Cum sa iti fie frica omule daca te duci la fericirea vesnica? Cum sa nu iti doresti cand stii ca ai scapat de suferinta si o sa ai parte de fericire vesnica? De ce preferi sa traiesti in suferinta? De ce nu te rogi sa te ia Dumnezeu la el si continui sa te rogi sa suferi aici pe pamant?

Sunt situatii cand omul nu mai poate sa lucreze sau sa se bucure de viata; caci inevitabilitatea suferintei nu poate fi niciodata controlata. Acceptand provocarea de a suferi cu curaj, viata are sens pana la ultima sa clipita si isi pastreaza literalmente sensul pana la capat. Cu alte cuvinte, sensul vietii este unul neconditionat, pentru ca include chiar si sensul potential al suferintei ce nu poate fi evitata.

Cand se simt un pic bolnavi, imediat se cara la doctor,

Pai in primul rand e frica de neștiință(nestiinta provoaca frica) si in al doilea rand am inceput propozitia cu litera mica.
Sau din cauza obisnuinyei aici amenii nu accepta sa se duca altundeva pentru ca aici am crescut, aici ne-am invatat, aici am muncit pentru o paine, o casa, o masina, aici avem copii.
Acum fiecare cum crede de cuviinta.

Multi nu sunt pregatiti sa intre in cer, si sa moara, ca orice om le este frica de schimbare, si in plus fiecare are o misiune pe pamant fie una mai mica sau una mai mare.