Fix despre acest subiect am purtat argumente cu domnul SuntSerios.
Îți dai seama că Iisus și Tatăl Lui Dumnezeu sunt medicii supremi.
Dumnezeu a inventat știința asta, știința de fapt este Dumnezeu. Tot ce am descoperit azi, era deja în acel Pom al Vieții. Pomul Vieții reprezenta cunoașterea. Dumnezeu nu ne-a interzis așa cum interpretează unii, ci doar au dat poruncă protopărinților să nu mănânce din mărul binelui și răului. Pentru că în el zăcea tot ce cunoaștem azi.
Asta era porunca Lui pentru Adam și Eva. Adam și Eva însă s-au împotrivit și mâncând, au ajuns ca Dumnezeu, de aia azi nimeni nu mai crede în Dumnezeu, pentru că fiecare crede azi că a ajuns propriul Dumnezeu prin această știință și cunoaștere. Însă adevărul este că e munca multor generații, neamuri și sacrificii, iar noi, cei de azi, Dumnezeii noștrii mari și tari, nici măcar nu mai cinstim pe moșii și babele alea care ne-au dat suflarea, dar și cunoașterea de azi, prin tot sacrificiul lor, prin întuneric, animale sălbatice, supraviețuire intensă, nu ca azi, că avem totul de-a gata și mult studiu asiduu și multă muncă asiduă. Și azi mulți deja și avem o mare vorbă "b*g ceva în mama" "b*g ceva în neamu x", "morții mamei"
Jesus Crist.
Se întorc sub pământul ăsta pe care călcăm noi azi, toate neamurile noastre care aud acele rahaturi din gurile noastre.
Sad.
Dar revenind, datorită a tot ce a fost ieri, avem tot ce avem azi.
Așa că haideți lume să ne revenim.
În final ca să răspund la întrebarea ta. Da! Mie Domnul mi-a salvat mama chiar de Nașterea Lui. Noaptea dintre Ajun și Crăciun. Mi-a salvat mama și de atunci, după ce și pierdusem oricum aproape tot, financiar/social am început să'L văd pe Domnul Dumnezeul nostru cu totul alți ochi. Și am înțeles că fără El, totul se destramă sau nici nu mai ia naștere.
De atunci, fac 1 bună și 10 proaste, trag de mine, că mna sunt un păduchios păcătos eu ) dar cred CRED CU TOT SUFLETUL ÎN ACEST El nevăzut, dar atât de viu în noi toți.
Și de când am început să cred în El, nici nu mă mai rușinez cu El.
Admit că în copilărie îmi era rușine să mă închin sau fac ceva dacă ceilalți râdeau, dar azi NU.
Ba chiar ce să vezi, eu sufăr de anxietate sociala, frica de a mă manifesta foarte vocal sau vizibil în societate și mulțimi, dar pentru prima dată de când am început să cred în El, e singurul lucru pe care îl pot face pe stradă și chiar în public, fără pic de rușine sau regret. SEMNUL CRUCII ȘI O RUGĂ. CHIAR DATUL CU MIR.
Deci pot spune că oleacă m-a vindecat și pe mine de boala asta. )
Și mă bucur să aud că și tu L-ai găsit pe Domnul în felul tău și ți-ai pus nădejdea în El. Doar în El trebuie să ne punem nădejdea, oamenii vin și pleacă și mulți sunt Iuda sau lângă unii inevitabil devenim noi Iuda pentru ei. Însă lângă Domnul, dacă Îl găsim, El ne va fi mereu alături.
Doamne ajuta! Pe mine m-a ajutat cand eram in pragul unor primejdii mari de sănătate atât sufleteasca cât si psihică si fizica.
Dumnezeu e echilibrul nostru, mai ales cand vine vorba de partea noastra psiho-emoțională! E bine sa mergem si la psiholog, si la preot si către oameni buni; fiecare ne încarcă de un dar aparte, fiecare are rolul lui si blândețea lui daca găsim oamenii potriviți noua.
E o vorba frumoasa, spun cam asa:
„Medicii doar pansează rana; Dumnezeu o vindeca" - acest lucru mi-a dărâmat toate barierele cu privire la Dumnezeu.
Da, medicul este o unealta a Domnului, aici pe pământ, insa Doctorul care vindeca si sufletul si trupul e doar Dumnezeu!
Nu medicul vindeca, el doar face niște operațiuni omenești, insa vindecarea vine de la Dumnezeu daca El crede de cuviință! Daca nu vine, fără sa știm noi; înseamnă ca acel om, acel suflet, are nevoie sa treacă prin asa perioada, ai văzut ca greutățile te schimba radical, mulți își schimba viața după o boala si mulți deja credincioși, li se întărește credința enorm după o suferința! Nimic nu e degeaba la Dumnezeu!
Cum si parintele unui copil ii ascunde alimentele dăunătoare sau nu îl lasă la tv… copilul suferă enorm pentru asta si nu înțelege de ce nu se poate bucura, dar el nu știe cât rău ii provoacă pe termen lung! Insa parintele, deși îl doare sa își vadă copilul plângând; trece peste orice numai ca sa știe ca va creste sănătos!
Asa si Dumnezeu. in general in viața orice greutate am avea; boala sau necaz, nici nu ne dam noi seama ca de fapt e ceea ce aveam nevoie!
E o vorba ca „cele mai bune tratamente sunt cele mai amare", ca tot e vorba de medicina… ei bine si la Dumnezeu la fel, cu cât greutatea e mai mare, cu atât cununa e mai puternica, si omul se sfințește prin greutățile lui!
Nu trebuie sa ne ridicam împotriva lui Dumnezeu pentru durerile noastre, știe El mult mai bine de ce anume e asa. Căci daca nu ne-ar face bine… nu ni le-ar mai da
Zi cu pace si folos!
Iti transmit toate gândurile bune si voie buna! Nu uita, leagă- te de Dumnezeu, tine-te de El, cand iti e greu aleargă la Dumnezeu, nu spre lume si cele lumești!
Dumnezeu e bun, El te-a creat după chipul si asemănarea Lui! Te iubește atât de mult
E scris in Biblie "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe unicul Sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu piară ci sa aibă viața veșnica!" E asa minunat!
Daca suntem impacati cu Dumnezeu, avem liniște sufleteasca mai multa, si nu uita, orice vei greși, mergi de fiecare data la Dumnezeu si sa nu te gandesti niciodată ca "Dumnezeu nu ma iartă", caci e o vorba faina tare: nu putem noi greși cât poate Dumnezeu ierta!
Doamne ajuta! Si nu uita: tu si Dumnezeu, asta conteaza!