Ordonare:
După relevanţă
Credinta are la baza o ideatie subiectiva.
Deci credinta este inclusa in gandire, daca nu ar fi asa atunci si un bolovan de pe strada ar putea crede in orice.
Răspunde
Răspunde 
Desi evolutia e falsa, oamenii, doar ei, animalele nu, au instinct de supravietuire, asta inseamna ca nenicu' creier o sa faca tot posibilul sa te tina in viata, cel mai bun exemplu e spasmul mioclonic; cand creierul "crede" ca o sa mori, iti trimite impulsuri pentru a te trezi, gen tresaritul piciorului. 
A crede e periculos. Uite o prapastie, nu e nici un pod, crede ca o sa se formeze in fata pasilor tai si astfel o sa ajungi pe partea cealalta. Drum bun! Si ceva concret, in domeniu. Crezi ca bolile sunt pedepse divine, desi majoritatea sunt cauzate de virusuri si bacterii pe care creierul le poate invinge pus la treaba de autosugestia ta (rugaciune, credinta), dar sunt boli care nu pot fi vindecate asa, crezand ca dumnezeu te poate vindeca, daca ai fi corect, n-ai merge la doctor, si iar, drum bun! If you know what I mean
Cand gandesti pui in functiune milioane de neuroni pe care ii ai in dotare sau chiar mai multi. E un intreg proces acolo.
Cand gandesti,faci rationamente, tragi concluzii,pui cap la cap lucruri,evenimente, situatii, pareri, informatii.
Cand doar crezi, nu faci nimic pentru a-ti demonstra tie ca crezi.
Atunci cand crezi, te bazezi pe teorii, pe spusele altora fara ca tu sa ai un pic de implicare in acest proces.
Cand gandesti te bazezi pe fapte, pe propriile tale deductii cu privire la un lucru.
Gandesti si-ti creezi tie motive reale pentru a da crezare faptelor, realitatii.
"Atunci cand crezi, te bazezi pe teorii, pe spusele altora fara ca tu sa ai un pic de implicare in acest proces."
Daca te intreb cum a aparut omul si imi raspunzi cu teoria evolutiei, sau ca l-a creat Dumnezeu, ce pui cap la cap? Tu personal.
"Cand gandesti te bazezi pe fapte, pe propriile tale deductii cu privire la un lucru. "
Tocmai asta e problema. Daca am face asta, ne-ar durea capul de la atata gandit. Nu am mai gandi asa superficial. Numai ca noi amestecam "teorii, spusele altora" cu "fapte" dar tragem concluzii si suntem siguri ca si cand toata gandirea a fost bazata pe fapte... si atunci ies jumatati de adevaruri, care sunt tot minciuni. Prima minciuna aici apare. Cand amesteci teorii si fapte sau acorzi teoriilor aceeasi valoare ca a faptelor si spui ca stii lucrul acela ca si cand l-ai fi trait, te-ai fi implicat. Aici te minti pe tine si dai unei gandiri, unei concluzii, o valoare pe care nu o are. Spre exemplu, daca te intreb daca sunt oameni pe Marte, raspunsul corect si obiectiv ar fi ca "nu stiu". Dar oamenii vor spune ori ca da, ori ca nu, ca si cand ar fi fost acolo. Altii spun cu aceeasi convingere ca Biblia a fost scrisa de Eminescu sau Creanga, sau ca si barbatii si femeile ar trebui sa beneficieze in egala masura de menopauza, macar 20 minute, la servici. (tot din cauza ca nu stau sa vada exact ceea ce pot sti si ce nu).
M-ai facut sa rad cu amintirea acelor mini-interviuri ...numai ca nu e de ras. Ar fi de plans din toata inima.
Da, asa este. In multe cazuri punem cap la cap fapte si lucruri pe care nu le-am testat noi insine. M-am gandit si la asta cand am comentat, dar eu voiam sa pun in comentariul meu doar momentele in care noi insine am fost partasi si am experimentat empiric...
Si nu stiu daca suntem apti a afirma ca tot ce stim, stim pe meritul nostru si nu pe al altora.
