Cum pot sa inving pacatul in viata mea de crestin?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Crezand in Dumnezeu si bineinteles in tine si mereu cand gresesti sa-ti marturisesti in sufletul tau pacatul, in asa in fel incat chiar sa-ti para rau si sa simti ca Dumnezeu te ajuta sa te schimbi!
Succes!
Se întâmplă câteodată să vină la mine cineva pentru a mi se plânge că nu reuşeşte
să scape de un viciu care îl chinuie. Săracul de el, a încercat de sute de ori dar nici o dată
nu a reuşit. Atunci îi spun: "Ei bine, dar asta e minunat, este dea
dreptul formidabil! Asta
dovedeşte pur şi simplu cât sunteţi de puternic!" Mă priveşte uluit şi se întreabă dacă nu
cumva îmi bat joc de el. Atunci îi spun: Nu, deloc, nu râd de dumneata, dar pur şi simplu
dumneata nuţi
dai seama de propria forţă. Dar
care forţă? Eu nu reuşesc niciodată, sunt
mereu victimă şi asta este o dovadă că sunt slab. Ba
nu, nu gândeşti corect. Să analizăm
cum sau
petrecut lucrurile şi ai să înţelegi că nu glumesc deloc. Cine a format viciul
acesta? Dumneata. La început el na
fost mai mare ca un bulgăre de zăpadă pe carel
puteai ţine în palmă. Dar jucândute
mereu cu el, adăugândui
puţină zăpadă, distrândute
săl
rostogoleşti, săl
împingi, a tot crescut până a ajuns cât un munte care acum nu te mai
lasă să treci mai departe. La început şi viciul de care te plângi nu a fost decât un mic gând,
dar l-ai
întreţinut, l-ai
alimentat, l-ai
"rostogolit" şi acum te simţi strivit de el. Ei bine, eu
mă minunez de forţa dumitale, dumneata ţiai
construit acest viciu, eşti tatăl lui, este fiul
dumitale şi este atât de zdravăn că nu mai reuşeşti săl
pui la pământ. De
ce nu te bucuri? Păi,
cum să mă bucur? Ai
citit cartea lui Gogol, "Taras Bulba"?
Nu.
Ei
bine, ţio
povestesc eu. Bineînţeles, povestea este mult mai lungă.
Taras Bulba era un cazac bătrân care îşi trimisese cei doi fii să studieze la
seminarul din Kiev, unde au rămas trei ani. La reîntoarcere, erau doi flăcăi voinici. Fericit
căi
revede, îşi manifestă dragostea părintească, în glumă, (cazacii se pare că au un fel al
lor, foarte special, de aşi
manifesta dragostea!) lea
dat un brânci. Dar băieţii nau
luat-o
ca pe o glumă, au ripostat şi lau
pus pe tatăl lor la pământ. Când sa
ridicat, puţin cam
şifonat, Taras Bulba nu a fost câtuşi de puţin supărat, din contră, a fost mândru că a fost în
stare să facă doi fii atât de zdraveni.
"Şi atunci, de ce nu eşti şi dumneata la fel de mândru ca şi Taras Bulba când vezi
că fiul dumitale tea
pus la pământ? Dumneata eşti tatăl, dumneata l-ai
hrănit, l-ai
întărit
prin gândurile dumitale, prin dorinţele dumitale: deci eşti foarte puternic. Dar, dacă vrei,
iată cum îl poţi învinge. Cum procedează un tată care vrea săşi
cuminţească fiul care face
nebunii. Nui
mai dă bani, şi fiul, lipsit de mijloace este nevoit să reflecteze şi săşi
schimbe
comportamentul. Atunci, dumneata de ce să îţi mai întreţii fiul? Ca săţi
ţină piept? Haide,
strângei
puţin şurubul! Din moment ce dumneata l-ai
adus la viaţă, ştii că ai putere asupra
lui. Altfel toată viaţa te vei lupta
cu el sau vei suferi, fără ca să găseşti niciodată mijlocul potrivit de a ieşi din dificultate".
Din păcate, sunt prea puţini aceia care ajung să privească lucrurile astfel. Se luptă
cu disperare cu anumite tendinţe negative care se manifestă în ei fără săşi
dea seama că
pentru a ajunge acolo, au fost foarte puternici. Cu cât duşmanul din voi este mai puternic,
cu atât aceasta dovedeşte că forţa voastră este mai mare. Da, acesta este modul în care
trebuie să gândiţi.
Observaţi numai cât sunteţi de crispaţi când luptaţi cu voi înşivă şi câte greutăţi
întâmpinaţi; se dă o bătălie grozavă în voi şi această bătălie vă umple de contradicţii.
De obicei consideraţi că tot ceea ce este inferior în voi vă este duşman şi vreţi săl
ucideţi;
dar acest duşman este foarte puternic, căci îl căliţi de sute de ani în lupta pe care o purtaţi
contra lui şi cu fiecare zi el devine tot mai ameninţător. Este adevărat că avem duşmani
care trăiesc în noi, dar dacă ei ne sunt duşmani, este vina noastră ca nu suntem
destul de pricepuţi pentru a transforma totul.
Omraan Mikael
Dupa cum am auzit eu nu exista om care sa nu fii pacatuit, nu putem face altceva decat sa mai reducem din pacate dar nu cred ca exista vreo sansa sa le eliminam total din viata noastra. Dar eu cred ca fara rau nu ar fi binele, Fara acru nu am mai fii fericiti de gustul dulcelui, fara ura cum am mai putea noi imbratisa dragostea?
Pacatul prostriei se poate vindeca doar foarte greu!
Dar numai prin multa deschidere catre Cunoasterea Rationala si reswpingerea totala a credintei a proasta!
Nu sunt sigur daca ce o sa scriu este adevarat dar ca sa invingem pacatul trebuie sa invingem ispita, care vine de la diavol. Iar cum smerenia il topeste pe diavol baniesc ca fiind smeriti, rugandu-ne, tinand post (nu doar cand scrie in calendar) si cu mila lui Dumnezeu putem invinge pacatul.
Nu ai nici o sansa pentru ca rahatul religios in care te afunzi zilnic e astfel cladit incat sa nu te poti ferii de "pacate".
Crezi, te rogi, delirezi, insa "pacate" tot faci. Din puctul de vedere al lui d-zeu toti suntem pacatosi, ne-am nascut asa si trebuie' sa ne simtim de **** toata viata ca s-a f***t adam cu eva fara ca d-zeu omniscientul sa stie. si ca un sarpe cam vorbaret a pacalit-o pe eva sa pape mere. D-zeu probabil juca table atunci si nu a fost pe faza.
Daca ai putea invinge pacatul, n-ai avea nevoie de mantuitor. Sau nu ti-e clar ce a zis Isus, si anume curvele si vamesii se vor mantui inaintea celor drepti?
Era doar o atentionare ca sa nu ne inselam singuri. Exact cum ai spus ca si tu ai fost, dar nu se vede.
Tot Isus a zis ca cei sanatosi n-au nevoie de doctor. Prin doctor se referea la el insusi si prin boala intelegea pacatul.
A, vrei sa spui ca tu nu esti pacatos, si drept urmare nu ai nevoie de Isus!,, Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.,,
Pacatul este o notiune religioasa. Eu nu ma consider pacatos pentru ca n-am nicio religie.
-
anonim_4396 întreabă:
11 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
