In ebraică se citeste de la dreapta la stânga, nu se scriu vocalele.Iar numele lui Dumnezeu este יהוה Evreilor le era frica sa nu ia numele lui Dumnezeu în deșert așa ca nu l-au mai rostit, ei adresându-se Lui cu Adonay (care înseamnă Doamne).In prezent nu se cunosc vocalele din numele Său.Deci orice variantă al numelui Său este fals.
Da, am inteles, insa numele Lui Dumnezeu are o semnificatie unica si inseamna "El face sa devina tot ce Isi propune". In general numele Lui Dumnezeu este cunoscut ca fiind Iah, Iahveh, Iehova sau alte viariatii in functie de limba. Sunt cateva vocale si in plus stiindu-se consoanele se pot intercala vocale. Chiar daca evreii au pierdut pronuntia originala se cunosc consoanele YHWH si in plus pentru numele divin sunt recunoscute pe plan international variantele enuntate mai sus. Daca ai o Biblie mai veche vei gasi Iahveh sau Iehova. Dumnezeu se bucura cand incercam sa-i folosim numele chiar daca dispunem doar de niste consoane.
Chiar daca evreii au pierdut pronuntia originala este posibil ca alte popoare au auzit de numele original si l-au pastrat si asa s-a pastrat varianta de Iah, Iahveh sau Iehova. Daca citesti intr-un dictionar ca de exemplu translatorul google vei gasi pentru fiecare limba cum se traduce Iehova din limba romana.
https://www.google.ro/......ps?/search
Iehova,Iahve etc nu cred că variază în funcție de limba, sunt doar mai multe variante.Nu cred că e nevoie sa Îi folosim numele propriu.Mă rog, chiar nu stiu
Ioil 3:5:"Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul."
Romani 10:13:"Oricine va chema numele Domnului se va mântui".
Fapte 2:21:"Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".
În timpurile biblice, numele „Isus" se pronunţa, probabil, „Ieşua" sau „Iehoşua", însă nimeni nu are certitudinea că aceasta era pronunţia. Totuşi, astăzi oameni din întreaga lume rostesc numele lui Isus în diverse moduri, aşa cum se obişnuieşte în limba lor. Deşi nu ştiu cum se pronunţa acest nume în secolul I, ei nu se reţin să-l folosească. Dacă ai merge într-o altă ţară, ai constata, probabil, că şi numele tău se pronunţă diferit în altă limbă. În concluzie, faptul că nu ştim cum se pronunţa în vechime numele lui Dumnezeu nu este un motiv să nu-l folosim.
Scriitorii părţii ebraice a Bibliei (numită de unii „Vechiul Testament") au fost toţi bărbaţi fideli care au aplicat Legea dată de Dumnezeu israeliţilor din vechime. Ei au folosit de multe ori numele lui Dumnezeu. De exemplu, numele divin a fost inclus în numeroşi psalmi, care erau cântări de laudă intonate de mulţimi de închinători ai lui Iehova.