Cum putem sa ne folosim de religie fara sa o lasam sa ne controleze vietile? Adica sa luam ce e bun din ea.
Cine zice ca totul e rau in ea,greseste, puterea rugaciunii chiar este adevarata si ne poate fi de mare folos.
Sau sa stii ce e bine si ce e rau. Unii oameni niciodata nu invata diferenta dintre bine si rau.In acelasi timp,nu ar trebui sa lasam alti oameni sa ne dicteze cum sa ne traim vietile,doar sa ne inspiram din ce ne spun.
Noi oamenii. avem tendinta sa exageram cam cu orice si asta e valabil si cand este vorba de religie sau mai ales cand e vorba de ea,pentru ca toata viata noastra este cladita pe baza unor credinte legate de viata si de moarte,de scopul nostru aici,desi eu cred ca unele lucruri trebuie sa ramana un mister,daca am stii totul,s-ar pierde toata magia vietii.
E bine sa fim vigilenti,sa fim constienti de ce e bine si ce e rau,dar cum facem sa nu lasam lucrurile astea sa ne controleze vietile? Adica sa nu devenim paranoici sau extremisti sau fanatici pentru ca din tendinta de a exagera se nasc multe drame.
Eu cred in libertatea de a gandi liber si am impresia ca de multe ori ne limitam lasandu-i pe altii sa gandeasca pentru noi.
Cum renuntam la prejudecati cand e vorba de astfel de credinte? Pentru ca de aici apar conflictele, din prejudecati gresite.
Ordonare:
După relevanţă
Eu cred in Dumnezeu, dar cred ca rugaciunile sunt degeaba, poate cel mult psihologic au efect asupra celui care se roaga.
Răspunde
Dacă prin a lăsa să ne controleze viețile înțelegi ce ai scris mai jos și anume ca unii oameni săne dicteze cum să ne trăim viețile atuncî așa e, trebuie să fim atenți la încercările de manipulare ale oamenilor, inclusiv la persoanele cu autoritate religioasă, toți suntem ispitiți să manipulăm pe alții.
Pe de altă parte nu putem exagera cu dedicarea față de Dumnezeu, cea mai mare poruncă dupa cum a spus Iisus este sa-L iu.bești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată gandirea ta-Matei 22-37.
Omul e o ființa care se închină prin natura lui, sunt diferite lucruri pe care omul le iubeștr mai mult decat viața- unii s.au sinucis pentru că a pirdut echipa faborită de fotbal, că au fost părăsiți de persoana iubită', că au îmbătranit, idolatrzează diverse vedete, banii, diverse plăceri, ideile vreunui scriitor etc.Toți suntem inchinători la ceva sau cineva. Orice închinare la ceva sau cineva inferior. Nimic si nimeni nu merită să aibă primul loc în viața noastră înafară de Creator.Propria noastră conștiința ne avertizează cand ierararhiile sunt răsturnate, suntem neferciți și o voce interioară ne spune constant că că viața noastră merge pe un făgaș gresit.Cand ne închinam Creatorului expermentăm cea mai profundă fericire a inimii.
Pe Dumnezeu nu imi e greu sa-L iubesc,ci pe semeni,in mod special pe dusmani,pentru ca intotdeauna un rau ne paste la colt si cineva lucreaza mereu raul, toti lucram pentru rau la un moment dat in viata, apoi raul ne lucreaza pe noi.
Imi e foarte greu sa iert persoane care fac cu toata inima rau, ca greselile neintentionate le mai inteleg, dar dusmania si vrajba ma macina si ma nelinistesc.
Cand ne închinam Creatorului expermentăm cea mai profundă fericire a inimii.Mare dreptate aveti.
Răspunde
"Cand ne închinam Creatorului expermentăm cea mai profundă fericire a inimii."
De asta un fanatic crestin, cu o.rgasme cerebrale provocate de invocatii, ca dealtfel orice alt religios fanatic, de orice orientare, nu pot fi considerate persoane de incredere. Nu se stie niciodata ce naiba le "sopteste" spiridusul. Mai exact ce ii trece prin cap ca l-ar multumi pe spiridusul lui favorit.
Esti varza frate,dai cu piciorul la mii de ani de intelepciune, de smerenie si de suferinta a martirilor, nu sunt eu mare crestin dar mi se pare aiurea sa critici si sa judeci pe altii pentru credintele lor cu aerul asta de superioritate, nimeni nu le stie pe toate, iesi din bula ta de atotstiutor si lasa oamenii sa creada ce vor.Cu ce te deranjeaza pe tine ca se inchina ea si crede intr-un creator?
