Eu vorbeam din punct de vedere obiectiv, cum este Dumnezeu considerat. Ca se trezesc unii si spun ca nu este zeu asta nu are importanta, chiar crestinismul afirma ca este zeu.
Este si punctul de vedere crestin. Dumnezeu=zeitate.
Bafomet=zeitate pagana.
Cam aceasta este singura diferenta. In plus, Dumnezeu nu are cum sa nu fie zeu, din moment ce provine din Domine deus care inseamna Domnul Zeu. Dumnezeu inseamna, la origini, Domnul Zeu. Sa afirmi ca "Domnul Zeu" nu este Zeu este irelevant deoarece este o contradictie intre doi termeni sinonimic. Este echivalent cu a spune: "Zeu nu este Zeu" "Jasser nu este Jasser." "Copacul nu este copac.", etc. Cu alte cuvinte, pana si denumirea atat de populara in randurile crestine are la origini notiunea de zeu.
Am sa utilizez dictionarul, sper ca nu consideri ca si dictionarele au ca origini ateismul.
DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor.
ZEU s. (BIS.) divinitate, Dumnezeu,.
Dupa cum vezi termenii sunt sinonimi. In "Gramatica Academiei" putem constata acelasi lucru, in DOOM si DEX deasemeni.
Omul il poate numi si bolovan, poate sa-l bage si-n lista de dulciuri sau conserve, nu conteaza... Exista ori ba? Daca da, ce stie si ce poate este tot ce conteaza. Zeii sunt produsul imaginatiei omului. Sunt fara niciun fel de baze, doar nascocire din imaginatie, la fel si Dumnezeu(zeul). Dumnezeu este mai modern, conceput de o imaginatie mai bogata, atata tot, dar tot zeu este. Ce altceva ar putea sa fie? Orice(vrea imaginatia...), dar nimic concret, doar imaginatie rupta de realitate. De ce m-ar interesa pe mine ce abereaza un crestin sau altul? Isi apara si ei idolul imaginar, inconstienti bineinteles.
1.Lista respectiva, ca sa nu spun pomelnic, este facuta de oameni si nu reprezinta o inspiratie divina pentru cerdiciosi, deci nu are valoare.
2.Nu inteleg de ce i-ai nominalizat unul sub altul si nu i-ai insirat ca pe margele!
Nu este "zeitate" cuvantul care-l desemneaza pe Dumnezeu. Si literele sunt inventii umane, dar cu toate acestea credinciosii nu se sfiesc sa le foloseasca pentru a-l caracteriza pe Dumnezeu cu ajutorul lor. Si "iubirea", "bunatatea", "dreptatea" sunt tot cuvinte, cu toate acestea crestinii le folosesc atunci cand vinde vorba de divinitate. "dreptatea" ca termen,nu exista, este doar un cuvant, un sunet, dar acel lucru atribuit acestui cuvant exista. Cuvantul "zeu" este tot un cuvant, dar ce inseamna el, asta conteaza.
De ce este corect sa folosim termenul de "divinitate" atunci cand vorbim despre Dumnezeu, dar nu este corect sa-l folosim pe cel de "zeitate", avand in vedere faptul ca sunt sinonime?
Inferno,raspunsul este simplu:toate au fost date de D-zeu.Depinde cum le combini pentru a rezulta ceva.In Biblie combinarea (inspiratia) a fost a lui D-zeu, Din acest motiv este ceva deosebit si de netagaduit.Ti-am raspuns punandu-ma in pielea unui credincios.
Aser= mare eretic
Baal=beelzebul => Enkidu= Lucifer
Zamolxis= preot care ulterior devine zeu.
Ce ai enumerat tu sunt niste divinitati inexistente care lumea numai crede deloc in ele. Si de ce? Pentru ca acum exista Dumnezeu Cel Viu.
Hades => Sarsaila = Lucifer. Sau de ce dupa moarte anumite zeitati precum Osiris sau semi zeitati ( Ghilgames) au ajuns in infern?
Pardon Ares nu Aser.
