuvîntului lui Dumnezeu. Prin aceasta, cei care adaugă ceva Cuvîntului lui Dumnezeu nu pot pretinde că sunt autorizaţi şi împuterniciţi de Spiritul Sfînt.

2. Ea îşi încurajează adepţii să rămînă în biserici protestante decăzute, ca şi în Biserica Romano-catolică, Ortodoxă şi altele, care vestesc şi învaţă o Evanghelie falsă, afirmînd că colaborarea în evanghelizare, închinare şi servicii religioase cu sisteme religioase false trebuie să-I fie plăcută lui Dumnezeu dacă acolo sunt prezente aceleaşi presupuse „daruri spirituale".

Cuvîntul lui Dumnezeu spune limpede credincioşilor că cei care predică o altă Evanghelie sunt blestemaţi (Gal. 1:6, 9) şi că cei care au comuniune cu învăţătorii falşi iau parte la lucrările lor rele (2.Io.10,11). Înşelăciunea diabolică prin vorbire în limbi falsă, prin minuni şi alte lucruri asemănătoare ajută la reunirea a ceea ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu că trebuie să fie considerat despărţit. Mişcarea carismatică sprijină ecumenismul şi Biserica Romano-catolică prin faptul că trece cu vederea ereziile grosolane ale acesteia de dragul „unităţii în spirit", fapt care are urmări eterne. Lucrul acesta este foarte periculos!

3. Ea pune un accent nelalocul său şi nebiblic pe vindecarea fizică. De lucrul acesta se poticnesc mulţi credincioşi preţioşi, care sunt învăţaţi în mod greşit că este totdeauna voia lui Dumnezeu ca să vindece. Atît Scriptura, cît şi experienţa ne învaţă că Dumnezeu poate folosi suferinţa fizică în scopul purificării, corectării şi disciplinării (2.Cor.12:7-10; Evr.12:3-11; Iob 23:10). Cuvîntul lui Dumnezeu ne învaţă că El poate vindeca oricînd pe oricine, dar că El nu-i vindecă totdeauna pe toţi.

Apostolul Paul a învăţat acest adevăr cînd Dumnezeu i-a explicat de ce nu-i ascultă rugăciunea triplă pentru vindecare personală (2.Cor.12:1-10); şi de asemenea, cînd unul dintre cei mai fideli colaboratori, Trofim(us), nu l-a putut însoţi din cauza bolii sale. Dacă cerem vindecare pentru noi înşine sau pentru alţii, nu avem voie să uităm vreodată că o asemenea vindecare este totdeauna decizia liberă, independentă a lui Dumnezeu, căci El ştie ceea ce este cel mai bine pentru fiecare dintre copiii Săi. Carismaticii, dimpotrivă, „cer" şi „pretind" o asemenea vindecare.

4. În contrast cu predecesoarea ei, Mişcarea penticostală, ea favorizează şi promovează un spirit lumesc în Biserică şi la credincioşii individuali. În loc ca în vorbire, îmbrăcăminte, coafură, frizură, muzică, amuzament, etc. să aspire după o adevărată sfinţenie şi teamă de Dumnezeu, Mişcarea carismatică se făleşte cu metodele ei lumeşti pe care le întrebuinţează ca să-i amuze şi să-i desfete pe propriii ei membri şi să-i atragă pe cei pierduţi. Şi lucrul acesta este foarte periculos. A se citi 1.Ioan 2:15-17.

5. Ea le încurajeză pe femei să-şi părăsească locul dat de Dumnezeu în cămin şi în adunare. Aceasta duce la cămine neglijate, familii zdruncinate şi un talmeş-balmeş în adunările în care femeile preiau funcţii de conducere. În felul acesta, Cuvîntul lui Dumnezeu este călcat în mod făţiş. Este ciudat, inconsecvent şi trist modul în care carismaticii folosesc 1.Corinteni 14 ca să justifice vorbirea în limbi ca fiind un dar al Spiritului Sfînt pentru vremea noastră. În acest capitol scrie clar că „femeile să tacă în adunări" (1.Cor.14:34). Este periculos să anulezi instrucţiunile date de Dumnezeu în privinţa femeilor – periculos pentru femei, pentru familie şi pentru adunare.

6. Ea învaţă şi promovează aşa-numita „ucidere sau odihnă în Spirit" (în engleză: slain in the Spirit) – o practică foarte periculoasă, în care unii lideri „pun mîinile" peste alţi oameni, şi aceştia cad în leşin, cad pe spate, „experimentează forţa", etc. şi după aceea rămîn timp de secunde sau mai mult inconştienţi sau semiconştienţi. Carismaticii folosesc Ioan 18:6 ca să justifice această practică. Acesta este un alt exemplu de modul în care denaturează ei Scriptura pentru a-şi justifica şi apăra practicile. În Biblie nu există nici un eveniment, nici un exemplu şi nici o instrucţiune pentru această experienţă. Influenţarea prin hipnoză şi dorinţa după o experienţă extrabiblică îi deschide pe oameni fie pentru nişte efecte simulate, fie pentru unele provocate de demoni, care corespund celor existente în ocultism.

Respect!