Mi-a placut un comentariu al unui crestin aici:
"desi cerurile vor trece, muntii si dealurile din vechime se vor prabusi, chiar daca el insusi ar zacea in stramsoarea mormantului milenii de-a randul, va veni totusi o zi cand Dumnezeu va simti incoltind in inima Sa o foame nepotolita dupa partasie cu prietenul Sau, un dor dupa lucrarea mainilor Sale.
Atunci, din adancul Hadesului, Iov va raspunde si, intr-un chip mai trainic decat muntii, mai permanent decat cerurile, va fi reunit cu Dumnezeul care a fost coplesit de dorul dupa Slujitorul Sau."
Si ce sa vezi? El stia ca acel dor va veni si a venit de la inceput cu un plan de mantuire