De ce nu mai crede in ele? Pentru ca acum exista dumnezeul cel viu. Ei, toti ceilalti zei au fost la fel de vii la vremea lor. http://i.imgur.com/7YOBh.jpg
Unii zei au aparut din necunoastere, altii din nevoie (pe langa necunoastere). Cica ratiunea nu poate sa accepte fapul ca binele suprem nu exista, nu de dumnezeu e vorba, ci de fericire + virtute, a 2-a o cam exclude pe prima, asa ca pentru ca el sa existe, e nevoie de nemurirea sufletului, viata de apoi, dumnezeu, de aceea e asa viu, pentru ca lumea are nevoie de el, cand o sa apara o oferta mai buna, o sa se schimbe situatia.
Eu nu te inteleg deloc pe tine de ce mai pui intrebari la religie, ce vrei sa mai aflii de la crestini? Du-te si citeste stiinta ta pana iti vine rau si ia-o si dupa tine dupa ce mori.
Dumnezeu are un nume
CE ÎNTREBARE îi pui de obicei unei persoane pe care o întâlneşti pentru prima dată? — O întrebi cum se numeşte, nu-i aşa? Toţi avem un nume. Dumnezeu i-a pus primului om de pe pământ numele Adam. Soţia lui Adam se numea Eva.
Dar nu numai oamenii au nume. Gândeşte-te şi la alte lucruri care au nume. De exemplu, când cineva îţi oferă o păpuşă sau un animal de casă, îi pui un nume, nu-i aşa? — Într-adevăr, este foarte important să avem un nume.
Priveşte noaptea cerul înstelat! Crezi că stelele au nume? — Da, Dumnezeu i-a pus nume fiecărei stele. Biblia ne spune: „El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate". — Psalmul 147:4.
Cine crezi că este cea mai importantă persoană din univers? — Dumnezeu. Crezi că el are un nume? — Isus a arătat că Dumnezeu are un nume. Odată, Isus i-a spus lui Dumnezeu într-o rugăciune: „Le-am făcut cunoscut numele tău discipolilor mei" (Ioan 17:26). Ştii care este numele lui Dumnezeu? — Dumnezeu însuşi ne-a dezvăluit numele său. Iată ce spune el: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu". Prin urmare, numele lui Dumnezeu este IEHOVA. — Isaia 42:8, NW.
Ce simţi când alţi oameni îşi amintesc numele tău? — Eşti fericit, nu-i aşa? — Şi Iehova vrea ca oamenii să-i cunoască numele. De aceea trebuie să folosim numele „Iehova" atunci când vorbim despre Dumnezeu. Marele Învăţător a folosit numele lui Dumnezeu, Iehova, când le vorbea oamenilor. Cu o anumită ocazie, Isus a spus: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta". — Marcu 12:30.
Isus ştia că numele „Iehova" este un nume foarte important. De aceea, el i-a învăţat pe discipolii săi să folosească numele lui Dumnezeu. El i-a învăţat chiar să i se adreseze pe nume lui Dumnezeu în rugăciunile lor. Isus ştia că Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să-i cunoască numele.
Cu mult timp în urmă, Dumnezeu i-a spus unui bărbat pe nume Moise cât de important este numele său. El era unul dintre fiii lui Israel. Fiii lui Israel, sau israeliţii, locuiau într-o ţară străină numită Egipt. Locuitorii acelei ţări se numeau egipteni. Ei i-au făcut sclavi pe israeliţi şi se purtau foarte urât cu ei. Când a crescut, Moise a încercat să ajute un om din poporul său. Lucrul acesta l-a înfuriat pe Faraon, regele Egiptului. El a vrut chiar să-l omoare pe Moise. De aceea, Moise a fugit din Egipt.
Moise a mers într-o altă ţară, în Madian. Acolo s-a căsătorit şi a întemeiat o familie. El era păstor. Într-o zi, în timp ce-şi păştea oile în apropierea unui munte, Moise a văzut ceva uimitor. Un tufiş de mărăcini ardea fără să se mistuie. Moise s-a apropiat pentru a vedea mai bine despre ce era vorba.
Ştii ce s-a întâmplat atunci? — Din mijlocul tufişului în flăcări s-a auzit o voce: „Moise! Moise!" Cine-l striga pe Moise? — Chiar Dumnezeu. El dorea să-i încredinţeze lui Moise multe responsabilităţi. Iată ce i-a spus Dumnezeu: „Vino şi te voi trimite la Faraon, regele Egiptului, iar tu îmi vei scoate poporul, pe fiii lui Israel, din Egipt". Dumnezeu i-a promis lui Moise că-l va ajuta.