Pai daca vrei sa iti formezi o gandire corecta si un bagaj de informatii cat mai obiectiv, atunci ar trebui sa separi ceea ce stii sigur de ceea ce nu stii. Dar nu trebuie sa gandesti doar in exista/nu exista. Spre exemplu spui o rugaciune sa te faci bine si tu te faci bine. Multi de aici trag concluzia ca Dumnezeu i-a ajutat. De ce? Pentru ca gandesc mult prea superficial si "logic" as putea spune. Asocierile astea se par aproape pur mecanic. Daca ar fi sa fim sinceri cu noi insine, ar trebui sa vedem ce stim de fapt. Stim ca am zis o rugaciune si ca ne-am facut bine dupa aceea. Dar nu putem sti daca a fost autosugestie, daca Dumnezeu ne-a auzit, daca ne-a trimis un raspuns, daca vindecarea noastra a fost una supra-naturala sau etc. Noi stim doar ca dupa ce am facut rugaciunea, ne-am facut bine si atat. Mai mult nu putem sti, deocamdata. Deci nu putem trage nicio concluzie de aici (din ce cauza etc) pentru ca avem prea putine elemente. E posibil sa fie de la rugaciunea insasi, autosugestie sau sa ne ajute o fiinta supranaturala. Dar daca tragem 100% una din aceste concluzii ne mintim pe noi insine. Daca gandim asa la fiecare parere pe care o avem despre ceva, o sa vedem cat de mult ne mintim cu privire a ceea ce stim. Iar daca vrem sa construim ceva pe o baza solida, trebuie sa renuntam la a ne mai minti in modul asta. Asta ar cere un efort, sa nu mai gandim atat de superficial.
Da, este pur adevarat ceea ce spui.
Nu putem stii sigur,unele lucruri nu le putem stii,pur si simplu,oricat am incerca si ne-am da peste cap sa le aflam.
Nu stiu,poate e autosugestie cu rugaciunea sua poate chiar exista ceva care ne aude si ne indeplineste ruga.
As vrea sa stiu cu adevarat cum sta treaba. Chiar mi-as dori.Dar poate ca nu ne este permis sa stim in viata asta fizica.
Multi vorbesc de gandirea pozitiva si negativa.
Daca ai ganduri negativiste despre tine si lumea din jur,atunci te imbolnavesti in timp si te miri de unde iti apar boli nestiute.
Daca ai forta gandirii pozitive, poti trai sanatos si chiar te poti insanatosi singur, fara medici.
Oare asa e?
Scuza-ma ca poate am deviat, dar voiam neaparat sa amintesc asta, e ceva ce tocmai am citit undeva.
Dar nu poti sti nimic pe meritul altora. Aici e mult mai complicat. Putem sti ceva pe meritul altora, daca avem o baza de experiente pe acelasi nivel. Nu imi vin exemple momentan. De fapt imi vin, dar nu intelegi tu cum le inteleg eu 
. A, uite unul : Sa zicem ca 10 oameni stiu sa slefuiasca, sa prelucreze un lemn. Unul dintre ei, cauta sa descopere un mod de slefuire mai bun, care da randament mai bun. Lui ii ia timp si efort in plus pentru asta. Daca daca dupa aceea, el spune celorlalti 9 noul sau mod, ceilalati pot aplica ceea ce a descoperit el in secunda 2, fara sa mai fie nevoie sa descopere fiecare in parte. Astfel, ceea ce descopera unul, descopera toti. Dar asta nu e valabil decat pentru cei care stiu deja sa slefuiasca lemnul. Daca vine unul care nu a pus mana pe o bucata de lemn niciodata si afla informatia de la cel care a descoperit noul mod, el nu va fi in stare nici sa inteleaga nici sa aplice ceea ce a descoperit celalalt. Isi va taia degetele, crezand ca stie si ca a inteles cum se prelucreaza.
