Fa raul. Cit vrei. Cit cuprinde. Oricind. Oriunde. Si asa, iti vei adormi constiinta si simtul moralitatii. Insa sa nu te miri ca asa viata ta va ajunge un iad, unul extrem de real si de tangibil. Si ca nu vei mai putea discerne intre bine si rau, intre sens si nonsens, intre valoare si nonvaloare. Asta e rezultatul scaparii de glasul constiintei.
Nu ai cum. Ai nevoie de alt caracter. Sentimentul de vinovatie nu-l vei putea inabusi nicicum, pentru ca esti "sortit" greselii. Poti sa faci rau cat cuprinde, mustrari de constiinta tot vei avea, si mult mai multe decat inainte si mult mai greu de suportat. Aici e vorba de societate, ratiune si caracter, ele hotarasc binele si raul, ele iti creaza mustrarile de constiinta. Sau daca te referi doar la unele mustrari de constiinta, cum ar fi absurditatile considerate imorale doar din motive religiose, este nevoie doar de o ratiune buna.
Pot sa te intreb de ce vrei sa scapi de constiinta si de simtul moral? conştiinţa este capacitatea de a ne privi şi a ne evalua acţiunile. Este ca şi cum o voce din interiorul nostru ne-ar spune dacă am făcut bine sau rău. Ea poate sa ne indrume sau sa ne avertizeze. ce e rau in asta?