Însă Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Când voi merge în Egipt la fiii lui Israel şi le voi spune că Dumnezeu m-a trimis, ce-am să le răspund dacă ei mă întreabă: «Care este numele său?»" Dumnezeu i-a zis lui Moise să le spună fiilor lui Israel următoarele: „Iehova m-a trimis la voi. Iehova este numele meu pentru totdeauna" (Exodul 3:1–15). Aceasta arată că Dumnezeu dorea să-şi păstreze numele. El nu şi-l va schimba niciodată. Dumnezeu dorea să fie cunoscut sub numele de Iehova pentru totdeauna.
Când Moise s-a întors în Egipt, egiptenii au crezut că Iehova nu este decât un neînsemnat zeu al israeliţilor. Ei n-au crezut că El este Dumnezeul întregului pământ. De aceea, Iehova i-a spus regelui Egiptului: „Îmi voi face cunoscut numele pe tot pământul" (Exodul 9:16). Iehova şi-a făcut într-adevăr cunoscut numele. Ştii cum? —
El i-a cerut lui Moise să scoată poporul Israel din Egipt. Când au ajuns la Marea Roşie, Iehova a secat apa mării pe o porţiune îngustă deschizând un drum înaintea israeliţilor. Astfel ei au trecut în siguranţă pe celălalt mal. Însă, când Faraon şi toată armata lui s-au năpustit în albia secată a mării, apele, care fuseseră ţinute de-o parte şi de alta, au căzut peste egipteni, ucigându-i pe toţi.
Imediat vestea despre miracolul pe care-l făcuse Iehova la Marea Roşie s-a dus pe tot pământul. De unde ştim acest lucru? — După 40 de ani de la acest eveniment, israeliţii au intrat în Canaan, ţara pe care Iehova promisese că le-o va da. Acolo, o tânără pe nume Rahav a vorbit cu doi israeliţi, spunându-le: „Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, [Iehova] a secat înaintea voastră apele Mării Roşii". — Iosua 2:10.
Mulţi oameni de astăzi se comportă exact ca egiptenii de atunci. Ei nu cred că Iehova este Dumnezeul întregului pământ. De aceea, Iehova vrea ca poporul său să le vorbească altora despre El. Acelaşi lucru a făcut şi Isus. Spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, el i-a spus lui Iehova într-o rugăciune: „Le-am făcut cunoscut numele tău". — Ioan 17:26.
Vrei să fii şi tu ca Isus? Atunci spune-le şi altora că numele lui Dumnezeu este Iehova. S-ar putea să observi că mulţi oameni nu ştiu care este numele lui Dumnezeu. De aceea e bine să le arăţi ce scrie în Biblie, în Psalmul 83:18. Să luăm Biblia chiar acum şi să căutăm împreună acest verset. Aici se spune: „Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este [Iehova], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul!"
Ce aflăm din acest verset? — Că Iehova este cel mai important nume din univers. Este numele Dumnezeului Atotputernic, care e Tatăl lui Isus şi Cel ce a făcut toate lucrurile. Şi aminteşte-ţi că Isus a spus să-l iubim pe Iehova Dumnezeu cu toată inima noastră. Tu îl iubeşti pe Iehova? —
Cum putem dovedi că-l iubim pe Iehova? — În primul rând, cunoscându-l mai bine, ca pe un Prieten. Apoi spunându-le oamenilor care este numele Său. Le putem arăta chiar în Biblie că numele lui Dumnezeu este Iehova. Le putem vorbi şi despre minunatele lucrări de creaţie ale lui Iehova, precum şi despre actele sale de bunătate. Lucrul acesta îl bucură foarte mult pe Iehova, pentru că el vrea ca oamenii să-l cunoască. Şi noi putem să le vorbim altora despre numele său, nu-i aşa? —
Dar nu toţi vor să ne asculte când le vorbim despre Iehova. Mulţi oameni n-au vrut să asculte nici când Isus, Marele Învăţător, a vorbit despre El. Dar atitudinea lor nu l-a împiedicat pe Isus să le vorbească despre Iehova.
Să fim şi noi ca Isus! Să continuăm să vorbim despre Iehova! Dacă vom face aşa, Iehova Dumnezeu va fi mulţumit de noi deoarece dovedim că-i iubim numele.
Să mai citim împreună câteva versete din Biblie, care arată cât de important este numele lui Dumnezeu: Isaia 12:4, 5; Matei 6:9; Ioan 17:6 şi Romani 10:13.