In primul rand, haide sa facem o diferenta clara intre anxietate si fobie.
Chiar daca ambele sunt generate in amigdala cerebrala, se genereaza diferit.Anxietatea este o tulburare, o afectiune clinica, iar fobia este doar un raspuns ce are la baza un mecanism psihologic si prin urmare, nu este o afectiune clinica.
Este normal ca anumite medicamente de uz psihiatric sa iti calmeze anxietatea, deoarece actioneaza asupra neuroreceptorilor restabilind intr-o mai mica sau mai mare masura echilibrul chimic de la nivelul creierului.Dar evident ca tratamentul nu ar putea ajuta in cazul fobiei, deoarece fobia nu este o tulburare sau afectiune psihica. Exista persoane cu anxietate care nu au fobii si persoane cu fobii care nu au nici anxietate si nicio alta tulburare psihica.
Pentru o intelegere mai buna, voi face o analogie.
Sa presupunem ca tu ai avea parul foarte cret si nu ti-ar placea deoarece ti se pare greu de ingrijit (asta ar fi echivalentul fobiei). Deci conditia in sine exista, dar nu este o afectiune medicala.In acelasi timp, sa presupunem ca tu ai avea acnee cheloida nucala (echivalentul anxietatii in povestea noastra), care este o afectiune medicala a scalpului.Sa zicem ca ai lua tratament pentru acnee cheloida si ai vedea imbunatatiri, dar in acelasi timp, ai astepta ca tratamentul antibiotic pentru acneea cheloida sa iti indrepte buclele.Nu ar fi posibil.
Intelegi? Nu poti trata medicamentos o conditie care nu este o afectiune, o boala...
Eu nu doresc sa te descurajez si nici nu vreau sa iti spun ca nu poti scapa de aceasta fobie, dar gandeste-te la analogia cu parul cret. Daca ai parul cret si nu vrei bucle, il indrepti.Deci trebuie sa iei atitudine si sa actionezi.La fel si cu fobia.Din pacate, sau din fericire, depinde numai de tine, de atitudinea pe care o iei in fata acestei probleme, de cum decizi sa gestionezi tu acest subiect.
Pe unii ii ajuta psihologul, zic ei...Eu consider ca unica persoana care te poate ajuta sa treci peste esti doar tu.
Frica e înscrisă în codul genetic ca urmare a selecției naturale și e un factor care favorizează existenta vieții. Majoritatea viețuitoarelor au frica în dotare. Frica e generata de neștiință. Orice viețuitoare fuge când te apropii de ea de frica sa nu-i faci ceva Deci e normala frica. Cunoașterea reala (nu cea data de lectura fanteziilor primitive, absurde și rupte de realitate) ne poate scăpa de frica.
Omul conștient ca totul e efemer și ca rezultatul final al oricărei acțiuni pe termen lung e nimicul, are șanse mari sa scape de frica de orice, inclusiv de frica de moarte.
Omul e un roboțel programat de natura și prin învățare, deci executa programul din dotare. Daca omul citește și da crezare unor povesti cu zeul Bau-Bau, cu spirite și spiriduși, demoni și drăcușori atotputernici a căror ocupație de baza în "atotputernicia" lor e înfricoșarea naivilor e normal sa-i fie frica de orice. https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE
Fobiile, de orice fel, nu sunt catalogate drept tulburari, afectiuni clinice, deci automat, nu au nici tratament si nici nu se incearca gasirea unui tratament, tocmai pentru ca nu sunt catalogate ca fiind afectiuni medicale.
Prozac este antidepresiv si mai este folosit si in anumite scheme de tratament pentru persoanele cu TOC si tulburari alimentare.Nu numai ca nu are legatura cu tanatofobia (sau orice alta fobie), dar ma indoiesc ca medicul psihiatru ti-a prescris acest medicament cu scopul de a-ti ameliora fobia.Asa cum am mai spus, fobiile nu numai ca nu au tratament, dar nici nu sunt considerate afectiuni.
