Frate, asculta. De multe ori si mie mi se intampla sa ma indoiesc de bunatatea Domnului si chiar de existenta Sa! Ideea e ca tu sa iti dai seama atunci cand el te ajuta cu ceva. Eu pana sa ajung la spital din cauza unei alergii si febra 39!, care nici dupa 5 luni medicii nu au aflat de la ce s-a declansat faceam numai prostii. Injuram, fumam etc. O sa vezi ca daca ii ceri Lui sa iti treaca o durere fizica/sufleteasca te va ajuta. Daca ii ceri o masina rapida nu o sa ti-o dea pentru ca cel mai probabil stie ca nu esti destul de intelept pentru a o conduce cu grija.
Iar daca te gandesti la copii bolnavi si te gandesti "ce vina au ei?" Boala vine tot din cauza omului. Dumnezeu ne a dar o lume minunata dar El nu este Cel care strange dupa noi si ne curata poluarea. Ne o facem cu mana noastra. Noua si copiilor nostri.
„Credo-ul zilelor noastre nu se mai începe cu conştientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau să cred"."
Te înțeleg și spre deosebire de ce spune cel ce a fost premiat, eu cred că e bine mereu să te îndoiești de ceea ce nu cunoști. Dumnezeu va fi doar un mijloc pentru a îți da un scop.
E ca atunci cand te indragostesti de o tarfa. Ratiunea iti spune ca nu e ce trebuie, dar sentimentele te imping s-o pupi in dos.
La fel si cu spiridusul asta, ratiunea iti spune ca e doar o fictiune, dar de dragul povestii uneori crezi ca e realitatea.