Deci, a sti ceva cu adevarat pe meritul altora, se aplica in activitati foarte practice si foarte restrans. Adica, foarte putin procentaj e din ceea ce stiu ceilalati. 80% din intelegere trebuie sa vina de la noi. Dar noi generalizam asta la toate. Citim toate cartile din lume si nu am inteles nimic. Avem capul plin de teorii si daca te intreb cat % din ceea ce stii ti-a schimbat viata (in mod practic - nu mai esti asa, esti altfel) o sa vezi ca foarte putine. Pentru ca informatiile acelea nu erau pentru nivelul tau. Tu le intelegi doar teoretic, dar nu o sa poti aplica nimic, niciodata. Nu stiu daca m-am facut inteles.
In schimb, daca "faci curatenie" si iti dai seama doar de ceea ce stii cu adevarat, o sa vezi cu adevarat ce ai si ceea ce nu ai. Astfel o sa-ti dai seama de ceea ce ai nevoie sa stii si stii incotro sa cauti si ce. Tu nu o sa mai fii ca restul care cred ca stiu tot si care se mint pe ei insisi in propriile teorii pe care nu au cum sa le foloseasca si sa le inteleaga niciodata.
DA,te-ai facut mai mult decat inteles.
Asa este, degeaba traieste altul experienta inaintea ta, el trecand prin toate stadiile si fazele "evolutiei", ca sa zic asa, ajungand astfel la rezultatul si solutia finala. El a inteels procesul in ansamblu de la inceput la sfarsit.
Cineva care vine in urma si aplica rezultatul a ceea ce primul deja a descoperit, nu va intelege practic tot procesul care a dus si a stat la baza acestui rezultat, nu?
El il va intelege ca mecanism dar niciodata ca proces in sine.
Interesant.
"In schimb, daca "faci curatenie" si iti dai seama doar de ceea ce stii cu adevarat, o sa vezi cu adevarat ce ai si ceea ce nu ai. "
--Foarte adevarat. Cateodata "curatenia" se lasa asteptata...dar trebuie facuta.
"Nu putem stii sigur, unele lucruri nu le putem stii, pur si simplu, oricat am incerca si ne-am da peste cap sa le aflam."
Asta e si schema. Dar cum am zis, daca ne dam peste cap sa vedem doar ceea ce stim cu adevarat, stim de unde sa plecam si ce sa cautam. Noi intelegem ca unele lucruri, cel putin la nivelul la care suntem, nu le putem sti si nu o sa ne mai batem capul cu ele. Altfel, o sa ne canalizam resursele doar pe ceea ce putem sti. Dar asta nu se poate face daca nu ne dam seama de ceea ce stim si ce nu. Dar oamenii nu au curajul sa admita ca unele lucrui nu le pot afla. Si de aici pleaca toata imposibilitatea de dezvoltare ulterioara. Ei se invart acolo de frica sa nu admita ca nu pot cunoaste.
Hai sa-ti spun ceva cu gandirea asta pozitiva si negativa. Noi nu ne putem controla gandirea, decat foarte putin si cu foarte mari eforturi. In noi, totul se gandeste mecanic. Ca sa gandesti constient si sa schimbi modul de a gandi, trebuie sa depui efort in fiecare moment sa nu mai gandesti "din instinct" asa cum erai obisnuita. Noi putem sa ne dam seama de asta daca ne observam. Acum, iti dau exemplu pe mama: ea are atacuri de panica si se uita ea pe la tv si a prins ea din zbor chestia cu gandirea pozitiva. Dar ea gandeste pozitiv doar in momente puerile, cand nimic nu o afecteaza. In viata practica, cand trebuie cu adevarat sa gandeasca, nu pozitiv, ci realist, ea se panicheaza din orice fleacuri. Daca o intreb de ce nu gandeste pozitiv, se justifica: "Pai da cum sa gandesc pozitiv? Daca se intampla aia? Daca se intampla ailalata?" Degeaba ii zici ca acest "daca se intampla" are si posiblitatea de fi si: "daca nu se intampla" Dar ea nu vede decat "daca se intampla". Frica o face sa fie asa. Daca incearca sa gandeasca altfel, nu reuseste. Apoi, problema nu e ca nu gandesti pozitiv. Problema e ca admiti doar "daca se intampla lucrul rau" si actionezi ca si cand ai sti sigur ca se va intampla. Aici e eroarea. Daca gandesti