In primul rand vreau sa precizez ca in filozofie exista notiunea de "consistenta logica" sau "a merge la concluzia logica a filozofiei tale".
Lucrul asta e pe cat de important, pe-atat de ignorat de populatia generala.
Sa te duci la concluzia logica a filozofiei tale inseamna sa respecti cu onestitate presupunerile pe care ti le asumi. Daca esti creștin atunci fii creștin pana la capat. Scopul tau nu trebuie sa fie "sa iau din fiecare religie sau filozofie ce imi convine mie personal ca un bufet suedez". Scopul tau trebuie sa fie adevarul. Trebuie sa-ti justifici proprile actiuni si alegeri prin intermediul paradigmei in care crezi.
Nu poti sa "te folosesti" de o religie. Ma rog, poti sa o faci, dar atunci esti un ipocrit manipulator imbracat intr-o uniforma religioasa. Ideal ar fi sa studiezi filozofii si religii si sa-ti asumi un singur set de presupuneri. Daca nu ti le asumi o dai in absurd. Vrei sa fii absurd de dragul unui bufet? Sau vrei sa ai consistenta logica?
Am vazut ca ai pomenit ceva de "extremism". Apare intrebarea "ce este extremismul?"
Daca extremism inseamna sa te duci la concluzia logica a sistemului tau atunci nu vad de ce ar fi rau. Pana la urma tot ce faci e sa-ti respecti cu onestitate sistemul de valori, adica sa-l iei in serios, sa TE iei in serios.
Daca prin extremism intelegi violenta atunci mi se pare o denumire gresita cea de "extremism".
Acum depinde si de sistemul despre care vorbim. Ce înseamnă sa ajungi la concluzia extrema a unui sistem?
Poate pentru un creștin înseamnă sa mori pentru Hristos.
Pentru un musulman înseamna să Omori pentru Allah?
Observi diferenta? Conteaza foarte mult la ce sistem filozofico-religios ne raportam.
As fii curios ce intelegi tu prin "a lasa religia sa ne controleze vietiile"?
De exemplu daca religia ta iti cere sa tii post jumatate de ani, ai considera ca "iti controleaza viata"?
Literalmente vorbind e si asta o forma de control a vietii tale.
Pai cand unii religiosi zic ca Satan a venit in 1914 si nu si-a indeplinit scopul in primele razboaie si urmeaza inca un genocid si o sa ne manance pe toti si sa acuzi pe toata lumea ca ei sunt fraieri si tu stii adevarul si sa te certi pe teme care nu aduc nimic bun,te gandesti ca e bine sa fii umpicut cu picioarele pe pamant si sa nu visezi,se intampla lucruri nevazute,sunt convins de asta si au o conotatie spirituala,
Tot ce vreau sa zic e ca ar fi bine sa pastram un echilibru mental pentru a nu ajunge la idei,uite cum era ala de punea intrebari pe-aici ca cum face sa vorbeasca cu un ministru urgent sa-l puna pe el reprezentat al islamului in Romania ca vrea sa fie el un mare reprezentant al nu stiu ce si sa dea el nu stiu ce ordine ca nu stiu ce ca i-a zis Allah,ca el e alesul care trebuie sa schimbe lumea.
Daca iti cere specific jumatate de ani,da,iti controleaza viata.Dar daca reusesti sa o faci, nu e un lucru rau.
Daca iti cere sa tii post atat cat rezisti si cat duci tu, atunci este bun, ajuta, eu de exemplu acum tin.
Daca ma gandesc mai bine, aveti dreptate.Cu Dumnezeu nu merge cu crezut pe jumatate,sau pe ocolite,ori crezi,ori nu crezi,e simplu.
Doar ca unii interpreteaza gresit unele lucruri(inclusiv eu) si cred ca au ei raspunsul la toate. Legat de a muri pentru Hristos,in niciun caz nu e un lucru rau, aduc aminte fenomenul Pitesti, unde oameni foarte buni si cu credinta au fost chinuiti, ce vina aveau ei? niciuna.
Tot ce as vrea sa zic cu intrebarea asta e ca e nevoie de mai multe fapte, mai putine vorbe.Am vazut ca toti ne mandrim cu credinta,cu Dumnezeu ca ne ajuta,le spunem altora ce sa faca,ce sa creada, dar efectiv trebuie sa facem fapte care sa ateste credinta asta, adica sa luam din ea invatatura si sa invatam, nu sa fim invatatori direct fara sa trecem prin invatatura, daca are sens ce zic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
