Simplu: Dumnezeu . Dar greu de atins, doar cel ce vrea cu adevarat va ajunge la un moment dat la pacea interioara, la bucuria inimii, la statornicia sufletului. Dar cu multa osteneala si vointa catre El. Eu sunt cred ca pe la jumatate, dar simt pacea, simt iubirea Lui, simt linistea, vad lumina, chiar daca au trecut 2 ani de cand am inceput aceasta osteneala, si aceasta osteneala a inceput cu o boala destul de nasoala. Si eu eram un fel de ateu, adica credeam intr-un Dumnezeu dar nu ma mai interesa, nu Il huleam, l-am lasat de izbeliste si mi-am vazut de lumea mea, aceea pamanteasca, incepusem sa fac multe pacate si sa fiu ca ceilalti, fara credinta, sa nu mai cred in religie, biserica, sa ma incred in propriile puteri, eram foarte mandru, eram foarte orgolios, pana cand intr-o zi. datorita tulburarilor sufletesi, frustrarilor, suferintei interioare, m-am imbolnavit de colon, stomac si coloana. Si d-atunci a inceput chinul, atunci fara nicio nadejde in oameni, in sistemul medical, mi-am intors fata catre Dumnezeu, si am inceput sa ma rog din toata inima, si ceva s-a intamplat...brusc m-am linistit, parca nu ma mai durea si nu mai simteam nimic, ci pur si simplu aveam o liniste si o pace de nu ma mai interesa nimic, nici daca mor nici ce se intampla cu mine..nici cu nimic. Si de atunci am inceput sa cred in El, si cu mari osteneli pe parcursul timpului, am reusit sa biruiesc cat de cat pe diavoli, inca ma lupt dar credinta mea e mult mai statornica. Asa ca, smerenia, vointa si nadejdea in Dumnezeu va fi arma ta pentru nepuntina catre calea Domnului.
Destul de greu, cu Facebook ul, google search sau mesengerul deschise. Nu stiu daca inainte era mai usor. Ma refer cand oamenii traiau in case, langa gradini. Pentru ca atunci era mai multa munca, sau pericole de la alti oameni sau popoare.
Gasind dovezi logice, prin meditare sau comparare, ca Dumnezeu exista si ca vrea doar binele pentru om.