ca nu se poate intampla decat "daca cel bun", atunci iar esti in plop si visezi. Pentru ca realitatea este ca se poate intampla si asa si asa. Uite, eu fiecare zi o traiesc ca si cand ar fi ultima. Asta ma ajuta sa nu mai pierd timpul degeaba. Eu cand scriu pe TPU, am anumite motive, nu o fac doar ca sa vorbesc cu tine, fac si alte exercitii cu mine insumi in timpul asta, care ma ajuta sa fiu mai constient. Eu mereu ma culc, ca si cand maine se poate sa nu ma mai trezesc. Asta ma ajuta sa nu mai pierd timp aiurea si sa imi dau seama ca pot risipi energie inutila. Dar nu ma culc ca si cand maine sigur mor. Daca as face-o in stilul asta, ar insemna sa nu mai fac nimic, ca daca in seara asta tot mor, ce rost mai are? Aici e gandirea negativa care te imbolnaveste Deci e o diferenta. Deci, cartile cu gandirea pozitiva sunt o mare bazaconie, tocmai prin faptul ca nu poti gandi altfel daca nu iti schimbi nivelul spiritual cu totul. Nivelul tau de a fi. Incearca sa gasesti o situatie in care gandesti intr-un anumit fel, apoi dintr-o data, sa schimbi modul de a gandi si sa actionezi dupa noul mod de a gandi. Incearca sa gandesti ca EmaS spre exemplu, macar o zi si sa te comporti asa. Raspunde-mi la postul asta ca si cum ai fi EmaS. Nu e niciun pericol daca gandesti asa doar o zi. Nu are ce sa se intample. Dar o sa vezi ca nu poti schimba modul de a gandi. Daca putem face asta, i-am putea intelege pe ceilalti.
Daca imi amintesc ca pot muri in orice moment, eu scap de o groaza de frici inutile, care vin din frica asta. Scap si de o groaza de prejudecati de genul ca totul trebuie sa ramana asa cum e "sa fiu in aceeasi casa, sa nu ma imbolnavesc, sa mi se cuvina mereu totul ca acum si sa nu se schimbe nimic". Astfel ca, daca ma imbolnavesc sau etc, nu raman surprin si nu ma lamentez si nu compar starea de acum cu cea de ieri. Daca inteleg ca oricand se poate intampla orice, eu voi face indiferent de cum sunt, in orice moment, tot posibil ca sa evoluez spiritual. Iar daca ma imbolnavesc si mor, eu o sa fiu impacat ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa modific ceva. Iar lucrurile pe care nu am putut sa le modific, inteleg ca nu mi-au stat in putere, ca nu stiu de ce am putut sa le schimb si nu trag pe altii sau divinitatea la raspundere pentru asta. Intelegand asta, nu ai de ce sa mai ceri si sa suferi pentru ca se intampla, ca de ce ala traieste 100 de ani si eu 30. Asta cred eu ca inseamna "sa traiesti clipa", "sa traiesti in prezent" si nu sa te destrabalezi inconstient cat te tine si apoi sa aflii ca mai ai putin si mori.
https://www.facebook.com/......6674549025 Nu stiu daca ai facebook :D
"Dar o sa vezi ca nu poti schimba modul de a gandi. Daca putem face asta, i-am putea intelege pe ceilalti."
da, asta asa e.
---Admir modul tau de a trai experienta vietii daca chiar faci asa cum ai descris ca faci.
Asta ne indeamna cei mai invatati dintre noi, maestrii anumitor religii, invataturi. Sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ar parea un cliseu, dar nu cred ca e.
E greu de realizat ...si de asta te admir pentru cum o faci. E greu sa fac asta, nu am incercat vreodata dar nu stiu daca ma aflu la acel stadiu al evolutiei spirituale in care sa pot vedea frumosul si importantul din fiecare eveniment al zilei respective pentru a fi capabila sa o traiesc pe deplin, asa cum e data ca si cand ar fi ultima.
-Sunt foarte schimbatoare si ma lupt cu mine si cu sentimentele si perceptiile mele despre lume si viata, despre existenta si oameni. E o lupta continua, in ultimii cativa ani s-a mai diminuat si a inceput sa intre pe o cale mai dreapta. Caut pacea interioara si sper sa ajung la ea intr-un fel sau altul. Suna ridicol?