Iau Prozac pentru TOC dar mă gândeam că ajută și la fobii alaturi de o benzodiazepina gen Anxiar care la fel mi-a fost prescris.Am observat că Anxiarul îți mai ia frica aia extrema dar gândul de frica tot rămâne dar cum sa zic, fara anxietate,, dar mă mai relaxează, îmi dă o stare de bine.Cred că Anxiar și Rivotril îs bune pentru fobii.Am dreptate sau mă înșel? Îs bune că îți mai ia din frica.Eu am luat Rivotril care e epileptic dar mi-a fost prescris pentru somn și avea o stare de bine, de pace, de relaxare și pare că mai uitam de frica de moarte.
In primul rand, haide sa facem o diferenta clara intre anxietate si fobie.
Chiar daca ambele sunt generate in amigdala cerebrala, se genereaza diferit.Anxietatea este o tulburare, o afectiune clinica, iar fobia este doar un raspuns ce are la baza un mecanism psihologic si prin urmare, nu este o afectiune clinica.
Este normal ca anumite medicamente de uz psihiatric sa iti calmeze anxietatea, deoarece actioneaza asupra neuroreceptorilor restabilind intr-o mai mica sau mai mare masura echilibrul chimic de la nivelul creierului.Dar evident ca tratamentul nu ar putea ajuta in cazul fobiei, deoarece fobia nu este o tulburare sau afectiune psihica. Exista persoane cu anxietate care nu au fobii si persoane cu fobii care nu au nici anxietate si nicio alta tulburare psihica.
Pentru o intelegere mai buna, voi face o analogie.
Sa presupunem ca tu ai avea parul foarte cret si nu ti-ar placea deoarece ti se pare greu de ingrijit (asta ar fi echivalentul fobiei). Deci conditia in sine exista, dar nu este o afectiune medicala.In acelasi timp, sa presupunem ca tu ai avea acnee cheloida nucala (echivalentul anxietatii in povestea noastra), care este o afectiune medicala a scalpului.Sa zicem ca ai lua tratament pentru acnee cheloida si ai vedea imbunatatiri, dar in acelasi timp, ai astepta ca tratamentul antibiotic pentru acneea cheloida sa iti indrepte buclele.Nu ar fi posibil.
Intelegi? Nu poti trata medicamentos o conditie care nu este o afectiune, o boala...
Eu nu doresc sa te descurajez si nici nu vreau sa iti spun ca nu poti scapa de aceasta fobie, dar gandeste-te la analogia cu parul cret. Daca ai parul cret si nu vrei bucle, il indrepti.Deci trebuie sa iei atitudine si sa actionezi.La fel si cu fobia.Din pacate, sau din fericire, depinde numai de tine, de atitudinea pe care o iei in fata acestei probleme, de cum decizi sa gestionezi tu acest subiect.
Pe unii ii ajuta psihologul, zic ei...Eu consider ca unica persoana care te poate ajuta sa treci peste esti doar tu.
Adevărul ne-ar ajuta. Frica de moarte este frică de necunoscut. Nu știm ce sau cine ne așteaptă dincolo, iadul sau îngerii și Dumnezeu.
Ne-am obișnuit cu viața asta, cu siguranța zilei de mâine, cu familia și societatea noastră iar acum ne e teamă că am putea pierde totul. Dacă am dărui mai mult, atunci am fi mai puțin atașați de partea materială.
Și eu am tanatofobie și mă rog în fiecare seară la Dumnezeu, la îngeri și la Sf. Maria să mă ajute să dorm liniștit. Rugaciunea mă calmează de multe ori. Iar dimineața mă rog ca să le mulțumesc.
Fiecarui om ii este frica de cate cate ceva, la unii le este frica de soricei, serpi, de apa, de inaltime, de Dumnezeu, etc. Trebuie sa ai curaj, sau sa existe cineva sau ceva care sa-ti dea incredere in tine, sau daca nu este posibil, sa faci cumva sa-ti recastigi increderea in tine, sa ai vointa de fier (s-ar putea sa fie cam greu pentru tine, dar nu renunta niciodata). Vorba aia: niciodata sa nu spui niciodata (exista si o melodie cu Andra). Mai asculta niste muzica, care iti face bine. Lungul drum pana departe...
Vointa este foarte folositoare, te ajuta mult in viata.
Imi pare rau pentru tine, ca ai tanatofobie. Sper sa treci peste.
recedaniel3 întreabă: