Cum intelegeti vetsetul de la Facerea 3, 15 unde vorbeste Dumnezeu catre sarpe:,, Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul."?

Aceasta este o profeție despre distrugerea lui Satan și venirea semintei promise, Isus.

Pentru ca ai ascultat de sarpe o sa fiti dusmani pe vecie, frica pentru serpi, repet dumnezeu spune ca inainte de el si nici dupa nu va exista nici un dumnezeu, mantuitor, dumnezeu este singurul salvator atat

Dumnezeul iubirii a inceput deja sa palavrageasca despre dusmanie in primele randuri din cartea lui sfanta.
Iertatorul s-a enervat atat de tare de fructele respective incat nu i-a trecut nici pana astazi.Inca ne nastem cu pacatul stramosesc.Cica.

Salut,
Este o profetia in care se arata ca Domnul Iisus v.a zdrobi capul sarpelui / diavol, il v.a birui prin cruce dar sarpele a crezut c.a reusit sa faca ceva cand Domnul Iisus a murit (l.a muscat de calcai) dar prin biruitoarea inviere, vrajmasul a fost infrant.

În Vechiul Testament este anunțată acea „Fecioară" (almah) care a mijlocit, prin nașterea Fiului lui Dumnezeu, mântuirea oamenilor. Femeia care va naște pe Cel ce zdrobește capul șarpelui de demult, adică diavolul, este una reală, este o persoană, deși este reprezentată mai mult simbolic. Atunci când se vorbește de „Fiica Sionului" sau „aleasa lui YHWH" se înțelege „Eva cea nouă", „Noul Israel" cea care în Noul Testament este numită foarte simplu și frumos: „o fecioară" care locuia în orașul Nazaret, „iar numele fecioarei era Maria" (Lc.1, 27). Fiind aleasă de către Dumnezeu pentru a fi sălaşul Mântuitorului lumii, ea «a fost preînchipuită şi mai întâi propovăduită» prin Duhul Sfânt, prin diferite simboale şi prin cuvintele profeţilor. Lupta este între om (specia generată de Eva) şi diavol (al cărui simbol este şarpele – a se vedea Apocalipsa 20, 20). Textul grecesc foloseşte verbul τερέω – a pândi, a urmări, a se ţine după, a supraveghea – ceea ce ar sugera o luptă infinită şi nedecisă, spre deosebire de textul ebraic care este mai concludent. În schimb, Septuaginta începe fraza prin pronumele personal masculin aυτόσ – El (sau Acela), implicându-l şi în segmentul al doilea (aυτοū – al Lui), ceea ce face din acest verset un text profetic, referitor la Mesia, descendent trupesc al Evei şi Fiul Mariei (Eva cea nouă). În paralel, Vulgata începe fraza prin pronumele personal feminin ipsa (ea), interpretat de exegeţi ca referindu-se la Fecioara Maria.
Sfinţii Părinţi au văzut în acest loc prima vestire a Mântuitorului, Cel Ce va zdrobi capul şarpelui şi Care va fi sămânţă a femeii, născându-Se din Fecioară, fără a avea un tată lumesc. Dar cuvântul ne priveşte şi pe noi:,, Fiindcă s-a spus de şarpe că este foarte viclean, păzeşte totdeauna capul lui, ca nu cumva să afle în tine cuib şi prin el locuinţă şi să lucreze în tine pustiirea" (8). Iar călcâiul înseamnă sfârşitul (9).,,Precum şarpele nu poate fi tras afară de coadă, pentru că solzii de pe gât se opun celor care vor să-l tragă afară, tot aşa nu se poate începe de la sfârşit alungarea plăcerii din casa sufletului. Iată de ce învăţătorul virtuţii ne porunceşte să pândim capul şarpelui. Iar cap numeşte el începutul răutăţii. Dacă nu primim în suflet acest început, atunci şi urmarea rămâne nelucrătoare. Căci cine este cu totul vrăşmaş al plăcerii nu va fi înfrânt nici de momelile parţiale ale patimii, odată cu aceasta a primit în sine şi slăbiciunea întreagă".

E prima profeție mesianică.
Șarpele: Diavolul
Femeie: omul
Sămânța femeii: Mesia

Aparent în acel moment omul și diavolul se uniseră în neascultare, în rebeliune contra lui Dumnezeu. Cu toate că aceasta aduce blestem, a venit o speranță: Eliberatorul, născut din femeie, prin care omul și diavolul pot deveni din nou tabere adverse. Omul poate alege din nou binele, urmând Calea.

Aceasta (sămânța femeii) = Mesia va zdrobi capul șarpelui (al lui Satan). La cruce Satan a fost învins. La judecată va fi nimicit.

Tot la cruce șarpele a înțepat călcâiul. Mântuirea omului costă durere, sânge, jertfă.