Nu-ti pot raspunde ca Ema pentru ca nu gandesc cum o face ea. Si nu o cunosc indeajuns de mult decat doar prin postari care tin de religie si de d-zeu.
Eu sunt eu si gandesc ca mine si atat. Nu ma pot adapta prin vorbe si fapte la gandirea altei persoane decat daca o impartasesc (si aici intra empatia in joc).
Din moment ce eu nu impart aceleasi trairi si ganduri cu Ema, nu ma pot pune in locul ei cu adevarat ci decat intr-un mod superficial si nu as vrea sa o jignesc cumva prin asta.
Fiecare e special si unic in lume. Fiecare cu gandurile si sentimentele sale.
Asta este cam asa : sa traiesti constient.
Am citit si despre asta.
--Sa traiesti constient inseamna sa traiesti clipa si orice eveniment in mod deplin si constient.
Sa inlaturi automatismele mintii si ale organismului si sa fii cu mintea total la ceea ce faci.
Dar vezi tu,avem atatea pe cap,probleme,griji,indoieli,incat nu le putem evita,mintea nu e educata sa le evitam desi am putea sa o educam,nimic nu e imposibil.
Astfel ca in timp ce trupul face ceva mintea face cu totul altceva,si anume trece in revista tot ce are de rezolvat, toate aceste ganduri negative si frici si indoieli.
Si uite-asa in momentul cand ar trebui sa fim pe deplin constienti de lucrul in care suntem angajati in acel moment, mintea ne zboara iar acel lucru este facut si dus la final inconstient, prin automatisme.
E mult de explicat si vorbit pe tema asta, de ramificat si etc etc.
Ti-am trimis cerere frumos scris
Gandirea analizeaza totul, ea urmareste rezultate.
Credinta este influenta sentimentelor asupra gandirii. Intensitatea sentimentelor formeaza un caracter, iar caracterul reprezinta modul de a gandi a unui om. Intensitatea unui sentiment, frica sau emotivitatea(a unui om foarte fricos sau foarte emotiv) este rezultata de trairile intense avute. La un om foarte fricos sau foarte emotiv, sentimentul a depasit limita necesara unui rationament corect, sentimentul preia comanda si indreapa ratiunea pe un drum gresit.
Foarte interesante raspunsuri la intrebarea asta. Ok, cum poti verifica ca rationamentul tau este corect? Asa cum cel care e plin de frica si se bazeaza pe un rationament gresit, nu-si da seama de asta si e 100% convins ca gandeste corect, cum iti dai seama ca si tu nu faci la fel? Pana la urma si tu esti format de anumite trairi si incepi si gandesti intr-un fel (pe baza trairilor tale). Cand am scris asta http://www.tpu.ro/......ina-2.html mi-au sarit toti in cap ca vorbesc bazaconii. De fapt, asta incercam sa explic. Observi ca faci o legatura intre gandire-credinta si sentiment? Ele sunt legate si una o influenteaza pe cealalta. Nu poti spune ca, credinta apare din plop, fara nicio baza. La fel si gandirea
Rationamentul care este cel mai realist, cel in care rationamentul este sustinut de rezultate este cel mai bun. Daca esti atent subiectivismul se "vede", superstitia se "vede". Cel pe care nu-l ajuta destul capul nu-si va da seama ca rationamentul lui este gresit pana nu i se va demonstra sau argumenta pe intelesul lui. Parintele cand ii explica si-i demonstreaza copilului ca nu este nici-un bau-bau sub pat, copilul se linisteste(intelege el ceva...).
Nu, credinta nu apare din plop, ea este produsul procesarii informatiei avute de catre gadire influentata de sentimente.
Cum fuctioneaza gandirea ti-a explicat
Dani_Doroga_1984.
''De ce e mai bun "a gandi" decat "a crede"? ''
Tu nu gandesti in general? Adica daca eu iti spun ''Sari de pe un pod!''. Tu sari?
Problema e cand crezi ceva la extrem un lucru atat de aberant incat ajungi sa nu mai gandesti cum trebuie...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
