Noțiunea de pocăință s-a denaturat atât de mult, încât e deseori asociată cu noțiunea de căință. Înainte de Creștinism, religioșii se căiau de ceea ce făceau rău prin anumite ritualuri, acțiuni de binefacere, sau prin intermediar (preot, druid, etc), dar asta nu-i ajuta să nu mai facă rău (conștient sau nu). De aceea Creștinismul pune accent pe pocăință, și o face posibilă prin Duhul Sfânt.