Eu inainte cand credeam ca exista il percepeam ca fiind un destept care a facut lumea si pe noi ca un joc de strategie ca sa se distreze, si a setat instinctul de supravietuire ca sa nu-i moara saldateii, adica sa nu fie ca, cum le vine sa se duca dracu ca nu le convine nenorocirea din joc (noroc ca eu nu am acest instinc, ufff slaba domului, cine-l are vezi batranii pe strazi hoinarind si stand in frig). Si noi sa ne batem, sa ne imbolnavim, mai vine un cutremurel, un foc, o inundatie si ala se sparge de ras.
Acuma nu-l vad in nici un fel ca nu am pe cine sa vad.
Dumnezeu e peste tot, mai bine zis îl avem în fiecare zi lângă noi.
As vrea o definitie mai detaliata
Se plimba si printre atei acest dumnezeu al tau?
E lângă ei tot timpul și le oferă încurajări, sfaturi bune, mângâiere sufletească. Când un ateu primește de la cineva un sfat util sau câteva cuvinte de consolare, sunt primite de la Dumnezeu.
Daca acest subterfugiu mental iti duce liniste si-ti este util e foarte bine, nu am nimic impotriva, libertatea de gandire si de expresie e o lege universala care trebuie respectata.
In plus nu as avea nici un motiv sa-ti combat teoria, atata tinp cat ramai in zona ta de 50 la suta din teritoriu, ca cealalta jumatate imi apartine dat fiind ca am convingeri la fel de solide ca ale tale.
DeProfundis99 întreabă: